Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
20 de ani de la moartea lui şerban Cioculescu de Simona Cioculescu

In arhiva lui Şerban Cioculescu s-au păstrat două acte originale referitoare la comprimarea/ licenţierea sa la 1 septembrie 1947 din funcţia de profesor titular la catedra de "Istoria literaturii române" de la Facultatea de filosofie şi litere din Iaşi. Decizia Ministerului Educaţiei Naţionale a fost eliberată retroactiv pe 14 octombrie 1947, pentru 1 septembrie acelaşi an, respectiv pentru începutul anului şcolar. Şi aceasta fără să se suprime şi catedra, şi fără nici o argumentare legală - ba chiar, aşa cum o demonstrează semnatarul actelor, prin încălcarea legii învăţământului Superior (art. 55).
în Amintirile sale, Şerban Cioculescu povesteşte savuros în capitolul Peripeţii universitare modul cum a ajuns profesor universitar la Iaşi, unde funcţiona în acel timp şi colegul său întru critică şi istorie literară G. Călinescu.
Invitaţia a pornit de la profesorul Const. Balmuş, care întâlnit în toamna anului 1944 pe culoarele Ministerului Educaţiei Naţionale, i s-a adresat astfel: "Sunt profesorul Constantin Balmuş, decanul Facultăţii de litere şi filosofie a Universităţii din Iaşi. Ei, domnule Cioculescu, ce aştepţi? Vino la noi, la catedra de literatură română modernă, unde a predat G. Ibrăileanu şi care a rămas vacantă.
Vacantă prin moartea lui Petre Botez. Călinescu se mută aici, de la Bucureşti. Te dorim cu toţii, hotăreşte-te.
- Uşor de zis. N-am doctoratul.
- Cum se poate una ca asta? Dumneata care..." şi profesorul Balmuş adăugă: - Ei bine! Eu îţi ofer o certitudine. Noi nu publicăm anul acesta catedra vacantă. Dacă-ţi iei doctoratul în răstimp, te votăm cu unanimitate, pe baza articolului 104 din legea Petrovici, cu privire la chemarea cea largă."
Şi aşa s-a şi întâmplat. în mai 1946, Şerban Cioculescu şi-a luat doctoratul cu o teză despre viaţa şi opera lui Dimitrie Anghel (conducătorul tezei fiind Tudor Vianu).
Felicitându-l, G. Călinescu i-a spus solemn:
"- Eşti candidatul meu. Voi fi preşedintele comisiei de largă chemare, compusă din omologul meu din Cluj, D. Popovici şi trei profesori de la Iaşi. Nu e o problemă. De altfel, dumneata nu candidezi. Nu e vorba de un concurs. Prezinţi un memoriu de titluri şi lucrări şi la Iaşi vei ţine înaintea studenţilor respectivi o prelegere şi o lecţie de seminar. Asta e tot. Simple formalităţi."
Pe 26 mai candidatul şi-a susţinut ambele lecţii. Una despre Caragiale şi timpul său (la curs) şi Un psalm de Tudor Arghezi (la seminar). Comisia alcătuită din G. Călinescu, N. Bagdazar şi Dan Simonescu l-a felicitat, iar G. Călinescu i-a comunicat că va face personal raportul de chemare. Acesta, apărut în Monitorul Oficial pe 8 iulie 1946, conţinea o alternanţă de elogii şi rezerve, într-un stil tipic călinescian:
"în rezumat, dl. Şerban Cioculescu e un bun istoric literar cu o mişcare înceată însă serioasă, şi un critic fără amplitudine sau mari perspective, însă şi fără prejudecăţile extraliterare ce viţiază activitatea multora. Stilul şi curiozitatea sa pentru literatură îi conferă un loc în critica actuală, acordându-i merite care chiar depăşesc cerinţele propriu-zise ale Universităţii."
Cel vizat încheia relatarea astfel: "Cu acest Ťepocalť aviz, de aceeaşi factură, în plină pagină, pe trei coloane, Ťcăldurosť dar în doi peri la puterea n şi cu votul unanim al consiliului facultăţii ratificat de rectorat, am fost numit profesor titular de literatură română modernă la Universitatea din Iaşi."
în ce priveşte contestarea deciziei Ministerului Educaţiei Naţionale şi procesul intentat acestuia, e de spus că ele nu au dat rezultatul aşteptat de critic, ilegalitatea nu a fost reparată. Era doar începutul perioadei celei mai grele din viaţa lui Şerban Cioculescu, între 1947-1956 şi a multor altor contemporani. Dar asta este deja o altă poveste.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara