Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Gabriel García Márquez faţă-n faţă cu „raiul“ comunist de Mariana Sipoş

În noiembrie 2015, apărea la Editura Random House o carte semnată Gabriel García Márquez, cu un titlu incitant: De viaje por Europa de Este (Călătorind prin Europa de Est). Din prezentarea de pe coperta a IV-a, aflăm că volumul reuneşte impresiile autorului în urma unei călătorii efectuate în anii ‘50, Germania Democrată, Cehoslovacia, Polonia, Uniunea Sovietică şi Ungaria. Din păcate, nu se menţionează nicăieri dacă reportajele respective sunt inedite, nu există nici un fel de prefaţă care să situeze în contextul istoric şi biografic această călătorie a viitorului laureat Nobel sau împrejurările în care columbianul de treizeci de ani ajunge la Moscova, de exemplu, exact în perioada când se desfăşura acolo celebrul Festival al Tineretului din iulie 1957, sau în Ungaria, la zece luni de la înăbuşirea violentă a Revoltei din 1956 de către trupele sovietice. Nici măcar titlurile din indicele capitolelor cărţii nu aduc vreo clarificare în acest sens. Nu ai cum să bănuieşti (decât citind cartea) că în spatele unor reportaje întitulate Moscova, satul cel mai mare din lume sau Eu am fost în Ungaria se află o mărturie impresionantă şi o critică nemiloasă a aşa-ziselor democraţii populare pe care tânărul scriitor, îndoctrinat de marxism, voia să le cunoască la faţa locului.

Citind un alt titlu din index În Mausoleul din Piaţa Roşie Stalin doarme fără remuşcări, cititorul intuieşte că García Márquez înţelege exact despre ce fel de democraţie era vorba, deşi Stalin se afla încă în mausoleu alături de Lenin (avea să fie scos abia în 1961), dar vizita la Moscova are loc la un an după celebrul Raport al lui Hruşciov la Congresul al XX-lea care punea capăt cultului personalităţii lui Stalin şi dezvăluia crimele comise, raport pe care îl menţionează şi autorul, deci avea cunoştinţă de el şi nu putea invoca scuza: nu am ştiut! asemenea atâtor fanatici comunişti, de la noi sau din cele patru zări ale lumii.

Publicarea volumului la Random House a stârnit o avalanşă de cronici literare şi comentarii, majoritatea întrebându-se: Gabriel García Márquez anticomunist? Da, ar fi putut să fie în urma acestor călătorii, dar nici biograful său autorizat Gerald Martin (în masiva biografie O viaţă), nici Plinio Apuleyo Mendoza (cel mai bun prieten dintre scriitorii columbieni şi naşul primului său copil) în memoriile sale, nici prietenii săi scriitori din ceea ce s-a numit boom-ul latinoamericani (între ei, Mario Vargas Llosa), nu au înţeles cum de a putut rămâne Márquez alături de Fidel Castro până la sfârşitul vieţii (nici măcar după celebrul caz Padilla care i-a îndepărtat pe toţi de Castro) şi fără să scrie măcar un rând despre ororile regimului castrist şi despre eşecul revoluţiei cubaneze (pe care îl putea vedea cu ochiul liber când mergea în Cuba pentru a-şi vizita prietenul dictator (într-o ţară în care se vorbeşte limba spaniolă, nu ca în ţările vizitate în anii ‘50 unde auzea în jurul său ceha, poloneza, maghiara sau rusa...).

Reportajele din volum nu sunt inedite: ele au fost publicate în 1959, la doi ani după călătoria la Moscova, în revista columbiană Cromos şi o parte în revista Momento din Venezuela, iar apoi, în 1979, într-un volum cu un titlu puţin diferit de cel de acum: Un viaje por los países socialistas. 90 días en la Cortina de Hierro. (O călătorie prin ţările socialiste. 90 de zile dincolo de Cortina de Fier).

Márquez afirmă în cartea de convorbiri a lui Plinio Apuleyo Mendoza din 1982, că a fost vorba de o ediţie pirat, dar că a dat ordin ca volumul să fie legalizat şi inclus în operele lui complete. Şi continuă: „N-am schimbat nici o singură literă. Mai mult: cred că originea şi explicaţia crizei din Polonia sînt expuse în aceste articole, despre care dogmaticii de acum douăzeci şi patru de ani au zis că au fost plătite de Statele Unite. Amuzant este că acei dogmatici stau azi bine înfipţi în fotoliile puterii burgheze şi financiare, în vreme ce istoria, evoluţia ei, îmi vor da mie dreptate”. (Plinio Apuleyo Mendoza: Parfumul de Guayaba. Convorbiri cu Gabriel García Márquez, traducere de Miruna Ionescu, Editura Curtea Veche, 2002, pag.93)

Da, istoria i-a dat dreptate acelui Márquez tânăr care pleacă într-o zi de la Paris, în Germania, într-o excursie cu maşina pe care tocmai şi-o cumpărase un prieten, jurnalist italian numit în carte Franco, însoţiţi de o tânără franţuzoaică, Jaqueline, voind toţi trei să vadă cum funcţionează socialismul. şi în drum spre Leipzig, după numai câteva ore petrecute în Germania de Răsărit, Gabo, autorul, care aţipise legănat de mersul maşinii, se trezeşte brusc şi-i spune prietenului său: Maestre, am avut un vis oribil. Am visat că socialismul nu funcţionează.

„Maestrul” care îşi aminteşte această replică într-un interviu, nu era altcineva decât Plinio Apuleyo Mendoza, aşa cum mi-a mărturisit el însuşi, în primăvara acestui an, la Madrid, unde l-am reîntâlnit, după ce îl cunoscusem în Columbia. După ce am vorbit despre posibilitatea de a-i traduce cărţile de memorii despre Márquez, i-am spus că tocmai îmi cumpărasem De viaje por Europa de Este. Aşa am aflat că Franco, jurnalistul italian din carte, este chiar Plinio Apuleyo Mendoza, iar Jaqueline este sora lui, Soledad. Autorul le-a schimbat numele, ca să îi protejeze, pentru că în Columbia acelor vremuri nu era bine văzut cine călătorea în Est.

Cele 90 de zile din subtitlul primei ediţii nu au fost, în realitate, 90 de zile consecutive (era doar o găselniţă jurnalistică), de fapt, au fost mai întâi două călătorii în Cehoslovacia şi Polonia pe care le face Márquez singur, după ce peregrinase prin Roma (pentru studii de cinematografie) şi Viena, urmează apoi călătoria cu maşina în Germania, după care cei trei prieteni se întorc la Paris. Şi apoi, marea provocare: să ajungă la Moscova în timpul Festivalului Tineretului.

Şi Márquez şi Mendoza reuşesc, fiind ajutaţi de alţi prieteni columbieni să fie incluşi printre membri unei formaţii folclorice invitate. Drumul se face, de data aceasta cu trenul, un drum de calvar dacă ne gândim la distanţa Paris-Moscova, cu viteza de atunci şi cu tranzitarea (din nou) a Germaniei, Cehoslovaciei, Poloniei şi a Ucrainei. La întoarcerea de la Moscova, drumurile celor doi prieteni se despart din nou. Márquez reuşeşte încă o performanţă: cumnecum este inclus în prima delegaţie de observatori occidentali care, de la Moscova, ajunge la Budapesta, după reprimarea cu tancurile sovietice a revoltei din 1956.

Deşi capitolul dedicat Ungariei nu conţine decât câteva pagini, este cel mai tulburător. Impresionat el însuşi de tragedia care avusese loc, Márquez nu-şi mai permite nici o ironie de genul „ciorapii de nylon erau o bijuterie pentru femeile cehe” sau „URSS: 22 de milioane de kilometri pătraţi fără o singură reclamă la Coca- Cola”. Dimpotrivă, el observă urme de gloanţe în pereţii camerei lui de hotel şi nu poate dormi gândindu-se că acolo a fost o baricadă în urmă cu zece luni. Pe străzi teroarea domneşte pretutindeni. Cei 18 observatori occidentali sunt şi ei strict supravegheaţi de autorităţi. Dacă la început grupul are un singur translator, după numai câteva ore în jurul lor se foiau opt aşa-zişi interpreţi, iar a doua zi dimineaţa, numărul lor crescuse la zece. Şi totuşi, într-o după-amiază, jurnalistul columbian reuşeşte să scape de supraveghetori şi pleacă singur în oraş. Toţi cei cu care reuşeşte să vorbească liber (studenţi, muncitori, funcţionari) aşteptau întoarcerea lui Imre Nagy din exilul forţat în România (unde avea să fie ucis).

Mărturia despre Ungaria din august, 1957, citită la aproape 60 de ani, este nu doar o pagină literară de excepţie, ci şi un document istoric de rară valoare. Un fel de arheologie în cuvinte care dezvăluie adevăruri cutremurătoare, îngropate în uitare. Sau în indiferenţă.

La numai un an de la apariţie, cartea De viaje por Europa de Este a fost tradusă în româneşte de către Tudora Şandru-Mehedinţi şi publicată de Editura Rao. Lansarea ei la Târgul de Carte Gaudeamus va fi, fără îndoială, unul dintre cele mai importante evenimente literare din toamna acestui an.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara