Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Arte:
Final de stagiune muzicală de Dumitru Avakian


În mod cert, căldurile şi ploile ultimelor săptămâni au potolit setea noastră de muzică petrecută în spaţiile tradiţionale. Iniţiative neaşteptate vin să ne schimbe dispoziţia. Cine putea să prevadă, spre exemplu, faptul că Banca Naţională a României va susţine în perioada lunilor caniculare un şir de evenimente artistice, inclusiv muzicale? E drept, sunt adresate prioritar mediului bucureştean bancar, unui public purtător de "gulere şi manşete albe", invitaţilor.

Fac parte din programul "Zilele Culturale ale Băncii Centrale Europene", succesiune de evenimente ce vor culmina în această toamnă în Germania, la Frankfurt, România fiind de această dată ţara organizatoare a întregului serial de manifestări artistice.

Nu mai departe decât zilele trecute, salonul "Mitiţă Constantinescu" al sediului din str. Doamnei a inaugurat acest sezon al evenimentelor artistice estivale. Pe cât de atractiv, pe cât de fascinant ca talent artistic, pe atât de pitoresc este Harry Tavitian; a oferit un spectacol pianistic de indicibilă savoare, de cutremurătoare forţă a comunicării. Nu de azi, nu de ieri, Harry dezvoltă un idiom artistic de o pregnantă originalitate, definind - într-un mediu al întâlnirilor de semnificaţie - o zonă spiritulă în care Balcanii, Dobrogea natală, ajung a dialoga cu un spaţiu spiritual cu totul particular, cel a Caucazului, patria îndepărtată a strămoşilor săi. Este un fenomen de autentică transculturalitate ce îmbină elemente dansante ale Orientului, ale folclorului românesc transilvan cules de Bela Bartok, sonorităţi ale jazz-ului tradiţional. Comunicarea, forţa adresării, culorile substratului armonic, spectacolul pianistic, totul poartă marca acestei captivante personalităţi care este Harry Tavitian.

La începutul acestei săptămâni, tot la B.N.R., tinerii artişti performeri ce alcătuiesc Romanian Piano Trio au oferit un program cameral pe parcursul căruia spiritul ludic de agreabilă formulare artistică a întâlnit eleganţa gândirii muzicale de orientare clasică. Violonistul Alexandru Tomescu, violoncelistul Răzvan Suma, pianistul Horia Mihail reprezină o preţioasă avangardă a vieţii noastre muzicale, un organism viu şi inteligent a cărui acţiune cumulează coordonatele bunului-gust, ale discernământului stilistic, rigoarea şi claritatea comunicării artistice. Dansuri spaniole, sonorităţi ale tango-ului argentinian măiestrit aranjate de Astor Piazzolla, un luminos Trio în sol major de Joseph Haydn, au definit zona unei bune dispoziţii pe care tinerii maeştri au ştiut a o anima cu entuziasm, în limitele unui fermecător antren.

Următorul moment artistic pe care ni-l oferă Banca Naţională? în zilele următoare, minunatul Grigore Leşe ne va oferi mostre din tezaurul folcloric autohton.

Deschizând inaugurarea ciclului, domnul Mugur Isărescu, guvernatorul B.N.R., ne-a amintit faptul că participarea artiştilor români în marele concert european al valorilor reprezintă o investiţie de specială originalitate la nivelul marelui tezaur european, un tezaur în care particularităţile naţionale nu se amestecă, nu pălesc, ci îşi potenţează propriile caracteristici.

Cu o pauză de doar câteva săptămâni - din mijloc de iulie şi până în sfârşit de august, o veritabilă stagiune muzicală estivală îşi desfăşoară evenimentele la Palatul Mogoşoaia, stagiune găzduită de Centrul Cultural "Palatele Brâncoveneşti". Nevoia de evadare din mediul cita­din, cadrul natural generos, spaţiul arhitectonic al Renaşterii româneşti târzii, minunatele colecţii de obiecte vechi adunate de maestrul Dan Nasta - colecţii marcate de gustul rafinat al Levantului, totul concură în a defini mediul muzical al secolului al XVIII-lea, de la Barocul muzical târziu la creaţiile domeniului cameral al Clasicismului muzical vienez. Sonatele pentru oboi, fagot şi pian ale lui Georg Friedrich Haendel, pe de-o parte, şi triourile cu pian ale lui Joseph Haydn, pe de alta, au marcat momentele finale ale primei părţi a acestei stagiuni. Sunt compozitorii omagiaţi în acest an de lumea muzicală internaţională. Sunt creaţii cărora le-au dat viaţă cu remarcabilă pertinenţă stilistică oboistul Adrian Petrescu, fagotistul Gördi Orban, pianista Luminiţa Berariu, de asemenea membrii Trio-ului "Musica Viva", pianista Andreea Butnaru, violoncelistul Florin Mitrea, clarinetistul Andrei Theodoru. Sunt programe judicios întocmite prin strădania profesională pilduitoare, strădanie pe care o probează tânărul redactor al departamentului de "Actualităţi muzicale", din cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune, Sebastian Crăciun, un pasionat al evenimentului muzical petrecut în spaţiul cel viu al relaţiei directe dintre muzicianul performer şi publicul său.

Pitoresc şi frust, surprinzător şi spectaculos în cel mai înalt grad, un taraf din Clejani a descins zilele trecute în incinta reşedinţei E.S. Ambasadorului Henri Paul, cu prilejul sărbătoririi zilei naţionale a Franţei, la 14 iulie. Iar aceasta într-un bal popular bogat animat, potopit de lume, de numărul agresiv al decibelilor. Trebuie să recunosc, atât eu cât şi mulţi dintre prietenii mei, dintre invitaţi, am fi preferat să fi putut valsa în sonorităţile unei chansonete agrementate de sunetul nostalgic al bandoneonului parizian; ar fi fost o percepţie de asemenea pitorească dar care ne-ar fi amintit de malurile Senei, în acel moment de mare sărbătoare a Franţei prietene. Căci malurile Dâmboviţei... le cunoaştem. Destul de bine.

Alte momente ce ies din spaţiul convenţional al evenimentului muzical? Au fost. Mă gândesc la acel dinamic spectacol muzical oferit de Grupul Coral "Sound" la Sala Dalles, spectacol animat de verva cuceritoare a celor doi protagonişti, dirijorul, pianistul Valentin Radu, din Philadelphia, şi dirijorul Voicu Popescu, muzician al Formaţiilor Muzicale Radio. Amândoi au bucuria de a dărui, de a comunica, de a crea acea dispoziţie be­­nefică receptării muzicale. Este entusiasmantă evo­lu­ţia acestui grup coral de amatori, tineri a căror performanţă atinge nivelul cel de autentică valabilitate al profesionalis­mului. Muzică românească şi muzică americană, armonii jazz-istice, intonaţii ale songurilor din repertoriul standard, au încântat o asistenţă numeroasă, electrizată. O "Sui­tă corală din }ara Oaşului", de Darius Pop, popularele song-uri americane "Johnny be good", "Country road", apoi melodiile lansate de George Gershwin, de Duke Elington, cele ale grupurilor "Beatles" sau "Rolling Stones" şi-au dovedit în continuare vitalitatea. Peste de­cenii, în lumea de azi. în spaţiul spiritual comun al acestor preţioase întâlniri. Graţie acestei emoţionante combustii interne, graţie profesionalismului ce animă actul artistic probat de cei doi protagonişti.

Am asistat cu specială curiozitate, în Aula Palatului Cantacuzino, la concertul final al celei de a doua ediţii a Concursului de Compoziţie organizat de Universitatea bucureşteană de muzică, de Uniunea Compozitorilor, cu sprijinul Institutului Polonez, al Administraţiei Fondului Cultural Naţional. Este o competiţie destinată celor tineri, studenţilor. Este o manifestare ce trebuie să ia pulsul actului creativ al celor tineri; poate să probeze perspectivele componisticiii noastre pentru următoarele perioade de timp. Trebuie să recunosc, ne-au fost oferite puţine speranţe. Le-am observat audiind momentele muzicale din lucrarea lui Sebastian Androne, spre exemplu, cel mai tânăr laureat, student al claselor de compoziţie al Universităţii bucureştene de muzică. în rest... multe premii; de încurajare; puţine perspective, multă confuzie şi dezorientare stilistică, reflexe şcolăreşti, lipsă de informare în plan componistic, orientări evidente spre zona cenuşie, schimbătoare, a muzicilor comerciale.

Marile instituţii muzicale bucureştene au avut inten­ţia de a încheia stagiunea în sonorităţi ample, prin con­­certe grandioase. Au fost programate mari opusuri ale repertoriului vocal-simfonic. La Filarmonică o versiune ferm susţinută a oratoriului Creaţiunea de Joseph Haydn, a fost realizată de dirijorul Justus Franz; pe parcursul primului concert - cel de joi la care am putut asita, soliştii vocali nu şi-au dat concursul... decât cu o formală participare.

La Radio, prezentarea Simfoniei a IX-a de Beethoven nu a avut motiviţie; la nivelul componentelor ansamblului. A fost cântată în consecinţă. Este un şlagăr care poate fi programat doar atunci când există şanse a fi cântat excepţional de bine. Şi nu a fost. Aş remarca în plus, la nivelul ambelor coruri academice, cel al Filarmonicii, cel al S.R.R., precaritatea pronunţiei în limba originală, o orientare comodă spre emisia de pronunţată vocalizare.

Trist dar adevărat, în lunile de vară muzica stă să moară în spaţiul public bucureştean. Ne vom lua însă revanşa la toamnă, în septembrie. Festivalul "George Enescu" aduce concerte dintre cele mai importante, evenimente a căror anvergură se ridică la nivelul marilor momente muzicale petrecute în plan mondial. Mai avem de aşteptat. A venit vacanţa!