Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Iaşii în frământare de Ovidiu Pecican

Cassian Maria Spiridon, Iaşi, 14 decembrie 1989. Începutul revoluţiei române (ed. a III-a revizuită şi completată, Iaşi, Editura Timpul, 2014, 536 pag.

Volumul de mărturii al poetului şi eseistului Cassian Maria Spiridon intitulat Iaşi, 14 decembrie 1989. Începutul revoluţiei române (ed. a III-a revizuită şi completată, Iaşi, Ed. Timpul, 2014, 536 p.) are un titlumanifest. El afirmă, fără ezitări, nu doar că revoluţia a început la Iaşi înainte de Timişoara, ci şi că a fost... revoluţie. Dacă în privinţa primei susţineri faptele vorbesc ca de la sine, arătând cum în Capitala Moldovei se pregătea şi chiar sta să izbucnească o manifestaţie populară de anvergură, zădărnicită însă de arestări, cea de-a doua necesită dezbateri suplimentare. Ceea ce se pregătea în anumite cercuri populare, nearondate în niciun fel proiectului Securităţii de a răsturna dictatura care se opunea ideii de reformă gorbacioviste şi care o cenzura politic şi economic, era un început de acţiune protestatară de jos. În prima parte a lui decembrie 1989 nu erau mulţi care să spere că în scurt timp comunismul va pieri nu doar din România, ci şi din sistemul politic moscovit. Au trecut mai mulţi ani, de altfel, chiar şi după căderea U.R.S.S., până când regimul Iliescu să accepte semnul clar al despărţirii de trecut, prin garantarea proprietăţii private în Constituţie. Abia de atunci înainte, mi se pare, societatea s-a reorganizat pe alte fundamente, abandonând formula neosclavagismului de stat şi a proprietăţii colective exercitată tot prin aparatul de stat şi poliţiile lui, împreună cu armata.

Cassian Maria Spiridon restaurează însă adevărul unei stări de spirit şi al unei alarme sociale existente după ultimul congres al Partidului Comunist şi înainte cu foarte puţin timp de confruntarea directă a manifestanţ ilor timişoreni cu forţele represive, evocând cu mijloacele istoriei orale, prin interviuri şi fragmente antologice din estimă- rile de presă ori ale istoricilor, conjunctura, forţele puse în miş- care, mobilurile şi circumstanţele precise ale încercării de atunci. La acţiunea pe care procuratura militară ceauşistă o califica drept „acţiuni anarho-protestatare” Gh. I. Florescu şi Cassian Maria Spiridon se presupunea că, incitaţi de manifestele puse în circulaţie de liderii Frontului Popular Român, vor participa şi studenţii. Deşi, în ultima clipă, adunarea populară pusă la cale pentru Piaţa Unirii, în data de 14 decembrie, la orele 4 după-amiaza, a fost sistată, arestările operate imediat după aceea semnalează că acţiunea de informare şi de prevenire prin anihilare a tentativelor de protest colective împotriva regimului personal, comunist-naţionalist, al lui Ceauşescu, au contat şi au tras un semnal de alarmă în ochii zbirilor.

De fapt, volumul lui Cassian Maria Spiridon, unul dintre foştii lideri ai iniţiativei sabordate, incriminat, şi el, în acele zile, nu asumă doar obligaţia de a aduce o completare şi o corecţie hărţii şi cronologiei evenimentelor din decembrie 1989. Ea este, în acelaşi timp, şi seismograful care înregistrează lenta luare la cunoştinţă a evenimentului discutat de către istorici şi politicieni. Cu excepţia unui simpozion ţinut la Iaşi, zece ani mai târziu, şi a unor autori de articole, de studii şi de cărţi la temă, elanul eliberator al ieşenilor rămâne, pe mai departe, prea puţin cunoscut, neizbutind parcă să producă rezonanţă istorică. Dincolo de inerţia receptorilor specializaţi şi a cititorilor, dincolo şi de capacitatea martorilor acelor momente de a transmite credibil, într-un mod convingător, întâmplă rile zilei de 14 decembrie 1989 şi a celor care au precedat ori au urmat, aici trebuie văzută şi o probă a măiestriei zbirilor de a pune surdină, de a atenua, poate chiar şi de a denatura natura acelui complex de împrejurări. Cum este însă vorba despre o pagină de istorie recentă, aşadar dintr-o istorie care încă nu „s-a aşezat” destul, maniera persuasivă a autorului de a-şi repune, din timp în timp, în circulaţie, volumul se dovedeşte salutară şi, pe termen mediu şi lung, nu poate rămâne fără răspunsuri adecvate.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara