Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

In Memoriam:
A dat mai mult decât a primit de Alex. Ştefănescu

Mă bucur că a existat George Pruteanu. Regret din toată inima că nu mai există.

George Pruteanu a fost un om, un om imperfect şi plin de farmec, nu un personaj pozitiv (din literatura realist-socialistă sau aceea politically corect). A fost un Pierre Bezuhov, nu un Andrei Bolkonski. A luptat cu sine pentru a ajunge la performanţă intelectuală, a muncit şi uneori a eşuat, dar de cele mai multe ori a reuşit.

Privită de foarte sus, existenţa unui om poate fi evaluată printr-o contabilitate simplă: cât a dat societăţii şi cât a primit. George Pruteanu a dat mult mai mult decât a primit. L-am iubit, înainte de toate, tocmai pentru că a fost un risipitor. Nu şi-a organizat creaţia intelectuală după norme academice, ca să o poată omologa, ca să poată dobândi titluri şi distincţii, ci şi-a difuzat-o, generos, în mediul cultural în care a trăit. Opera lui este, înainte de toate, o operă pedagogică. I-a reînvăţat pe sute de mii, poate pe milioane de români, să vorbească, după ce limba de lemn din timpul comunismului şi jargonul româno-american din perioada postcomunistă au degradat într-un mod dezastruos limba română şi au pus în primejdie bazele înseşi ale limbajului articulat.

Mi-a făcut o impresie foarte proastă un articol al Alinei Mungiu, Moartea unui clovn, publicat recent în România liberă. Nu este vorba doar de impietatea de a-l numi pe un om a doua zi după ce a murit un ratat, ci de opacitatea autoarei, de incapacitatea ei de a valorifica inteligent şi nuanţat ceea ce a realizat un intelectual. Alina Mungiu nu vede decât ceea ce au stabilit alţii înaintea ei că poate fi luat în considerare. Ca o funcţionară a culturii, ea constată că opera lui George Pruteanu nu este înregistrată şi ştampilată şi, drept urmare, o respinge.
Această operă însă există, difuz (aşa cum apa cu care udăm grădina se regăseşte nu într-un bazin, ci în verdele proaspăt al plantelor). Dacă limba română va fi în cele din urmă salvată, aceasta se datorează şi lui George Pruteanu, deşi contribuţia lui nu este cuantificată şi, probabil, nici cuantificabilă. Este o chestiune de sensibilitate şi de bunăvoinţă să recunoaştem meritele altora, fără să fim constrînşi de anumite criterii formale să o facem. În ceea ce mă priveşte, ori de câte ori aprind lumina mă gândesc cu recunoştinţă la cel care a inventat becul electric. şi ori de câte ori constat că limba română încă funcţionează, mă gândesc cu recunoştinţă la toţi cei care au cultivat-o, inclusiv la George Pruteanu.

El a recurs, este adevărat, şi la clovnerii, ca să se facă înţeles. Avea un demon al explicării şi, în afară de elocvenţa sa cu totul ieşită din comun, folosea, îndeosebi în faimoasa emisiune TV Doar o vorbă să-ţi mai spun, gesticulaţia şi mimica, vestimentaţia şi decorul, lumina şi muzica. Această imaginaţie de regizor a fost utilizată cu succes şi în realizarea admirabilului său site de pe Internet, care are numeroşi fani.
Nu a fost, decât atunci când trebuia, clovn, dar chiar să fi fost, mai bine clovn decât cioclu.

Fără îndoială că a greşit atunci când s-a mutat de la un partid la altul. Eu l-am dezaprobat sever, în scris şi în convorbiri particulare, aproape că am rupt prietenia cu el (în momentul în care s-a înscris în PRM), şi totuşi, acum, îmi dau seama, pe baza aceleiaşi contabilităţi de care vorbeam, că partidele prin care a trecut au avut mai mult de câştigat decât el. El le-a dat din imensa lui popularitate, iar ele nu i-au oferit decât nişte avantaje minime, la care au avut acces şi cei mai obscuri politicieni.

A locuit într-un apartament de bloc, până la sfârşit. La loteria vieţii singurul lui câştig (fabulos) a fost minunata lui soţie, Nina Pruteanu, care i-a fost necontenit credincioasă şi devotată. Ea şi numai ea este în măsură de acum înainte să-i valorifice, în cunoştinţă de cauză, opera, realizând, de exemplu, o serie de DVD-uri cu emisiunea Doar o vorbă să-ţi mai spun, actualizându-i mereu site-ul, retipărindu-i cărţile, cursurile, traducerea din Dante ş.a.m.d.

Regret sfâşietor de mult că a încetat să mai existe George Pruteanu. Ma bucur că a existat şi că am avut norocul să îl cunosc.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara