Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ierarhizarea răului de Alex. Ştefănescu

Un eveniment de mare importanţă, simbolică şi practică, s-a petrecut recent (la 4 august 2006) fără ca presa, atât de promptă în alte cazuri, să-l remarce. La Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare, a fost primită şi înregistrată o Plângere penală îndreptată împotriva regimului comunist din România, pentru crime comise înainte de 1989, dar şi pentru fărădelegi datând din perioada postdecembristă. Iniţiativa a avut-o neobositul Cicerone Ioniţoiu, fost deţinut politic, istoric şi - titlu pe care îl merită foarte puţini dintre noi, cei de azi - erou al luptei cu amnezia. I s-au asociat oameni de mare autoritate morală, animaţi de aceleaşi convingeri: Ioan Roşca, Gheorghe Jijie, Liviu Tudoraş, Răzvan Pârâianu, Ionel Daniş, Vasile Boroneanţ.

Textul plângerii atrage atenţia, înainte de toate, prin selectarea şi ordonarea infracţiunilor săvârşite în timpul regimului comunist în funcţie de gravitatea lor:

,Subsemnaţii, cetăţeni români, victime ale regimului comunist, cerem anchetarea şi pedepsirea celor ce vor fi găsiţi responsabili (în primul rând a conducătorilor instituţiilor statului român: PCR, Securitate, Justiţie etc.) pentru săvârşirea unor infracţiuni imprescriptibile, contra păcii şi omenirii (Cod penal art. 121), comise în cadrul regimului comunist, între 1944 şi 1989: genocid - art. 357, tratamente neomenoase - art. 358, propagandă pentru război civil - art. 356, distrugerea valorilor culturale - art. 360, favorizare şi tăinuire - art. 361. Crimele împotriva umanităţii erau prevăzute de codul penal în vigoare în clipa comiterii lor (Codul Carol din 1936, Codul penal al RPR din 1948, Codul penal al RSR din 1968), sunt de notorietate publică, sunt descrise extensiv în mărturii publicate (documentaţia organizată de Cicerone Ioniţoiu, lucrările Memorialului Sighet, revista Memoria, numeroase publicaţii periodice de după 1989, volume de mărturii, situri Internet cum ar fi http://www.procesulcomunismului.com )

Natura penală şi criminală a faptelor este demonstrabilă cu probe şi mărturii ale ultimilor supravieţuitori. Aceste fapte sunt cercetate şi calificate drept criminale de către comisii oficiale (cum ar fi IICC).";

,În acelaşi timp, cerem anchetarea şi pedepsirea celor ce vor fi găsiţi responsabili (în primul rând conducătorii instituţiilor regimului post-comunist: guvern, parlament, poliţie, servicii de informaţii, justiţie, procuratură, arhive, televiziune, presă - în frunte cu Ion Iliescu şi Petre Roman), pentru infracţiunea imprescriptibilă de favorizare şi tăinuire (art. 361 Cod penal), săvârşită după 22 decembrie 1989, prin mijloace variate: blocarea justiţiei şi a accesului la arhive, ascunderea adevărului şi dezinformarea cetăţenilor, ameninţarea, insultarea şi agresarea celor ce au încercat să declanşeze judecarea, folosirea pentru provocări şi agresiuni a informatorilor (nedeconspiraţi şi şantajaţi), protejarea unor criminali ca Nicolski, Drăghici, Crăciun etc., favorizarea îmbogăţirii ilicite a responsabililor pentru vechile crime, în timp ce ultimele victime se stingeau din viaţă neconsolate şi încărcate de acuze niciodată demonstrate şi caziere murdărite prin minciuni etc."

Plângerea (nr. 35/P/2006) a fost preluată de general maior magistrat doctor Dan Voinea, procuror militar şef al Secţiei Parchetelor Militare, care a semnat şi un proces-verbal de primire a unei vaste documentaţii, printre care volumele A-Q ale dicţionarului Victimele terorii comuniste, publicat de Cicerone Ioniţoiu, în ultimii ani, la Editura Maşina de scris.

Merită menţionat faptul că în Plângere, în afară de infracţiunile imprescriptibile, sunt menţionate şi cele care au termen de prescriere, dar care ar trebui totuşi judecate (în condiţiile în care în mod deliberat s-a împiedicat multă vreme pedepsirea lor):

,...trădarea - art. 155, atentatul contra unei colectivităţi - art. 161, subminarea puterii de stat - art. 162, acte de diversiune - art. 163, sabotajul - art. 164, subminarea economiei naţionale - art. 165, omorul - art. 174, omorul calificat - art. 175, omorul deosebit de grav - art. 176, uciderea din culpă - art. 178, determinarea sau înlesnirea sinuciderii - art. 179, lovirea sau alte violenţe - art. 180, vătămarea corporală - art. 181, vătămarea corporală gravă - art. 182, lovituri cauzatoare de moarte - art. 183, lipsirea ilegală de libertate - art. 189, punerea în sclavie - art. 190, supunerea la muncă forţată sau obligatorie - art. 191, violarea de domiciliu - art. 192, ameninţarea - art. 193, şantajul - art. 194, violarea secretului corespondenţei - 195, calomnia - art. 206, furtul - art. 208, furtul calificat - art. 209, tâlhăria - art. 211, abuzul de încredere - art. 213, gestiunea frauduloasă - art. 214, înşelăciunea - art. 215, distrugerea - art. 217, distrugerea calificată - art. 218, tulburarea de posesie - art. 220, denunţarea calomnioasă - art. 259 - mărturia mincinoasă - art. 260, încercarea de a determina mărturia mincinoasă - art. 261, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă - art. 266, supunerea la rele tratamente - art. 267, represiunea nedreaptă - art. 268, punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji - art. 314."

După cum se vede, deşi este folosit sobrul limbaj juridic, se realizează un foarte expresiv şi imediat recognoscibil portret-robot al regimului comunist. Autorii Plângerii au surprins esenţa sistemului totalitar care a distrus civilizaţia românească în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Şi au procedat întru totul democratic, adresându-se Justiţiei pentru pedepsirea unor activităţi criminale monstruoase şi nu înfiinţând comisii, tribunale revoluţionare, grupuri de reflecţie cu veleităţi de instanţe morale etc. Este cea mai serioasă, mai corectă şi mai demnă de luat în considerare reacţie de până acum faţă de regimul comunist.

Plângerea poate fi privită totodată ca un îndreptar pentru toţi cei care vor să se facă justiţie în România şi mai ales pentru liderii de opinie surescitaţi, angajaţi în prezent în linşarea verbală a foştilor informatori ai Securităţii. Nu există nici o îndoială că semnarea unui angajament de colaborare cu un serviciu secret aflat la discreţia unui regim criminal, din dorinţa de a obţine anumite avantaje sau de frică, reprezintă un act ruşinos şi descalificant (iar uneori o formă de complicitate la săvârşirea unor infracţiuni). Dar deconspirarea celor care au cooperat cândva cu Securitatea nu trebuie să se transforme într-o bombă fumigenă care să facă invizibilă esenţa răului comunist, atât de clar definită în actul de incriminare din care am citat.

Este necesară o ierarhizare a răului. Altfel se ajunge la un fel de încăierare de stradă, căreia îi cad victime şi oameni nevinovaţi sau prea puţin vinovaţi pentru a fi călcaţi în picioare şi desfiguraţi. Este de-a dreptul strigător la cer faptul că politicieni demni de respect, de la Dan Amedeo Lăzărescu la Mona Muscă, au fost supuşi oprobriului public cu o ură întunecată, cu un fel de plăcere primitivă de a-i înjosi pe oamenii care au o anumită ţinută, în timp ce foşti ofiţeri de Securitate, ca Nicolae Pleşiţă sau Ilie Merce, cu pensii mari, primite pentru activitatea lor de ofiţeri de Securitate, apar la televizor aroganţi, cinici, mândrindu-se cu trecutul lor. Procesul comunismului nu trebuie lăsat în seama unor publicişti animaţi de invidii secrete sau de ambiţia de a se afla, pentru câteva zile, în centrul atenţiei. Temperamentul de pamfletar nu ţine loc de competenţă în judecarea faptelor semenilor. Ideal ar fi ca procesul comunismului să fie încredinţat, ca oricare alt proces, unei instanţe juridice, ceea ce se va şi întâmpla dacă se va da curs extraordinarei Plângeri penale înaintate de Cicerone Ioniţoiu şi de grupul său Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara