Numărul curent: 48

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Ochiul Magic:
Actualitatea de Cronicar

Mister şi groază

De peste trei decenii trăieşte în SUA cu o nouă identitate şi un alt chip. Din cînd în cînd semnează cu numele lui real, Ion Mihai Pacepa, articole în presa românească, în care scrie ce şi cît vrea el. Octogenarul misterios a acceptat însă, pentru prima oară de la "defectare", să se arate Luciei Hossu Longin pentru a-i răspunde prin viu grai la întrebări precise. Convorbirea transcrisă a apărut zilele acestea la Editura Humanitas, sub titlul Faţă în faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa, iar înregistrările şi filmările făcute de Dan Necşulea vor alcătui materia unor filme documentare. Până să citească volumul, Cronicarul a văzut mostra publicată în revista 22 nr. 25 de săptămâna trecută. Pe lângă lucrurile ştiute şi pe care le-a scris el însuşi pînă acum despre DIE, devenită şi poliţie politică externă cu acţiuni criminale îndreptate împotriva oponenţilor politici din Occident, generalului i se cer şi informaţii particulare despre reţeaua securistă internă, pentru că, spunea autoarea Memorialului durerii, "cred că în materie de cadre ale Securităţii ştim că nu ştim nimic, fiindcă acolo sînt mii şi mii de cadre active, conspirate". Potrivit regulamentului de funcţionare a Securităţii - spune Pacepa - "fiecare ofiţer operativ trebuie să aibă 50 de informatori şi 50 de colaboratori. Informatorii erau recrutaţi din rândul membrilor de partid. Colaboratorii erau membrii de partid. Considerând că Securitatea a avut circa 15.000 de ofiţeri operativi, această reţea ar fi trebuit să conţină, teoretic, 750.000 de informatori şi alţi 750.000 de colaboratori. La aceasta trebuie adăugată reţeaua Miliţiei, al cărui regulament de funcţionare cerea ca fiecare ofiţer şi subofiţer operativ să aibă 150 de informatori şi colaboratori pentru supravegherea generală a populaţiei urbane şi rurale."

Spre deosebire de fosta R.D.G. care a dezvăluit fiecare dosar de informator al STASI, la noi unii sînt identificaţi întîmplător de cei care îşi cer dosarele ce la CNSAS. De pildă, în numărul anterior din "22", Gheorghe Câmpeanu scrie că l-a recunoscut fără dubii în dosarul de urmărire al tatălui său, Pavel Câmpeanu, în persoana celui mai asiduu şi ticălos turnător, cu nume de cod Ignat, pe Gheorghe Magheru, fost reprezentant permanent al României pe lângă Consiliul Europei, acum director general în MAE. Şi alţi informatori dovediţi (Andrei Magheru, Gabriel Gafiţa ş.a.) au fost recompensaţi după 1989 cu posturi în diplomaţie sau cu contracte avantajoase cu statul. Spune Pacepa că atunci "cînd şi dacă arhivele Securităţii se vor deschide real, mulţi se vor îngrozi".


