Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Hegemonia informaţiei de Sorin Arhire

George Cristian Maior, Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI,
Bucureşti, RAO International Publishing Company, 2009, 252 pag.


Apărută la prestigiosul grup editorial RAO, cartea reprezintă de fapt o alăturare a eseurilor scrise de autor de-a lungul timpului, cele mai multe fiind publicate în revista „Cultura”, în vreme ce altele au văzut pentru prima dată lumina tiparului doar în 2009, prin intermediul acestei publicaţii.

Cu un caracter oarecum eclectic, aşa cum de altfel chiar autorul afirmă în prefaţă, contribuţia publicistică a lui George Cristian Maior abordează o multitudine de probleme din domeniul relaţiilor internaţionale de la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului în care ne aflăm. O simplă privire aruncată asupra cuprinsului cărţii este în măsură să fundamenteze această afirmaţie, întrucât, titlurile sunt diverse şi inedite totodată, aspect ce se poate dovedi prin furnizarea a doar câtorva exemple: Echilibrul puterii în era globalizării, America: excepţionalism şi geopolitică, Serviciile de informaţii şi drepturile omului în era terorismului global sau Cazul Miloşevici şi ideea de justiţie internaţională.
Primele pagini sunt dedicate impactului pe care l-au avut atât căderea regimurilor comuniste din Europa, cât şi „dezintegrarea lipsită de grandoare şi de măreţie” a Uniunii Sovietice de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, subliniindu-se, deopotrivă, atât implicaţiile politice, strategice şi geopolitice, cât şi cele de natură socială, economică sau culturală. Dărâmarea zidului Berlinului, aidoma Revoluţiei Franceze din 1789 sau reconfigurării frontierelor Europei în urma Conferinţei de Pace de la Paris din 1919-1920, este prezentată ca o ruptură majoră în istoria continentului european, ce s-a soldat în final cu sfârşitul bipolarismului caracteristic perioadei războiului rece, precum şi cu adoptarea valorilor pieţei libere şi ale proprietăţii în detrimentul economiei centralizate, controlată de către stat.
Pornind de la definirea echilibrului de putere caracteristic Europei încă de la Pacea de la Westfalia, din 1648, autorul prezintă efectele benefice ale instituirii acestei situaţii pentru „bătrânul continent”, scoţând totodată în evidenţă rolul esenţial pe care l-a avut Anglia, în calitate de custode al balanţei de putere, în menţinerea unui echilibru între principalii actori statali. Perioada războiului rece, caracterizată de relaţiile încordate dintre cele două superputeri ale lumii postbelice, este descrisă în mod corect ca o nouă formă de echilibru, ce a generat bipolaritatea atât de caracteristică confruntării dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. În continuare, este descris fenomenul globalizării, cu toate efectele pe care le-a avut asupra sistemului internaţional contemporan, precum şi unipolaritatea creată de supremaţia militară, economică şi culturală a Americii, situaţie care a dus la o hegemonie americană. O importanţă deosebită este dată analizării mutaţiilor survenite în ultimii zece ani ai secolului trecut, dar mai cu seamă celor care au avut loc în primul deceniu al secolului XXI, evenimentului de la 11 septembrie 2001 acordându-i-se o atenţie cu totul specială. Aidoma majorităţii analiştilor relaţiilor internaţionale, autorul cărţii consideră atacul terorist din primul an al mileniului III, ca marcând intrarea lumii într-o dinamică nouă şi imprevizibilă, ceea ce a atras după sine schimbări majore între actorii relaţiilor internaţionale.
Observaţiile şi concluziile emise pe marginea schimbării raportului de forţe la cumpăna dintre cele două milenii sunt interesante şi inedite. Constatarea scurgerii unei cantităţi mari de putere din sistemul clasic, bazat pe state suverane, în favoarea unor actori non-statali, cum ar fi organizaţiile teroriste, firmele multinaţionale sau organizaţiile suprastatale constituie doar una dintre concluziile autorului, la care se mai pot adăuga apariţia diplomaţiei multinaţionale, concretizată prin realizarea unor misiuni de sprijinire a păcii, precum şi creşterea rolului aşaziselor „state eşuate” în declanşarea crizelor internaţionale. În plus, este constatată o permeabilitate crescută a frontierelor, ceea ce face ca geografia teritorială să nu mai fie o barieră în calea „exportării” rapide a problemelor dintr-o parte a lumii în alta, oricât de îndepărtate ar fi acestea.
Rolul jucat de SUA în cadrul relaţiilor internaţionale la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI este analizat pe parcursul mai multor pagini, implicarea puterii americane fiind de fiecare dată asociată cu credinţa acesteia din urmă în valorile democraţiei şi libertăţii. Pornindu-se de la principiile autodeterminării naţionale şi securităţii colective, emise de preşedintele Woodrow Wilson la sfârşitul Primului Război Mondial, şi ajungându-se la „războiul stelelor” din timpul lui Ronald Reagan, iar mai apoi la perioada de după 11 septembrie 2001, autorul cărţii constată responsabilitatea şi dificultatea posturii Americii de superpower a lumii contemporane, chiar dacă acţiunile americanilor sunt cel mai adesea pătrunse de spiritul democraţiei.
În contextul prezentării acestor probleme ale lumii contemporane, autorul cărţii găseşte învăţăminte şi pentru diplomaţia românească, adaptate la lumea dinamică a secolului XXI. Conform acestora, pe de o parte, sunt dezavuate deciziile luate sub impulsul naţionalismului şi al viziunilor locale înguste, iar, pe de altă parte, sunt valorizate ideile de alianţă şi de coaliţie internaţională, capitol la care România a fost deficitară într-un trecut nu prea îndepărtat.
Cartea scrisă de George Cristian Maior reprezintă fără nicio îndoială o lectură utilă şi plăcută pentru orice cititor interesat de problemele lumii contemporane. Exprimarea elegantă, logică şi clară contribuie şi mai mult la reuşita publicaţiei, în condiţiile în care autorul se mişcă cu multă lejeritate în abordarea doctrinelor şi conceptelor relaţiilor internaţionale. Lipsa oricăror clişee preconcepute în abordarea evenimentelor istorice, clişee care, din păcate, sunt încă prezente în scrierile unor analişti români, fac ca publicaţia domnului Maior să fie cu atât mai valoroasă. Nicio tentă de xenofobie, nicio tentă de naţionalism conferă lucrării un înalt grad de obiectivitate în prezentarea evenimentelor abordate. Cu toate acestea, se impun şi câteva recomandări. Chiar dacă lucrarea reuneşte mai multe eseuri, la final ar fi necesară formularea unor concluzii, precum şi o listă bibliografică, în condiţiile în care în rândurile acestei apariţii editoriale au fost menţionate lucrări ale unor istorici sau analişti politici celebri, precum şi numeroase periodice şi ziare. De asemenea, prezenţa citatelor în text necesită trimiteri exacte la lucrările utilizate, prin note de subsol sau de sfârşit de capitol, ceea ce l-ar ajuta pe cititor atât la găsirea cu uşurinţă a paginii utilizate, cât şi la posibilitatea verificării traducerii. În ciuda existenţei acestor observaţii, publicaţia al cărei autor este George Cristian Maior este fără doar şi poate o contribuţie valoroasă, care merită a fi recomandată specialiştilor şi publicului larg deopotrivă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara