Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Frânturi lusitane - Lusoromânul de Virgil Mihaiu

D. S. Perdigăo
În urmă cu un deceniu citeam fascinat, în România literară, un eseu despre incitanta relaţie dintre Mateiu Caragiale şi primul ambasador al Portugaliei la Bucureşti, Martinho de Brederode. Cutezătoarea ipoteză a studiului era că amiciţia dintre diplomatul portughez şi scriitorul român îi inspirase acestuia din urmă atât trama capodoperei sale, cât şi personajul Pantazi din Craii de Curtea-Veche. Articolul era semnat Daniel Silva Perdigăo. Beneficia şi de o notă introductivă din partea lusitanistului Mihai Zamfir. Marcat de acea lectură, de câte ori Providenţa mă ajuta să ajung în Portugalia, încercam să dau de autorul memorabilelor pagini. N'avui noroc (în schimb, el da: fusese numit ataşat cultural şi director al reprezentanţei Institutului Camőes în Guineea Bissau).
Abia acum un an, reuşii să-l întâlnesc. Din primul moment m'a uluit felul cum se manifestă senhor Perdigăo... ca lusoromân: o impecabilă stăpânire a limbii noastre, la paritate cu cea a idiomului matern; cunoaşterea în profunzime a ambelor culturi; abordarea erudit-antropologică, dar şi empatic-umană a mentalităţilor, tradiţiilor, habitudinilor, chiar şi a particularităţilor zonale din cele două ţări. Explicaţia ar fi că destinul l-a adus în situaţia de a-şi trăi în România anii de liceu şi de studenţie. Însă, dacă nu şi-ar fi asumat din voinţă proprie acest veritabil statut de portughez naturalizat român, D.S.P. ar fi rămas poate doar un banal emigrant de circumstanţă. Certamente, implicarea sa până la identificare cu problemele noastre a fost o opţiune în care au primat afectele. Revenit în patrie după căderea regimului salazarist, acest autentic amic al românilor a continuat să cultive, fără întrerupere şi cu o naturaleţe ce-i e caracteristică, legăturile cu ţara ce-l adoptase temporar.
Pentru cineva foarte interesat de specifiul portughez (aşa cum se recunoaşte a fi subsemnatul), doctele disertaţii pe cele mai diverse teme furnizate de către Daniel Perdigăo sunt mană cerească: de la contorsionata istorie lusitană până la tradiţiile ei culinare, de la tribulaţiunile politice la cele amoroase, de la tabieturile lui Pessoa până la cele ale lui Salazar, de la marile descoperiri intercontinentale până la destrămarea imperiului colonial, de la templieri la inchiziţie, de la monarhie la republică, de la femeia europeană la cea afro-braziliană ş.a.m.d. ... totul relatat cu incansabilă vervă, în formulări persiflante (cu dominante în registrul sardonic). Românul cultivat va identifica aici o iremediabilă contaminare cu spiritul caragialesc (căruia în canonul cultural portughez i-ar corespunde oarecum eleganţa mordace a lui Eça de Queiroz).
În 1998, Daniel Silva Perdigăo şi-a sistematizat vastele cunoştinţe despre relaţiile culturale luso-române într'o lucrare de masterat intitulată As Relaçőes Culturais Luso-Romenas, realizată sub egida Universităţii Deschise din Lisabona. O iniţiativă extrem de utilă, probabil unică în acest domeniu. Simpla înşiruire a titlurilor capitolelor stârneşte curiozitatea: Semi-periferii şi culturi de frontieră; Portughezi, români, ideologia Cruciadei şi a Epocii de Aur; "Latinitatea" ca mit revelator; Întâlniri reale şi imaginare între portughezi şi români; Mituri culturale - Camőes şi Eminescu "poeţii simbol"; Romantismul - formă culturală a globalizării; Profilul literar al unui diplomat (capitol ce reia sus-amintita interacţiune dintre ambasadorul Brederode şi Mateiu Caragiale); Descoperirea şi construcţia Portugaliei în literatura română; Convergenţe politice în secolul XX; Mihail Manoilescu şi Mircea Eliade, portrete româneşti ale lui Salazar şi ale Statului Nou. Din păcate însă textul nu a fost deocamdată publicat, nici în Portugalia, nici în traducere românească. Sunt convins că el ar interesa cititorii din ambele "extreme ale latinităţii europene". Profitând că am reuşit să acced la una dintre puţinele copii ale studiului conceput de Daniel Silva Perdigăo, voi încerca să prezint în viitoarele Frânturi lusitane câteva dintre tezele şi antitezele enunţate, cu lăudabilă acribie, de către autor. Până atunci, primiţi urarea de sezon în idiomurile sale de elecţiune: Um próspero Ano Novo! Un An Nou prosper!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara