Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Gheorghe Schwartz – 70 de Victor Neumann

De cîteva decenii admir impresionanta creaţie literară a lui Gheorghe Schwartz. Citesc şi recitesc cărţile scriitorului pentru diversitatea şi fecunditatea temelor, pentru construcţia monumentală sau pentru ideile lor istoricopolitice.

Scrisul inimitabil, încărcătura lui emoţională, umorul şi subtilitatea mesajelor mă îndeamnă să-l consider pe Gheorghe Schwartz un artist şi un învăţat deopotrivă, de ale cărui creaţii va fi de dorit să profite cît mai mult cultura română. Format la izvoarele culturii central-europene, armonizînd moştenirile multiple ale acesteia, Gheorghe Schwartz s-a lăsat inspirat în romanele şi eseurile sale de Lugojul natal, de Banatul intercultural, de România de ieri şi de cea de astăzi, de experimentele culturii europene şi de acelea ale culturii universale. Prin tot ceea ce creează, el contribuie la o înnoire paradigmatică a literaturii. Uneori, criticii şi istoricii literaturii i-au acordat atenţie, stăruind asupra proiectelor monumentale ale scriitorului, asupra talentului şi originalităţii operelor sale. Umanist prin vocaţie, servind permanent pacea socială, romantic incurabil, imaginînd sau punînd la cale asociaţii şi instituţii destinate binelui de obşte, Gheorghe Schwartz este în primul rînd un om sensibil faţă de semeni, infinit de generos cu ei.

La mijlocul anilor ‘60 ai secolului trecut îi cunoscusem părinţii. Eram la Lugoj, oraşul nostru natal. Într-una dintre plimbările pe străzile oraşului, aveam să-i întîlnesc. Fuseseră congeneri şi colegi de şcoală cu Andrei, tatăl meu, şi parte a aceleiaşi comunităţi spirituale. Purtau în vorbă şi pe chip imaginea vechii urbe de pe malurile Timişului. Discutau despre o lume dispărută ori în curs de dispariţie. În şoaptă, rememorau ceva din trecutul Lugojului, din istoria recentă a României, fragmente din tragediile războiului şi din urmările lui. Invocau nume ale celor decedaţi şi ale supravieţuitorilor Holocaustului, ale celor plecaţi în Israel. Dincolo de tristele amintiri particularizînd destinul unei comunităţi cu un rol încă puţin valorificat în cultura şi civilizaţia României, ştiau să se bucure de ceea ce aveau mai scump, de copiii lor, de poveştile ţesute în jurul lor. Fusese un mod de a-şi recîştiga încrederea de sine, de a-şi păstra speranţa de viaţă. Era în 1964 sau în 1965 şi aveam să aflu pentru întîia oară de existenţa lui Gyuri, de şcolile pe care le urma, de preocupările lui intelectuale.

După aproape două decenii ne-am întîlnit faţă către faţă. Aceasta se întîmpla la începutul anilor ‘80, atunci cînd, şi unul şi celălalt, încheiasem o etapă a studiilor – acelea de licenţă – la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Atunci cînd, şi unul şi celălalt, revenisem în regiunea în care ne-am născut. Am descoperit că trăiam în două oraşe învecinate, unul la Arad, celălalt la Timişoara. Într-o zi de vară, luasem iniţiativa de a-i face o vizită. În fapt, doream să-l cunosc şi să refac legătura noastră de familie. De îndată ne-am împrietenit. Schwartz devenise arădean prin adopţie, se acomodase cu oamenii şi cu atmosfera Aradului. Soţia lui, Ileana, şi ea scriitoare, o fiinţă sensibilă, inteligentă, singulară prin proiectele şi cărţile ei, întruchipa, dimpreună cu Schwartz, frumoasa şi vechea poveste de iubire. O familie tradiţională şi modernă totodată, dînd glas celor mai fireşti aspiraţii ale omului. I-am vizitat şi m-au vizitat, i-am cunoscut în cele mai diverse ipostaze de viaţă, iar drumurile noastre s-au intersectat de nenumărate ori. În timp, discuţiile (inclusiv contradicţiile), ideile, programele intelectuale, acţiunile în care ne-am implicat, fie la Timişoara şi Arad, fie la Cluj şi Bucureşti, fie în ţară şi în lume, au dobîndit însemnele unei unei relaţii multiplu fraternale. Ne-am încurajat în momente dificile, ne-am recomandat reciproc rezultatele muncii, ne-am integrat în aceleaşi instituţii ale societăţii civile, întotdeauna cu intenţii subsumate binelui de obşte. Au fost momente în care aveam să aflu mai multe despre traseul profesional al lui Gyuri, despre moştenirile lui şi despre integrarea ca scriitor de limbă română în literatura română.

