Înapoi la pagina curenta

Poezii:
gaura cheii de Ovidiu Genaru

Bună seara vă rog nu-mi răspundeţi.
Aţi pătruns într-un mix de penumbre. Vă conduc.
E o lume de hipertensivi de reumatici.
În urma ta auzi cum se închide hubloul.

Nu ştiu cum e la alţii dar
în blocul nostru timpul intră pe gaura cheii.
Am spionat. Îl văd cum te văd nu se fereşte.
Intră şi abstractul intră şi Biblia.
E un fel de vânt.
O durere. Un semn adânc.
Atâtea etaje multe uşi mii de chei
care fac şi desfac zgomotes atâtea destine.

Suntem fiinţe şi impozite.
Suntem o sursă de moarte.

Hai cu mine pe palier la opt
să-ţi arăt arborele genealogic. Un eseu ilustrat
cu poze ovale sepia. Le ştii din cimitir.
Familia noastră de la 29.
Ce e la trecut e sepia. Bing-Bangul e sepia.
Habar nu am de ce e aşa.
Sepia ne aduce aminte că totuşi ne tragem din Maimuţă.
Nu-i mult de-atunci. Scheletele de unchi şi de mătuşi
urcă spre noi pe scara socială
pierzându-şi părul.
Mai neted mai lucios mai catifelat.
Urcă şi azi.

În mâna dreaptă ţin banana.

Mereu e un curent suspect pe hol
să fie luna care s-a apropiat nepermis de pământ?
Bănuiala legitimă e deja adevăr.
Sau vreo manevră ocultă a francmasoneriei?

Prin cablu se scurge Occidentul în dormitor
toxinele mass-media
ne virusează deaegrafic.

De şapte ori m-am rostogolit pe scări.
Târziu când s-a aprins lumina am văzut că era întuneric
şi am ştiut că intrasem în comă.

Patru vânturi are în păr: de şerbet de cafea de tutun şi de lene ticăloasa
locuieşte la cinci
şi câştigă din curburi e model pentru pictori.

La demisol croitorii cei mari din Valahia
croiesc straie noi din mantale vechi.
Sunt orbi
iar patria e la subsol fireşte cu instalatorii ei de ţevi.
Da se bea mult pe scări.
Când va veni Ziua de Apoi
vom fi hăăăăt în Spania la cules de castagnete
Până atunci aşteptăm să vină să ne repare liftul.
Noaptea disting frecuşul stelar
al marelui inginer galactic care pileşte ceva fără scop.
Tot el ne cocleşte şi ibricul nostru de cafea.
Face lucruri inexplicabile
fără să le atingă. Şi ne este frică. Îngheţăm.
Iubim frica fiindcă ne sălbăticeşte. Ne pregăteşte saltul.
Tu sub ce formă ai prefera să dispari?
Aşteptăm
până distingem primele semne ale pulsului Mare
care injectează deşertăciunea subtilă
intravenos.
Dezinfectăm cu vată şi alcool punem bulina de leucoplast
pe gaura lăsată de siringă.
Sufletul.
El cum găseşte vrea portiţă fuge. Se risipeşte-n spaţiu.
De unde a provenit cândva
din pulberi imaginare.

Se simte mai în siguranţă fără corp.
Supa primordială colcăie de entităţi
în căutarea unui corp temporar. Asta poate dura
şi o mie de ani. Dar cine să numere.
Ezotericul ninge invizibil.
Însufleţirea unui corp inert e inversul morţii.
Când totul e gata Poliţia locală
eliberează codul numeric şi buletinul. Hazardul
aranjează întîlnirea.
Melodramă
tu eşti esenţa esenţelor.

Iarna hibernăm la o mătuşă din Bârlad
unde ne încălzim ECCO
alintând o duzină de pisici birmaneze tailandeze
burgheze asiatice antiasmatice antialergice
coafeze şi tiroleze.

Da se bea mult pe scări.

În sfârşit am ajuns şi eu un antialcoolic de geniu
îmi place de mine
sunt super
însă nimeni nu mă întreabă cum am putut să cobor
atât de jos ca om.
Sunt ruşinea familiei.

Da se bea mult pe scări.

Mă imaginez copil: la o fereastră stau şi rod
un cotor de vis în beznă.
Acum sunt cel visat atunci. Aş vrea să-mi aleg
din trecut un alt copil.
Să fi fost şi eu altcineva.

Mâzgăliţi mâzgăliţi casa scărilor cu lehamitea
voastră matură. Speram într-o tihnă
fără miniştri şi un haos mai cald.

N-o să ne-ajungă cota de lumină ce ni s-a dat
ca să ne ghicim în palmă.
Totuşi mulţam frumos.
Alţii nu au nici atât. Pe unde venim pe-acolo
plecăm. Noi murim în părinţi.
Spuneţi-mi ăl de la şase de unde are atâţia bani să vomite
De la Marx doamnă de la plus-valoarea aia
unealtă a infernului.

Aţi văzut? Şapte îngeri s-au aciuat la streaşina
blocului acolo
friza catedralei a rămas pustie
cred că-au evadat din pricina lumânărilor.
De Bobotează Popa ne vinde aghiazmă vrac
ca supliment alimentar. Ţinem regim. Urcat coborât
pas cu pas zece etaje zilnic şi nimic.
Fără conservanţi mai slab mai agil mai atrăgător
mai sexy şi totuşi murim sănătoşi tun.
Şi doar mâncăm curat organic cum recomandă OMS.
Oul UE
e ouat regulamentar de găina UE în statul de drept germano-franc
găinaţ pe gazon oxigen berechet stresul exclus.
Şi nimic. Ca la gard. Murim definitiv. Asta e.
Americanii au inventat reţeta cum să fii gras.

Acum ştim: familia Escu fură
familia Escu fură din antichitate
familia Escu fură de când era ovule.

Şi ne este tare ruşine.

Vă rog nu bateţi la uşă nu apăsaţi pe clanţă
nu deranjaţi chiar dacă arde lumea
nu mă pot opri în clipa asta fac un copil
nu pot lăsa pe mâine. Am venit am plecat sunt emigrant

Nu rupeţi Afişul.

El a plecat. Doamna de sus îşi face spălăturile religioase
Ştim tot pândim cine intră cine iese.
Suntem lunetişti.

Noaptea octogenarul de la doi coboară tiptil
astupă cu scotch gaura cheii urcă
şi adoarme liniştit

Sfârşitul nu mai are pe unde să intre

Seara ieşim şi noi la plimbare părăsim buncărul
cu doamna dacă avem.
Dacă nu cu altă umbră.
Şi dacă nu şi nu spargeţi cu pumnul zidul sonic
al singurătăţii
ieşiţi din timp mergeţi şi mergeţi răbdător până
ajungeţi la morgă.
A doua pe stânga. Aici amânaţi, intraţi altădată
când aveţi chef. Când o să prindeţi o zi favorabilă.

Înăuntru n-aveţi semnal la mobil.