Vârsta şi psihologia

Redactor-şef la revista PSYCHOLOGIES, ediţia română, este fosta noastră colaboratoare Iulia Alexa. Revista nu neglijează cărţile şi cultura, iar Marius Chivu şi Sorin Lavric au rubrici permanente. În numărul din luna iunie, cel dintâi scrie despre Femei şi dragoste, iar titularul Cronica ideilor din România literară se ocupă, oarecum neaşteptat, de parapsihologie. Dar nu despre ei va vorbi cronicarul, ci despre interviul lui Kate Winslet. Partenera lui Leonardo di Caprio din Titanic se pare că e o femeie trupeşă (deşi pozele nu o arată aşa) şi plină... de personalitate. La întrebarea-clişeu dacă şi-a dorit vreodată să fie altcineva sau altceva decât este, actriţa răspunde: "Pentru mine aste e ceva permanent. Cred, însă, că ajungi într-un punct în care te simţi fericit. Sau ştii cum este această senzaţie ş...ţ Cred că adesea avem cu toţii senzaţia că suntem în slujba nepotrivită, ţara nepotrivită, relaţia nepotrivită etc." Aici actriţa a vorbit parcă anume pentru cititorul român (deşi interviul este, desigur, preluat de la alţii), fiindcă povestea cu "ţara nepotrivită" ţine, probabil, de psihologia noastră colectivă. Şi, ca actriţă britanică la Hollywood, Kate Winslet se arată interesată şi de întrebarea despre nonconformism: "Hai să analizăm ce înseamnă a te conforma. Eu nu înţeleg prin nonconformism neapărat o anumită rebeliune. Pe mine nu mă interesează acest aspect. De exemplu, pentru că nu vreau să mă conformez unui standard de frumuseţe de aici, de la Hollywood, nu mă voi înfometa niciodată. Nu voi face ceea ce vor alţii de la mine. Voi fi eu însămi şi cu asta basta. ş...ţ În viaţă trebuie să fii tu însuţi pentru că trăim cu toţii într-o lume extrem de rigidă şi de exigentă. Mai ales noi, actorii." Toate bune şi frumoase, aşa cum le poate spune o tânără actriţă. Cronicarul rămâne însă cu o nedumerire. În chapeau-ul redactat de Cristina Udangiu, actriţa este caracterizată aşa: "O femeie trupeşă de peste 40 de ani". Am mai auzit că actriţelor li se falsifică vârsta, ca să pară mai tinere. Dar ca una să fie declarată cu 10 ani mai bătrână n-am mai auzit. Pentru că pe toate site-urile de pe internet, în toate limbile pe care le cunoaşte Cronicarul, actriţa e născută în 1975, 5 octombrie. Ceea ce înseamnă 33 de ani sau, dacă preferaţi, 34 neîmpliniţi. La Psychologies trebuie că e ştiut că ţine de psihologia feminină să nu îmbătrâneşti prematur.


Spirit colocvial

Numărul din mai 2009 al Convorbirilor lite­rare are consistenţa culturală cu care revista ne-a obişnuit de multă vreme. De la eruditul studiu al lui Gheorghe I. Florescu despre mareşalul Averescu ("Alexandru Averescu, omul politic") pînă la eseul lui Ion Papuc despre fraţii Fărcăşanu ("Cei doi fraţi Fărcăşanu"), de la articolul lui Anton Adămuţ despre Cetatea lui Dumnezeu a lui Augustin ("Sfîntul Augustin şi filozofia istoriei") pînă la nota biografică despre profesorul Radu Brateş, revista impune prin decenţă şi spirit colocvial. Nu lipsesc nici polemicile recente avîndu-i ca protagonişti pe Mircea Platon şi Vladimir Tismăneanu. Interesant studiul lui Bogdan Creţu ("Direcţii în literatura română de după 1990") pornind de la Dicţionarul general al literaturii române, coordonat de Eugen Simion şi apărut sub egida Academiei Române.


Intrarea în canon

În HYPERION (nr.4-5-6) dl Mircea A. Diaconu îi adresează d-nei Mirela Roznoveanu câteva întrebări privitoare la Canon, subiectul anchetei pe care criticul o coordonează în revistă. D-na Roznoveanu are cu prilejul acesta revelaţia propriei intrări în "canonul prezentului": "Faptul că Mircea A. Diaconu mă invită la această anchetă despre canon, pe mine, aflată pe alt continent, şi neparticipând foarte vizibil la viaţa literară din România, demonstrează că fac parte din sistemul de referinţă al criticului, deci din canonul său personal. Fiind profesor de literatură română la o universitate, sunt sigură că într-un fel Mircea A. Diaconu m-a introdus şi în canonul său pedagogic. Şi iată-mă, Mircea, intrată în canonul prezentului datorită ţie!". Felicitări!