Cunoscător a trei dintre limbile tradiţionale ale Banatului plurilingv, româna, germana şi maghiara, Gheorghe Schwartz a scris şi scrie doar în română. Pentru cei ce l-au descoperit cu întîrziere sau pentru cei ce nu au avut curiozitatea de a-i fi citit măcar una dintre cele 40 de cărţi ce astăzi îi reprezintă opera, dar mai ales pentru cei ce s-au lăsat contaminaţi de virusul etnonaţionalist, am să le relatez un episod amuzant. În urmă cu cîţiva ani, revista „Ramuri” (vezi nr.5-6/2009) din Craiova îl întreba pe Gheorghe Schwartz dacă a scris vreodată în limba germană sau dacă are de gînd s-o facă în viitor. Răspunsul lui a fost unul ce merită reţinut atît prin stilul ironic şi autoironic, cît şi prin mesaj: „À propos de limba germană: prin 1980 am fost (în vacanţă, n.m., VN) la Casa Scriitorilor de la Neptun în aceeaşi serie cu Alexandru Piru. Criticul tocmai scosese o istorie a literaturii române de la origini şi până la acel prezent şi la un pahar pe terasa vilei m-a complimentat că sînt un prozator important. Măgulit ca orice (încă) tânăr autor, m-am întrebat cu voce tare: dacă sunt un «prozator important», de ce nu figurez şi eu în acea istorie? «Eu, din păcate, nu citesc în limba germană», s-a scuzat criticul. Iar eu, «scriitorul important», a trebuit să mă scuz că n-am scris în viaţa mea nimic în limba germană. De ce am rămas scriitor de limbă română? Fiindcă nici n-am încercat şi, bănuiesc, nici nu aş fi fost capabil să scriu în altă limbă”.

Pornind de la rezonanţa numelui, atît intervievatorul, cît şi criticul şi istoricul literar invocat propagau una şi aceeaşi ideologie protocronistă, generînd confuziile de rigoare. Se vede că, atît înainte, cît şi după 1989, există printre intelectuali suficienţi adepţi ai unui mod constrîngător/limitat de identificare a persoanei, unul potrivnic drepturilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Parte a ideii romantice de naţiune, amintita ideologie protocronistă făcuse legătura între fascismul şi comunismul României secolului al XX-lea. În tot cazul, speculaţiile fanteziste în genul aceleia descrise în cazul lui Gheorghe Schwartz nu au nimic în comun nici cu modernitatea, nici cu înţelesul pluralistdemocratic dat identităţii colective şi individuale de Occident şi nici cu ideea de integrare europeană a culturii române. Am speranţa că destinul operei acestui important scriitor contemporan al României nu va depinde de amintitele sensuri identitare premoderne atribuite de unii scriitori, jurnalişti sau critici şi istorici literari.

În pofida neajunsurilor şi a nemulţumirilor astfel provocate, Gheorghe Schwartz a avut parte de recunoaşterea operei sale. Dedicat trup şi suflet familiei, vieţii culturale româneşti, dar şi societăţii, cooperant şi sincer cu toţi colegii, cunoscuţii şi prietenii, investind încredere în fiecare dintre ei, scriitorul pe care astăzi îl omagiem este o întruchipare a bunătăţii şi înţelepciunii cum arareori întîlnim. El ştie şi face întotdeauna cuvenitele distincţii între autentic şi inautentic, între gîndirea liberă şi mintea reproductivă, între înnoirea culturală şi predispoziţia pentru stereotipii. Graţie lui am înţeles mai exact sensul atribuit inventivităţii de către bănă- ţeni, experimentele lor istorice, dar şi rostul civismului multi- şi intercultural. Limbajul, formaţia poliglotă, fabuloasa memorie, enciclopedismul şi felul lui de a fi l-au transformat pe Schwartz nu doar într-unul dintre vîrfurile intelectuale ale Aradului, într-un simbol inconfundabil al Lugojului şi al Banatului Timişoarei, dar şi într-o referinţă a noii culturi române.

Dragul meu prieten, îţi mulţumesc din tot sufletul pentru că ai depăşit toate suferinţele. Îţi sunt profund recunoscător pentru bucuria ce mi-ai prilejuit-o cu ocazia fiecărei întîlniri, pentru frumoasa şi nedezmin- ţita solidaritate probată în nenumă- rate ocazii de-a lungul deceniilor. Îţi mulţumesc pentru că exişti Gheorghe Schwartz!

La Mulţi Mulţi Ani Gyuri!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara