Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Generaţia aşteptată? de George Şipoş

Într-o scurtă ştire din ediţia sa din 17 aprilie, România liberă informează despre migraţia tineretului social-democrat (al PSD) către alte partide, odată cu scufundarea bărcii politice a partidului lui Ion Iliescu et co. O astfel de ştire nu te poate face decât să te gândeşti, inevitabil, la clientelism politic şi oportunism, reacţii pe care, sincer să fiu, îmi doream să nu le asociez cu tinerii care sunt acum implicaţi în viaţa politică din România. Pe mine unul ştirea m-a trimis şi la relativ recenta serie de articole pe care Cotidianul a publicat-o în noiembrie 2005 şi pe care a intitulat-o Generaţia aşteptată. Premisa seriei, pentru cei care nu au apucat să o urmărească, era oferirea a 200 de nume de tineri strălucitori, activi, implicaţi în viaţa socială, politică, artistică, ştiinţifică ş.a.m.d. şi care, după cum sugera articolul introductiv al seriei, vor schimba viitorul României. "Ei, cei formati în libertate, sînt suflul nou care a început să anime societatea românească, cel al dorinţei de victorie.", mai scria Cotidianul.

Am urmărit seria din Cotidianul cu mult interes acum câteva luni şi m-am bucurat să văd că, iată, există oameni strălucitori care pot prelua frâiele vieţii sociale şi politice româneşti şi în care avem toate motivele să ne punem speranţele. Cum însă multe dintre numele (mai ales de pe lista tinerilor politicieni, cu care ziarul a şi început seria) nu îmi spuneau prea multe - recunosc că din vina mea exclusivă - am hotărât să încerc să aflu mai multe despre ei.

Ştiam câte ceva despre Mihai Răzvan Ungureanu, auzisem despre cât de tânăr este anul trecut în Japonia, când s-a făcut mare caz în mica noastră comunitate din Tokyo cu privire la semi-eşecul vizitei în Japonia a domniei sale în calitate de ministru de Externe. Se pare că incompetenţa consilierilor de la ambasada noastră a făcut ca domnul Ungureanu să îşi petreacă o bună parte din timpul dedicat vizitei în sediul ambasadei româneşti din Roppongi (frumoasă zonă a Tokyo-ului, trebuie să recunosc, dar asta numai dacă te afli în ţara Soarelui Răsare pentru distracţie, cumpărături sau ceva aventuri exotice). Se pare că necunoaşterea crasă a unor reguli de bază cu privire la eticheta diplomatică din Japonia de către consilierii români a făcut ca persoanele cu care dl ministru trebuia să se întâlnească să nu fie informate cu privire la vârsta "fragedă", pentru poziţia în care se afla, a ministrului nostru.

Mai auzisem, bineînţeles, despre Victor Ponta, pe care presa noastră îl gratifica adesea cu epitete nu tocmai măgulitoare din aria celor pe care le folosim în speţă când ne referim la prădătorii din lumea animală. Ştiam că, protejat al lui Adrian Năstase fiind, nu mă puteam aştepta să se formeze într-un politician integru, de clasă şi fineţe, aşa cum îmi doream să văd pe scena politică românească.

Auzisem de Cosmin Guşă, dar nu aveam vreo părere despre el. Mai apoi, am recunoscut nume sonore: Paleologu, Sârbu (oare să fie potrivire de nume, m-am întrebat. Am aflat mai târziu că nu era). Despre restul din cei 20 de pe lista Cotidianului, însă, nu auzisem prea multe

Auziseră ei alţi cititorii de-ai Cotidianului, care au avut lungi intervenţii în forumul dedicat online subiectului cu pricina. Am aflat detalii interesante despre încă cel puţin alte câteva nume şi trebuie să recunosc că nu m-a bucurat să aud că unii dintre ei sunt urmaşi de vajnici apărători ai moralei comuniste din timpul dictaturii lui Ceauşescu, că alţii se afirmaseră deja ca făcând parte mai degrabă din categoria politicienilor de care încercam să scăpăm şi nu din cea pe care ne dorim să o promovăm şi altele asemenea.

Citind acum despre migraţia tineretului PSD la PC, dar şi la PD sau PNL, nu pot să nu o coroborez cu reacţiile cititorilor online ai forumului Cotidianului şi deodată realizez că, deşi sunt şi excepţii, "generaţia aşteptată" a politicienilor români nu e decât o schimbare de generaţie, nu şi de mentalitate.

Nu vreau să fac generalizări inutile, dar clasa politică românească nu se va schimba numai pentru că reprezentanţii ei erau adolescenţi în 1989. E nevoie de ceva mai mult pentru asta. Şi poate că primul lucru pe care politicienii noştri ar fi bine să îl înţeleagă este că ei sunt aleşi de către societatea civilă, pe o perioadă limitată de timp, ca să servească interesele celor care i-au ales. Politicienii sunt funcţionari în slujba electoratului şi nu au de ce să se considere în vreun fel diferiţi sau speciali numai pentru că au fost aleşi deputaţi sau senatori. În momentul în care sunt aleşi, interesul lor individual trebuie să se subordoneze celui public.

Mai mult decât atât, politicienii din România sunt aleşi pe liste de partid. Astfel, ei nu sunt aleşi de populaţie în mod direct, ci devin reprezentanţi ai electoratului prin jocul partidului din partea căruia au candidat. În consecinţă sunt chiar foarte puţine motivele pentru care politicienii care ne conduc au de ce să se împăuneze cu "realizările" lor personale şi să facă din alegerea lor în instituţiile statale vreun motiv de mândrie. Dacă cel puţin votul care li se dă ar fi uninominal, şi ei ar fi în mod direct aleşi de către electorat, atunci poate că ar putea să se simtă satisfăcuţi pentru a fi reuşit să convingă prin propriile merite că au dreptul să fie parte dintr-una dintre instituţiile de conducere ale ţării.

Numai când vom avea politicieni pentru care conştiinţa propriei valori şi coloana vertebrală morală vor fi reperele de bază în maniera în care se comportă ca lideri, vom avea o clasă politică nouă. Vârsta, însă, nu are nimic de a face cu acea conştiinţă.

*

O cunoştinţă, şi el, ca şi mine de-abia trecut de 30 de ani, îmi spunea odată că ar vrea să se facă politician. "De ce?", l-am întrebat curios. "Păi cum de ce?, mi-a ripostat contrariat. Păi tu nu îţi dai seama că, dacă eşti acolo, în vârf, poţi să te bagi în cele mai profitabile afaceri?". Nu mi-am ascuns indignarea la auzul motivului cunoştinţei mele, dar am renunţat să îl conving că nu are rost să se facă politician, dacă ăla e singurul motiv pentru care ar face-o. De atunci nu am mai abordat subiectul cu respectivul.

Ceea ce, însă, mi se pare simptomatic pentru noua generaţie de politicieni este că (şi din nou, nu aş vrea să generalizez, dar) mulţi dintre ei chiar nu au cum să ştie ce înseamnă a fi politician într-o societate democratică. Crescuţi în perioada esenţială a formării "eului social" (George Mead) într-o societate dominată de figura paternală a Dictatorului, înconjuraţi de părinţi şi rude, terorizaţi de orişicine deţinea o poziţie de putere (asta atunci când nu făceau parte dintr-o familie privilegiată - activişti, securişti etc.), tinerii politicieni de astăzi nu vor alege să copieze alte modele decât cele pe care le cunosc. De unde, până la urmă, să se nască integritatea morală, ideea de a îi servi pe cei care te-au ales şi ţi-au încredinţat un mandat, când ai crescut înconjurat de minciună, înşelătorie, compromis social? Dacă e să ne gândim la celebrul "stadiu al oglinzii" din psihanaliza lui Lacan, după care momentul în care copilul se înţelege pe sine ca entitate fizică prin intermediul unei reprezentări psihice (formată prin intermediul altora - părinţi, societate - ) este cel care îi va determina imaginea de sine pentru tot restul vieţii, imagine spre care va tinde ca spre un ideal, atunci atitudinea faţă de politică a politicienilor tineri români de astăzi devine mai uşor de înţeles.

Mi-aş fi dorit sincer ca proiectul Cotidianului să producă revelaţiile de care avem nevoie pentru o curăţire morală a clasei politice româneşti. Mi-e teamă, însă, că mai avem de aşteptat. Cei care se inventează pe sine ca politicieni de şcoală nouă acum nu sunt decât încercări palide de a copia nişte modele ale Europei occidentale. Din păcate, dincolo de masca europeană pe care şi-o pun rânjeşte încă figura schimonosită a lui Nicolae Ceauşescu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara