ARHITEXT - 20
Eleganta revistă Arhitext -Arhitectură, design, arte, revistă de avangardă şi de elită, reprezentativă între publicaţiile periodice româneşti de arhitectură, atât prin originalitatea aspectelor ei grafice de neîndoielnic bun-gust, cât şi prin temele şi ţinuta intelectuală a majorităţii articolelor şi eseurilor publicate, a împlinit anul acesta, în martie, 20 de ani de la tipărirea primului număr din cele peste 200 apărute până acum. Îi urăm, aşa cum se cuvine, „La mulţi ani!",iar celor ce se ocupă de îngrijirea, de coordonarea şi de redactarea ei, neistovită dârzenie în lupta cu potrivniciile şi cu potrivnicii.
Aniversarea le-a oferit conducătorilor şi colaboratorilor apropiaţi ai revistei prilejul de a organiza, în a doua jumătate a lunii mai, la Bucureşti, câteva colocvii cu teme de actualitate, îndeosebi cu tema arhitecturii negociate (cu clienţii particulari şi cu oficialităţile), o expoziţie de proiecte şi lansarea unei substanţiale antologii în două volume (57 de texte selecţionate din revistele anilor 1990-2009, de redactorul-şef, Arpad Zachi, şi de arhitecta Livia Ivanovici), cu titlul inspirat de spiritul lui Alexandre Dumas-père, După 20 de ani. Titlu ce ne-ar fi plăcut să le fi sugerat discreţilor autori ai selecţiei sau unuia din tot atât de discreţii „muşchetari" care au participat la întemeierea revistei o scurtă şi sensibilă evocare a momentului de-acum 20 de ani şi 200 de numere.
Textele alese, avertizează prefaţatorul antologiei, arhitectul Mihai Pienescu, „propun scenarii pentru o pedagogie a iniţierii în perceperea arhitecturii şi spaţiului, sau vorbind greceşte - propun o paidea, o educaţie a ochiului, minţii şi inimii întru înţelegerea locului" şi „reiterează nuanţat intenţiile programatice - deschidere serioasă şi zăbavă în dialog - afirmate în martie 1990". Totodată paginile antologiei îi oferă şi cititorului profan bogate şi îmbietoare informaţii specifice, precum şi multe reflecţii pe teme de actualitate, ca de exemplu: ecologia urbană, oraşul şi arhitectura, modernitate şi modernism, despre criza urbanismului, despre raportul dintre artă şi arhitectură, despre arhitectura reconstrucţiei, despre funcţiune şi formă etc. Pe lângă substanţialitatea lor profesională, paginile antologiei impresionează şi prin claritatea textelor, iar câteva şi prin frumuseţea şi subtilitatea scriiturii. (Ghepy Enescu)
Partizani în viaţă
Revista Memoria continuă să apară, în ciuda obtuzităţii celor care au alcătuit comisia ce a hotărît, fatidic, scandalos şi mediocru, ca „revista gîndirii arestate", cum sună subtilul gazetei, să nu mai fie subvenţionată. Supravieţuirea pe piaţa culturală se datorează generozităţii domnului Ion Varlam, fiul unui fost deţinut politic, precum şi unui fost deţinut care a preferat să-şi păstreze anonimatul. Prin urmare, tot elanurile individuale sînt cele care au efect cultural în lume. În numărul 70, redacţia îşi spune punctul de vedere: „Anul cel mai greu din istoria revistei Memoria s-a încheiat. A fost anul cînd ni s-a aplicat, pe neaşteptate, lovitura de graţie. Dar a fost şi anul cînd am simţit din plin căldura solidarităţii care ne-a ajutat să ieşim la liman. Iar faptul că, recent, o importantă Asociaţie ne-a acordat onoarea ca Memoria să fie declarată «Revista anului 2009» ne cicatrizează rănile şi totodată ne justifică strădaniile de-a lungul a două decenii." Cronicarul a reţinut din sumar documentatul studiu semnat de Ileana Mateescu şi intitulat „Doi partizani aflaţi în viaţă: Nicolae Ciurică şi Petre Duicu", care înfăţişează peripeţiile şi dramele prin care au trecut cei doi. Că mai sunt în viaţă astfel de oameni şi că nici o autoritate oficială nu simte nevoia să-i onoreze măcar cu o distincţie simbolică spune foarte mult despre starea noastră de spirit. Dar să nu dramatizăm, sunt nedreptăţi şi mai mari care se petrec în lumea asta. Şi totuşi, chiar nu se găseşte nimeni, în Ministerul Culturii sau în una din fundaţiile culturale, care să-şi aducă aminte de astfel de figuri singulare?
De ce Berlusconi?
Chiar dacă nu se găseşte la orice chioşc, merită să faceţi un efort şi să căutaţi nr. 73 (primăvară 2010) al excelentei reviste LETTRE INTERNATIONALE, ediţia română. Deschis cu un amplu articol al lui Adam Michnik, numărul conţine, între multe articole interesante, cinci sonete inedite de Borges, proze în avanpremieră de Peter Nadas şi Richard Ford, comentarii de Antoine Compagnon, Ilina Gregori şi Mirel Bănică, pagini autobiografice de Maria Banuş, Ion Vianu sau Geo Şerban. Cronicarului i-a atras atenţia în mod special articolul De ce Berlusconi? al lui Ernesto Galli della Loggia, editorialist al ziarului italian „Corriere della sera". Textul este o analiză a situaţiei politice din peninsulă, mergând, în căutarea cauzelor, până în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial. Transcriem câteva dintre subtitlurile articolului: Cauzele dezintegrării regimului politic (a. Imposibilitatea unei alternanţe la guvernare; b. Politica a fost proprietarul economiei; c. Cheltuielile nesăbuite), Uriaşele cheltuieli ale activităţii politice, Imaginea unei magistraturi imparţiale este falsă, Politica: fieful mediocrităţii, incompetenţei şi afacerismului personal, Dispreţul opiniei publice şi anchetele judiciare au ruinat clasa politică sau Cum e posibil ca majoritatea electoratului să se dea pe mâna unei personalităţi pe drept cuvânt controversate. Nu vă sună îngrijorător de familiar?
