Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi: prima ediţie, un succes de Luminiţa Corneanu

Nici nu vreau să-mi imaginez de ce ziduri de scepticism se vor fi lovit, pe parcursul acestui an, Dan Lungu şi echipa lui, în pregătirea primei ediţii a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi – pe scurt, FILIT. Doar că scepticii, între timp, trebuie să se fi lecuit.

Între 23 şi 27 septembrie, la Iaşi a avut loc o adevărată desfăşurare de forţe, ce a dat oraşului un aer de sărbătoare. Bannere, afişe, tramvaie cu logo-ul festivalului şi numeroşi voluntari care străbăteau străzile oraşului, cu ecusoanele agăţate de un şnur verdebrotă cel, vizibil de la o poştă, toate acestea dădeau trecătorului certitudinea că în Capitala Moldovei se întâmplă ceva special, ceva la care trebuie neapărat să participi, iar dacă nu să participi, măcar să arunci un ochi să vezi ce se întâmplă acolo. Am avut ocazia să remarc, nu o dată, la lecturile şi dezbaterile de la FILIT, persoane pe care nu le-aş fi bănuit nici o clipă, în judecata superficială a primei priviri, că ar fi interesate de aşa ceva. Dar iată că erau.
Cartierul general al festivalului a fost instalat în mijlocul oraşului, într-un imens cort, numit „Casa FILIT”, alături de Palatul Culturii, înspre Casa Dosoftei. Însă acolo s-au desfăşurat doar o parte dintre evenimente, în general cele care au purtat genericul „Scriitori în centru”, dezbateri precedate de lecturi ale autorilor invitaţi. Multe alte întâlniri cu cititorii au avut loc în liceele ieşene, în facultăţi, în săli de cinema, la Ateneul Tătăraşi. Serile FILIT, evenimentelevedetă, au fost găzduite de splendida sală, recent restaurată, a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi.

Câteva momente

Ajunsă în Iaşi miercuri seara, târziu, am intrat direct în atmosfera de festival joi, la prânz, la întâlnirea cititorilor revistei „Alecart” cu scriitorii Petru Cimpoeşu şi Jean Mattern. Sala Cinematografului Arthouse Central nu doar că era plină ochi, dar vibra de energie, elevii erau într-un dialog real cu scriitorii din faţa lor, îi iscodeau, voiau să ştie despre cărţile lor, despre cum le-a venit ideea să creeze cutare scenă sau cutare personaj, şi se vedea foarte bine că nu-şi învăţaseră „poezia” de acasă, chiar erau implicaţi în eveniment de-adevăratelea. Am auzit cel puţin doi scriitori declarându-se, în mod public, încântaţi de aceste întâlniri cu cititorii tineri, pe Ştefan Agopian şi pe Adriana Bittel, care afirma că s-a liniştit în privinţa noii generaţii. „Copii frumoşi şi deştepţi” erau cuvintele cele mai vehiculate pe acest subiect.
Uimitoare pentru toată lumea a fost participarea publicului la „Noaptea albă de poezie şi jazz”, desfăşurată de-a lungul mai multor ore, începând cu miezul nopţii, vineri spre sâmbătă. Câteva sute de persoane, dintre care multe stăteau în picioare, pentru că nu mai era loc pe scaune, au venit să-i asculte pe cei 27 de poeţi din toate generaţiile care au citit cu această ocazie.
Interesul major al cititorilor ieşeni şi de prin alte părţi ale ţării, căci mulţi au venit zilele acestea la Iaşi special pentru festival, au fost, lucru firesc, serile de la teatru: „Scriitorii şi televiziunea”, joi, cu Stelian Tănase, Florin Iaru, Cristian Teodorescu şi Daniela Zeca, dezbaterea despre Herta Müller, cu Ernest Wichner şi Liviu Mihaiu, care ar fi trebuit să fie nu despre, ci cu Herta Müller, doar că scriitoarea a suferit o intervenţie chirurgicală complicată cu doar câteva zile înaintea începerii festivalului, discuţia între Cristian Tudor Popescu şi laureatul Premiului Goncourt, François Weyergans, şi dezbaterea din seara finală, moderată, cu eleganţa-i cunoscută, de jurnalistul Luca Niculescu şi care i-a avut drept protagonişti pe scriitorul ucrainean de limbă rusă Andrei Kurkov şi pe basarabeanul Savatie Baştovoi. Această din urmă seară a făcut deliciul publicului, căci atât Kurkov, cât şi Baştovoi s-au dovedit a avea un umor debordant, care a zguduit de râs sala în numeroase rânduri.

Memorabile

Din zecile de ore de dezbateri, au intrat în „folclorul” festivalului replicile unora dintre scriitori. Iată câteva. Ion Mureşan (pe urmele lui Rimbaud): „De aici şi vine problema cu poezia, că învăţătoarele ne întreabă ce a vrut să spună poetul? De un’ să ştiu eu ce-a vrut să spună poetul? Poetul e mort, e plecat în alt oraş, în altă ţară... A vrut să spună exact ce a spus, că dacă voia să spună altceva, spunea altceva”. Andrei Kurkov: „Nu cred în romane fără alcool”. Ovidiu Nimigean, interpelat de Simona Sora: „Cum ai suportat imensul succes al romanului tău, despre care s-a scris enorm, s-a scris «capodoperă»? – O. N. : Am suportat uşor, pentru că am întrebat editorul şi mi-a zis: nu se vinde”. François Weyergans: „Eu, când eram mic, voiam să mă fac papă. Îmi plăceau hainele alea.” Cristian Tudor Popescu, autoironic (lucru pe care anumiţi jurnalişti nu l-au sesizat şi au căzut în ridicol prin scoaterea din context a primei propoziţii): „Un bărbat adevărat nu scrie. Un bărbat adevărat munceşte, face copii, mănâncă ciolan cu fasole… Această operaţie are loc dacă există în tine ceva slab, să nu zic feminin.” Savatie Baştovoi: „Nu are rost să scrii nici măcar două cuvinte fără să fie adresate unui om.”

Despre organizatori şi finanţatori

Gestionarea a zeci de evenimente zilnic, circa 100 în total, cu 200 de invitaţi, scriitori, traducători, editori, critici literari, jurnalişti, a fost un efort remarcabil. La nivelul vizibil, totul a mers ca pe roate. Mulţi participanţi au lăudat organizarea, l-am auzit chiar pe Andrei Kurkov spunând că „e ca la Berlinale”. Ne putem gândi şi că invitatul o fi fost generos cu gazdele sale, dar impresia generală a fost impecabilă. Poate că în fundal s-au dus lupte grele, era suficient să te uiţi la faţa câteodată congestionată a lui Lucian Teodorovici ca să-ţi dai seama că undeva e o problemă, dar evenimentele au decurs ca la carte, FILIT fiind un test trecut cu brio de organizatori. Menţionez doar o mică parte a echipei: managerul Dan Lungu, George Onofrei, PR manager, Florin Lăzărescu, coordonator promovare, Lucian Dan Teodorovici şi Corina Bernic, coordonatori de programe, Dan Daia, coordonator logistică.
Am nevoie, în acest punct, de un scurt excurs, ca să fac ce nu credeam c-am să fac vreodată în paginile unei reviste culturale: să laud un politician. Însă susţinerea pe care Cristian Adomniţei, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, a oferit-o concret, financiar, nu doar moral, festivalului este demnă de toată lauda. Sper ca gestul lui şi, mai ales, urmările acestuia să fie înţelese şi de alţi decidenţi politici, şi FILIT să fie replicat în mai multe locuri din România în următorii ani. Sper că a venit vremea ca politicienii români să înţeleagă că nu mai crede nimeni clişeul cu „nu sunt bani pentru cultură”: iată că dacă vrei să-i aloci, sunt. Şi mai sper că FILIT a demonstrat – de-ar fi să fim cinicii de serviciu – că poţi câştiga capital electoral şi cu evenimente de calitate, nu doar cu Zilele Berii la Moineşti, să mă ierte moineştenii…
Au rămas multe nespuse în acest articol. Mai era de zis despre Expoziţia 117 scriitori români a lui Mircea Struţeanu, care a acoperit pereţii Casei FILIT în zilele festivalului, despre întâlnirile traducătorilor cu publicul ori cu scriitorii, despre Premiul „Cel mai îndrăgit roman”, acordat de un juriu de liceeni volumului Omar cel orb de Daniela Zeca, despre antologiile de poezie şi proză traduse în engleză, despre concertul Adei Milea din poezia lui Ion Mureşan şi despre multe altele. Nu mai e loc, aşa că mă mulţumesc să concluzionez: FILIT 2013 a fost un succes. Îi doresc ani mulţi!
Şi încă ceva: domnilor politicieni, dacă se întâmplă să citiţi cumva această pagină, daţi un telefon la Consiliul Judeţean Iaşi şi întrebaţi-l pe domnul Adomniţei ce i-a venit să finanţeze un festival de literatură. Poate vă molipsiţi.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara