Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Feliciano Sánchez Chan de Andrei Ionescu

(Mexic)

Prin bunăvoinţa distinsei colege de breaslă Simona Sora, cu formaţie de hispanistă, şi prin diligenţa redacţiei, în persoana doamnei Simona Vasilache, mi-au parvenit câteva poeme ale poetului mexican cu sânge indigen şi european Feliciano Sánchez Chan. Prin metisaj şi prezumţia harului care pluteşte în aer de la Rubén Darío încoace, Sánchez Chan este purtătorul unei făgăduinţe care obligă. Asemenea marelui nicaraguan de acum un veac, pe care Ortega y Gasset îl salutase entuziast cu formula „indigen divin, îmblânzitor al cuvântului”. Iar cuvântul, se ştie, nu se îmblînzeşte neapărat prin ample şi complicate somptuozităţi baroce, ci adesea prin miniaturale simplităţi clasice. În America Latină metisajul a dat şi alte roade artistice de mare savoare, cum ar fi, bunăoară, scrierile romancierilor de anvergură universală José María Arguedas şi Augusto Roa Bastos.
Condiţia metisă poate suscita unele reflecţii mai largi. Spaniolul Camilo José Cela, în venele căruia curgea şi sânge irlandez, pe lângă cel iberic, spunea că în competiţiile literare nu se cere să fii neapărat un pur sânge. Amestecul de origini poate duce, la fel ca şi neamestecul lor, adăuga el hâtru, la performanţe remarcabile.
La noi, surprins de fraza stufoasă, chiar încâlcită, cu unele meandre care i se păreau nelatineşti, Vladimir Streinu se întreba dacă nu cumva în sintaxa lui Creangă am putea detecta ecouri ale unui tipar mental dacic. Dincolo însă sau dincoace de asemenea fericite interferenţe şi suprapuneri de tipare mentale, nici actul literar aşa-zis obişnuit nu se poate sustrage condiţiei de palimpsest. Ce să mai spunem de acela intens creator de limbaj. Nu dislocă el oare, în fond, în mod deliberat, raporturile sintactice aflate sub incidenţa normelor? Şi nu potriveşte altfel cuvintele, efectuând eroziuni şi adăugiri în alto-basso-relief lexical? Ceva similar pare să răzbată în stilul inventat de metişii Americii centrale, un “glas al sângelui” care pe unii dintre ei, bilingvi, cum este Feliciano Sánchez Chan, îi determină să scrie atât în limba străbunilor autohtoni cât şi în limba spaniolă, sau să traducă ei înşişi în spaniolă poeme concepute în limbi indigene, acolo unde acestea au supravieţuit.
Femeia indigenă e numită „de porumb” într-un poem al lui Sánchez Chan, pentru că a fost zămislită din porumb, potrivit cosmogoniei mayase, pe care noi o cunoaştem din celebrul roman al lui Asturias, Oameni de porumb, publicat în două frumoase versiuni (Liliana Pleşa şi Lavinia Similaru).
Destul cu broderia critică. Să-l lăsăm pe poet să ne spună ce are de spus.


Ea

Ea
doar ce se-ntreba
până unde marea se-ntindea
cât de nalte sunt valurile
când marea face valuri
şi câţi paşi de zi
şi câţi paşi de noapte
măsoară de la un ţărm la altul
pasu-i neobosit
în nisip adâncit.
Ea
numai ce visa
că pe spumă se culca
pe spumă se legăna
precum domniţa ce stătea-n
hamacul-semilună şi visa
şi-nsigurarea-şi amăgea.
Pe nesimţite, potolit,
din suflet dorul i-a pierit.
Şi nu că voia
să-i facă-n ciudă Alfonsinei
şi totuşi Ea
numai ce voia
să vadă marea
şi să stingă-n ea
dorul de iubit
cel neostoit
nici în asfinţit.
Prea bine ştia
că pe undeva
soarele de pază stătea
şi că negreşit
se va arăta.


Drumul de la poet la ţăran

Când merg la ţară
uit de computer
uit de versuri
de diferenţe
de paralelisme.
Uit de metafore
uit de visele de a zidi
numai din poeme
o lume mai bună.
Atunci
cu săpăliga
cu maceta ori cu hârleţul,
cum apuc şi eu,
în porumbişte
printre lanuri
printre tarlale cu cartofi
printre răsaduri cu bob, cu fasole,
cu manioc, cu ignam,
cu muguri de chiparos,
cu larve de viespi,
cu frunze de chaya,
cu ciuperci comestibile,
zidesc zi de zi
o lume mai bună.
Atunci
cred din tot sufletul
că poezia
nu se zideşte numai din cuvinte,
se zideşte
ducându-te să-ţi vezi rudele,
muncind la câmp,
asudând din greu,
mâncând ca în copilărie...
uitând de lume
într-o lume care nu e aceeaşi lume,
în care nu există nici computer,
nici celular,
nici Internet, nici wathsap,
nici graba de a ajunge la timp
într-un loc fără noimă.
Asta-i poezia.
Asta-i viaţa.


Ţi-oi vorbi despre moarte

Ţi-oi vorbi despre moarte,
despre moartea ta,
când se lasă seara
şi fluturul uriaş
se-ntoarce în adăpostul lui
după ce ultimul oaspe
al singurătăţii mele
se pierde-n zare
pe cărări neştiute.
Ţi-oi vorbi despre moarte
iubita mea
fără să rup tăcerea
pe care absenţa ta mi-o impune,
voi fi un mutant, un migrant,
vorbind singur precum îndrăgostiţii,
căutând spini
ca să-mi înfing durerea
în miezul amitirii tale.
Ţi-oi vorbi despre moarte
când n-or mai fi înserări
în care să-şi afle adăpost
rănitele păsări
ce nu-şi mai pot lua zborul.


Spun

Spun
că din când în când
ori pesemne mereu
e nevoie să ne aducem aminte
cu sufletul înfiorat
că zidim zi de zi
şi ne facem un bordei din crengi
şi căutăm un băţ
bun de toiag
sau de cârjă a bătrâneţii.
Ca mâine ori poimâine
nu ne mai ţin genunchii
de mult ce-am colindat lumea.
Astfel, când ni se sfârşeşte viaţa,
tot vom avea un bordei
şi un toiag
ca să stăm în picioare
pe faţa pământului.


Femeie de lumină

Nu vei muri pentru totdeauna
femeie de lumină
femeie plină de putere
femeie cu privirea tristă
femeie cu picioarele desculţe
femeie cu părul buclat
femeie cu broboada cernită
femeie cu trupul subnutrit
femeie cu oasele decalcifiate
femeie cu faţa răvăşită
femeie cu privirea iscoditoare
femeie cu plânsul înfundat
femeie cu mintea rătăcită
femeie deprinsă cu drumurile lungi
femeie cu mâinile noduroase
femeie de pământ ars pentru copt
turte de mălai
femeie care din nimic pregăteşti
bucatele
femeie cu dureri înăbuşite
femeie cu suferinţe îngropate în
inimă
femeie fiică a porumbului
femeie cu copii născuţi în hamac
femeie cu copii risipiţi care încotro
femeie cu lacrimile uscate pe obraz
femeie ştiulete
femeie hrană
femeie săpânţă ştiutoare
femeie sevă
nu vei muri pentru totdeauna.
În ţărână simt viaţa ta întreagă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara