Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Ghitara şi cultura spaniolă de Dumitru Avakian


S-au împlinit patru secole de la naşterea, de la prima publicare, a acestei fabuloase creaţii a geniului spaniol care este Don Quijote de la Mancha. Este perioada în care fermentul creaţiei germina în întreaga Europă. în acelaşi prim deceniu al secolului, în Italia, rodea geniul operei, al dramei muzicale, iar personalitatea lui Claudio Monteverdi, spre exemplu, avea să ofere lumii marea sa capodoperă care este Orfeo. Ambele s-au născut sub semnul permanenţei acestui simbol al comunicării musical poetice, comunicare veche de când lumea, şi pe care o înlesneşte acest instrument aparent modest, simplu, care este lăuta, de asemenea specia acesteia ghitara. Un instrument atât de popular în spaţiul vest-european al timpului. Lumea lui Cervantes, a mijlocului de secol XVI, a începutului de secol XVII, de asemenea armoniile care sprijineau monodia acompaniată în lumea operei, lume ce se naşte în zorii aceluiaşi secol XVII, sunt agrementate de sonorităţi, de armonii pe care le regăsim în întreaga Europă centrală, inclusiv în zonele răsăritene, în principatul Transilvaniei; printre alţii graţie acestui mare spirit călător al muzicii care a fost braşoveanul Valentin Gref Bakfarc, celebru în epocă în anii tinereţii lui Cervantes.

Nici că se putea imagina o mai potrivită sărbătorire la noi a celui de al patrulea Centenar Cervantes - Don Quijote, decât apropierea de acest simbol al spiritului hispanic care este ghitara. Comemorând patru secole de la intrarea în lume a acestei fabuloase epopei cavalereşti care este Don Quijote de la Mancha, se argumenteează în egală măsură personalitatea unei culturi; de fiinţa acesteia spiritul însuşi al ghitarei - element al comunicării sensibile muzical poetice - este imposibil de separat.

Impresia unei exemplare adresări muzicale artistice o lasă audierea acestui tânăr maestru care este ghitaristul spaniol Jose Maria Gallardo del Ray. E o impresie determinată în două paliere, anume acela al tradiţiei mari a ghitarei spaniole drept o cultură multiseculară de pregnantă personalitate - pe de-o parte - şi - pe de alta - impactul de ordin artistic, impact datorat unei individualităţi artistice de sobră, de autentcă comunicare. Gallardo del Ray aparţine acestei tradiţii seculare marcând cu demnitate profesională, în egală măsură, momentul actual. Mai mult decât performanţa instrumentală în sine, mai mult decât performanţa muzicală, este de observat preformanţa în planul culturii.

Susţinut la Ateneul Român şi organizat cu concursul Institutului "Cervantes" din Bucureşti, recitalul oferit de Gallardo del Ray a fost structurat în două secţiuni distincte dintre care prima, consistentă, a fost dedicată creaţiei spaniole a Renaşterii; este o creaţie puternic marcată de cele două genuri caracteristice care sunt "Diferencias", variaţiuni improvizate şi scrise pe temele unor cântece de largă circulaţie în epocă, în egală măsură în mediul burghez, în cel ţărănesc, şi - de asemenea - genul dansului; popularele pavana şi gallarda, cuplaj de dansuri precursoare ale celebrelor suite, succesiuni de mişcări dansante, invadează, literalmente, viaţa publică în secolul al XVI-lea, marele secol al Renaşterii spaniole, de la Luys de Narváez, Diego Pisador, Enríques Valderrábano, Alonso Mudarra şi până în secolul următor, secolul marilor aşezări în planul culturii europene, moment ilustru reprezentat în muzica spaniolă de Gaspar Sanz, spre exemplu.

O muzicalitate clar formulată, o claritate a tonului, o fină coloristică timbrală ce argumentează departajarea netă a planurilor şi, mai ales, susţinerea interioară vie, permanent logică, de o dinamică echilibrată; ...totul desemnează în cazul lui Gallardo del Ray o personalitate artistică puternică, anume personalitatea unui muzician virtuoz de aleasă clasă. Se poate vorbi şi în acest caz de un profesionalism de largă extensie, aspect ce atinge esenţa însăşi a profesionalismului în domeniul muzicii, anume creaţia de specific ghitaristic; este prezentă prin lucrări din zona suitei de dansuri, gen ce continuă în zilele noastre; continuă cu aceleaşi pitoreşti momente prilejuite de ritmurile marcate în mişcare de bolero, de jota, de fandango, mişcări între care se înserează o seducătoare "romance". La cererea insistentă a publicului, Gallardo del Ray ne-a oferit pitorescul Dans al morarului, transcripţie personală a mişcării cu acelaşi titlu din baletul Tricornul de Manuel de Falla.

În mod cert, într-o perioadă în care mişcarea ghitaristică cunoaşte la noi o evidentă dinamizare, prezenţa în viaţa noastră de concert a unui muzician de asemenea calibru se constituie, indubitabil, într-un moment de exemplară referinţă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara