Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Frânturi lusitane de Virgil Mihaiu

Chapitô este un fel de "şcoală superioară de circ", condusă de doamna Teresa Ricou. Instituţia situată lângă citadela Sao Jorge din Lisabona promovează interculturalitatea, reconceptualizarea genurilor (teatru, circ, dans), "polenizarea încrucişată" a esteticilor diferenţiate etc. Ca bulgakofil înveterat ce sunt, nu puteam rata recentul spectacol-exerciţiu propus de studenţii de la secţia numită Curso de Artes e Animaçao Circense: o originală versiune a romanului Maestrul şi Margareta, realizată de regizorul Nuno M. Cardoso din Porto. În consonanţă cu specificul asumat de Chapitô, cele vreo trei ore de spectacol s-au concentrat îndeosebi asupra componentelor de magie, vrăjitorie şi funambulesc din capodopera lui Mihail Bulgakov. Personajele ce dau numele romanului erau vag schiţate, în timp ce episoadele biblice fuseseră expurgate. Elementul-cheie al montării l-a constituit spaţiul de joc informal: Muzeul Electricităţii (adăpostit de fosta uzină electrică de pe malul Estuarului Tejo). Spectatorii erau invitaţi să parcurgă imensele hale, iar actorii-acrobaţi-jongleuri-clowni-dansatori evoluau printre conducte, cabluri electrice, pasarele, contoare, tuburi, ţevării, balustrade, robinete, manete, maşinării, exponate de muzeu etc. Deplasările între etaje sugerau bolgiile din care cortegiul diavolesc va fi pornit să bântuie o Moscovă tetanizată sub umbra lui Stalin. Adeseori monologul şi plastica mişcării fuzionau în mod fericit - de exemplu, tirada lui Woland (interpretat de acrobatul de culoare Luciano Lopes) preceda o căţărare pe frânghie la mare înălţime, de unde personajul se lansa în picaj, fără plasă dedesubt, asigurat doar de punctele de sprijin pe care şi le înnodase în ascensiune. Alt acrobat negru îl încarna pe motanul Behemot, stârnind ilaritatea când pica din cer, spânzurat de picioare, printre spectatori. Cum era de aşteptat, vrăjitoriile de la "Teatrul de Estradă moscovit" au culminat prin lansarea unei ploi de bancnote de 100 de ruble peste spectatorii din Lisabona. Dacă lascivităţile "Messalinei" la trapez aduceau mai curând cu o parafrază a dansului la bară dintr-un bar de striptease, în schimb blonda Rosana Ribeiro a creat o Margaretă memorabilă, prin forţa atributelor ei corporale şi coregrafice: lirică şi atletică în egală măsură, ea ilumina un spaţiu dominat de teroare - sentiment sugerat aici de suprasaturaţia cu recuzită industrială, depersonaliza(n)tă. Apropo de Bulgakov: cele două Nocturne de la TVR1 realizate de Marina Constantinescu cu autorii volumului Sadovaia 302 bis (patru scriitori clujeni pe urmele lui Bulgakov la Moscova în 2005, dintre care unul semnează textul de faţă) continuă să aibă ecouri: deunăzi, Teresa Leitao - traducătoarea poemelor lui Dinu Flămând în portugheză - mi-a mărturisit că a fost încântată de cele două emisiuni şi că e pur şi simplu cucerită de şarmul Marinei (cine n-ar subscrie acestei opinii?).

Începe să se întrevadă o recunoaştere a rolului Portugaliei ca precursoare a globalizării. Semnalele se înmulţesc: Jorge Nascimento Rodrigues şi Tessaleno Devezas publică un volum ce probează caracterul ştiinţific, raţional şi sistematic al descoperirilor din urmă cu o jumătate de mileniu; un serial din hebdomadarul Única reabilitează personalitatea lui Magalhaes (pe româneşte: Magellan) - recunoscut de experţi drept navigatorul prin excelenţă, până recent însă contestat în patria sa, datorită afilierilor sale hispanice; ajuns la etatea de aproape o sută de ani, Manoel de Oliveira, cel mai important cineast autohton, turnează un film bazat pe recentele teze asupra originii lusitane a lui Cristofor Columb. Însăşi actualitatea politică se face ecoul valului de "protocronism lusitan": preşedintele brazilian Lula da Silva, împreună cu liderul Uniunii Europene, Durao Barroso, şi cu primul ministru portughez José Sócrates, au pus la cale prima întâlnire la nivel înalt Brazilia-EU, desfăşurată la Lisabona în 4 iulie 2007. Discursul lui Sócrates în limba maternă, pentru uzul EU, sublinia că portugheza e vorbită de 250 de milioane de oameni pe întreaga Terra! Ar fi în beneficiul general ca egocentricul nostru continent să devină conştient de imensul potenţial al lumii lusofone.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara