Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Imaginea şcolii de Mihai Floarea

Zilele acestea se modifică legea audiovizualului. Am naivitatea să cred că, scriind rîndurile următoare, dau de gîndit celor în drept asupra unui aspect care m-a afectat în trecutul apropiat, ca om al şcolii. E vorba despre imaginea acestei instituţii care a suferit o degradare continuă, în ultimii ani mass-media intervenind nenuanţat în cîteva nefericite situaţii în care protagoniştii au fost profesori, elevi, părinţi sau oameni aflaţi într-o relaţie oarecare cu şcoala.

Utilizînd pînă acum o grilă pentru omul simplu ocultă, CNA-ul îşi va modifica, oare, în urma îmbunătăţirii legii, atitudinea faţă de televiziunile care caută şi mediatizează senzaţionalul negativ spre a trece drept ,critice", ,obiective" etc.? Dar conducerile organelor de presă în cauză, reporterii etc.? Rămîne de văzut.

E clar deocamdată că, îndeosebi din pricina acestui mod curios de a opera în lumea presei, anume pornindu-se de la definiţii strîmbe ale atractivităţii, ori ale interesului public (termenul tehnic e barbar: ,rating"), nu numai învăţămîntul are ,probleme de imagine" astăzi. Dacă mă voi ocupa aici doar de acest domeniu e din pricina perspectivei mele fatalmente limitate şi subiective.

Pentru cine nu are tangenţe cu munca de la catedră, precizez că spectaculosul nu lipseşte din acest domeniu, dar el are, uneori, aspecte dezagreabile pentru lucrătorii din mass-media. De pildă, într-una din zilele următoare difuzării jurnalului ,Realitatea TV." din 10 ianuarie a.c., am amintit elevilor mei capcanele necunoaşterii lipsei gradelor de comparaţie în cazul unor adjective precum mai vechile în limbă mort, viu, perfect, special, îngrozitor etc. ori al neologismelor optim, alternativ, multiplu, catastrofal etc. Printre acestea din urmă se numără şi letal - socotit de autorii DEX franţuzism (cf. p. 496). Faptul a rămas, evident, necunoscut unei prezentataore cu nume muzical de la postul menţionat, din moment ce l-a folosit referindu-se la virulenţa unor viruşi gripali ,H5H1 mai puţin letali"...

La discuţia unei teze de pe semestrul în curs - ca să mai dau un exemplu -, am stîrnit hohotele clasei prezentînd greşelile tipice comise şi fraze gen: Ion Creangă, unul dintre marii noştrii (sic!) poeţi (...), s-a născut în 1839, cu ajutorul lui Mihai Eminescu, care apoi i-a devenit un mare prieten, a scris pentru revista ,Convorbiri literare".

într-altă zi, după ce voi primi mărirea de salariu promisă de guvernanţi şi voi achiziţiona un aparat de înregistrare (aceasta, de bună seamă, dacă individul cu pricina şi alţii ca el nu-şi vor fi modificat între timp ,stilul" de a vorbi pentru ascultătorii, totuşi, români!), am de gînd să le prezint elevilor mei o secvenţă sonoră a unei relatări efectuate de un reporter ,Radio actualităţi" - corespondent dintr-una dintre ţările arabe -, care intonează sfîrşitul propoziţiilor enunţiative propriu-zise de-o manieră curioasă, greu de redat în scris (ar fi un contur hibrid, suitor, între virgulă, punct şi virgulă, semnul întrebării şi al mirării deodată!)...

Să admitem însă că aceste întîmplări cotidiene sînt mărunte şi particulare - deşi vizează probleme de larg interes în legătură cu utilizarea corectă a limbii române. Un eveniment din viaţa şcolii, pe nedrept ignorat însă de mass-media, este reînceperea cursurilor de perfecţionare pentru profesorii din gimnazii şi licee organizate de Ministerul învăţămîntului şi Cercetării şi de Universitatea din Bucureşti. Principiul statuat cu justeţe în galopanta evoluţie socio-profesională de astăzi că din cinci în cinci ani cuantumul informativ creşte într-aşa măsură, încît este imperioasă reconectarea mediată de specialişti la datele de ultimă oră ale variatelor domenii de activitate socotesc că ar putea fi luat în considerare şi de alţi profesionişti. Iată, de exemplu, cheile de lectură propuse de Rodica Zafiu - distinsa deţinătoare a rubricii ,Păcatele limbii" din prezenta revistă - în cadrul cursului său ,Metode şi tehnici de predare a limbii şi literaturii române": lectura ,pas cu pas" (în succesiune progresivă; lectura transversală - tabulară/ ,tehnică"/ analitică; lectura sintetică (a impresiei, a mesajului global, de identificare empatică, a relevanţei contextuale, generice etc.); lectura ,punctului forte" (focalizată); lectura ,punctelor dificile" (problematizantă). La rîndu-i, dubla perspectivă de abordare a textului - literară şi culturală - propusă de Rodica Zane în cursul ,Elemente de noutate în actualul curriculum şi în manuale", cu aplicaţie la basm mi-a întărit convingerea că mă aflam pe drumul bun prezentînd multicultural ,creanga de aur" la clasa a X-a, spre exemplu...

Nu-mi pot permite să intru în detalii aici. Mai vreau să adaug un cuvînt despre plusul de prospeţime adus de aceste contacte spirituale, despre acea picătură (necesară, în fond, oricăruia dintre noi, cei trecuţi de cincizeci de ani) de beatitudine retrospectivă, de aer tineresc adus de mediul încă familiar al amfiteatrului - loc rămas magic pentru intelectualul care şi-a găsit vocaţia profesională... (Vă propun, dragi şi răbdători cititori, să faceţi terapeutic cîţiva paşi, măcar la început de an, prin sălile de clasă ale şcolii natale ori prin cele ale facultăţii absolvite). Personal, mi-au răsărit în minte vii, parfumate, aproape tangibile, momentele studenţiei cînd Mircea Martin ne cerea să aşternem pe tablă poezii precum Duhovnicească, scoţînd apoi, ca un prestidigitator de la voluntarii perplecşi dintr-o arenă obiecte intime, neaşteptate cugetări, subiectul devenindu-ne brusc revelatoriu şi familiar...

Oare în locul unei relatări insipide precum aceea făcută deunăzi, de televiziunea naţională, pe marginea unei răfuieli golăneşti din fericire eşuate, avînd drept fundal o clădire moartă, stalinist profilată arhitectural (inevitabil, beneficiem încă de condiţiile create de fostul regim!), cu prim-planuri vizînd veşmîntul sfîşiat de un briceag al agentului de pază al şcolii, nu se puteau cheltui cîţiva metri de peliculă pentru un amfiteatru universitar viu, cu oameni ai şcolii care-şi jertfeau zilele de sfîrşit de săptămînă spre a aborda un text al lui Nichita Stănescu, elaborînd noi strategii pentru bătălia desfăşurată cotidian la clasă cu lipsa de apetit pentru lectură tot mai greu de stăvilit a adolescenţilor noştri debusolaţi de prea multa violenţă mediatizată neobosit?...

De unde concluziile că evenimentele cotidiene fireşti, pozitive, plictisesc publicul? Cine are nevoie, în casele proprii, prin presă, numai de nenumărate tensiuni, scandaluri, decese şi dezastre? Pe cine sperie, oare, normalitatea?...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara