Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
FRANCEDANSE la București de Liana Tugearu

După douăzeci și cinci de ani, poposesc din nou la noi nu un coregraf sau doi ci o suită de reprezentanți ai dansului contemporan francez, începând din luna mai și până în decembrie, în cadrul programului FRANCEDANSE, ORIENT EXPRES.
Imediat după 1989, încă din 1990 au început să ne viziteze creatori din zona dansului contemporan francez, precum Joëlle Bouvier și Régis Obadia, iar între 1991 și 1993, timp de două stagiuni, opt coregrafi francezi au făcut stagii cu dansatori români și au dat spectacole, în cadrul programului La danse en voyage, organizat de Association Français d’Action Artistique, din cadrul Ministerul de Externe Francez, program apărut în paginile României literare, însoțit de prezentarea respectivilor coregrafi. Tot ce a urmat și încă este în plină desfășurare, adică înființarea celor două companii de stat de dans contemporan, Orion și Contemp, din păcate fără viață prea îndelungată, apoi apariția companiilor independente, care puiază și astăzi prin recent înființatul Centrul Coregrafic Independent Linotip și chiar apariția Centrului Național al Dansului București, își au punctul de pornire în acest moment de generozitate al Franței, gestionat din partea franceză de doamna Irina Petrescu. Din acel moment, creația deja existentă de dans contemporan a fost revitalizată și au apărut noi generații de dansatori și coregrafi de dans contemporan, animați de noi viziuni creative.
Înființat în 2007 de către Institutul Francez din Paris, programul FRANCEDANSE ajunge în 2017 în Europa de sud-est, în 13 țări, printre care și România, și anume la București, Timișoara, Sibiu, Cluj și Iași, sub forma unui ORIENT EXPRES. Este interesant de observat că programul La danse en Voyage s-a încheiat în 1993 cu un spectacol al lui Angelin Preljocaj, compus din Lacrimi albe și Noces de Stravinski, iar noul program ORIENT EXPRES începe în România tot cu un spectacol de Angelin Preljocaj, intitulat GUID – Groupe Urbain d’Intervention Dansée. Angelin Preljocaj ne-a mai vizitat între timp cu mari spectacole pe mari scene bucureștene, dar de astă dată a fost vorba de o intervenție în spațiul urban, în Pasajul subteran de la Universitate, în care tineri dansatori ai Baletului Preljocaj, cu sediul în Centre Chorégraphique National Aix-en-Provence, au interpretat momente extrase din repertoriul coregrafic creat de Angelin Preljocaj. Și regăsirea a fost ca o recunoaștere, căci iată ce scriam în 1993, în paginile acestei reviste, despre spectacolele de atunci, în care remarcam „rigoarea de bijutier a finisajului oricărei mișcări”, impresie resimțită și acum în timp ce urmăream pe dansatorii săi, Deborah Casamatta, Jean-Baptiste De Gimel, Solène Heraut, Laurent Le Gall, Baptist Martinez și Anne-Céline Pic-Savary, ghidați de coordonatorul lor artistic Guillaume Siard. Erau remarcabile dinamica și în același timp precizia de ceasornicar a execuției respectivelor fragmente dansate. Și, totodată, în timpul desfășurării acestor forme de dans contempran mi s-a părut emoționant să întrezăresc ecouri, doar ecouri trecătoare, ale liniilor brațelor dansului clasic. În ceea ce privește precizia, mi-am reamintit de ceva spus de Constantin Noica, în Cuvânt împreună despre rostirea românească și anume că „limba latină și limba franceză sunt limbi ale preciziei”. Același lucru se poate spune și despre dansul francez, începând de la formele clasice, care în această cultură s-au plămădit în secolul al XVII-lea, guvernate de spiritual rigorii, preciziei, clarității și până la cele contemporane, cum ne-a dovedit de curând întervenția în spațiu urban a lui Preljocaj. Interesant mai era și spectacolul trecătorilor care traversau pasajul și se opreau mirați să vadă un spectacol nu numai neobișnuit pentru acel loc, dar și executat nu ca o joacă ci cu deplin profesionalism.
Cel de al doilea coregraf francez venit la București, Yuval Pick, nu ne era cunoscut. Sediul său este la Centre Chorégraphique National Rillieux-la-Pape, iar specialitatea sa este de a dansa cu trupa în spații neconvenționale, castele sau mânăstiri. Și iată că la noi a avut și el parte de două premiere, dansând probabil pentru prima dată într-un fost han, Hanul Gabroveni, ca apoi să plece și să danseze în Biserica fortificată de la Cisnădioara, de lângă Sibiu. Desigur odată cu creația lui Yuval Pick, intitulată Hydre, am pătruns în alt univers, dar nici acesta lipsit de rigoare, chiar dacă punctul de pornire părea că izvorăște din adâncurile viscerale ale ființei umane. Corpurile dansatorilor își vorbeau și se provoacă reciproc prin mișcare, cum se petrec lucrurile în lumea animalelor și păsărilor în momentul împerechierii. Dansul se desfășura pe propria respirație și ea ca o conversație provocatoare a celor trei dansatori Adrien Martins, Emmanuele Rosa, Thibault Desaules, și a celor două dansatoare, Madoka Kobayashi și Julie Charbonnier. Hydra lui Pick avea însă doar cinci capete, reprezentate de cei cinci dansatori ai săi.
Deci, după douăzeci și cinci de ani, Irina Petrescu, care de astă dată lucrează la Institutul Francez din București, ne pune din nou în contact cu dansul contemporan francez deja cunoscut, cum este cazul lui Angelin Preljocaj, sau cu cel mai nou reprezentat de Yuval Pick. Și la acest fapt se adaugă, și de astă dată, parteneriatele stabilite cu Centrul Național al Dansului București, cu asociația 4Culture, cu Festivalul Național de Teatru, cu Festivalul Internațional de Film și Dans și, tot ca în urmă cu un sfert de veac, la aceste parteneriate se adaugă atelierele și creațiile ce vor fi concepute împreună cu dansatori români. Marea realizare care a dus la dezvoltarea în Franța a dansului contemporan, fără corespondent în alte țări, a fost înființarea unor centre culturale de dans contemporan în mai multe orașe ale țării. În acest fel dansul contemporan nu a rămas legat numai de capitală, spre binele fiecărui creator ce și-a dezvoltat propriul stil în deplină larghețe și spre binele publicului de peste tot, care s-a deschis și către aceste forme de dans. A venit timpul și pentru România ca Centrul Național al Dansului București să facă pui, pentru început, la Cluj, Iași și Timișoara. Noua infuzie de artă contemporană venită dinspre Franța ne îndeamnă către atingerea acestei noi etape.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara