Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Februarie de Gabriela Ursachi

Bogdan Petriceicu Hasdeu, acest Pico della Mirandola al culturii române, crede nestrămutat în perfectibilitatea continuă a omului şi, în aceeaşi bună tradiţie umanistă, are orgoliul originalităţii depline : ,Iară mie unuia îmi place mai ales a mă îndruma pe căi nebătute". Născut la Cristeştii Hotinului la o dată controversată (26 februarie 1838 după mitrica bisericii şi 16 februarie 1836 după propria-i mărturisire), Hasdeu împărtăşeşte soarta tuturor enciclopediştilor pe linia Cantemir - Heliade : imposibilitatea de a fi asimilaţi total de cultura căreia ei singuri i-au cercetat pe viu diversele valenţe, fără complexul proporţiilor mici, inerente originii şi limbii. Chiar dacă după Hasdeu se păstrează mai multe şantiere şi schele decît edificii, genial rămîne modul de a le fi sugerat pe cele din urmă. ,Ce hrană delicioasă pentru inteligenţă!", exclamă G. Călinescu în Istoria sa, fără a se abţine de la superlative, şocante în fond, dat fiind caracterul fragmentar al scrierilor. Astfel, Cuvente din bătrîni apar ca ,un lucru nepreţuit", iar studiile de folclor comparat sînt ,eminente". Cît despre Magnum Etymologicum, ,e o carte desfătătoare de divagaţie prin folclor şi literatură", minunată atîta cîtă e. Cunoscînd admiraţia lui Hasdeu pentru Cuvier, capabil de a restaura o lume ,de pe un osămînt", precum şi acel duh al exagerării care-l împinge pe savantul român la planuri ,colosale", cu margini întinse dincolo de durata unei singure vieţi, Călinescu supralicitează în registrul grandilocvenţei trucate : ,Cu veleităţi pozitive, cu tendinţa de a reconstitui dintr-un dinte de cal un dinozaur, Hasdeu e un Al. Dumas al istoriei şi un Edgar Poe al filologiei". Că exegetul intră în rezonanţă cu structura temperamentală a subiectului său o demonstrează şi felul în care dă unele verdicte. Cărturarul spune : ,Cînd inima simte, condeiul devine scurt, laconic, iute ca bătăile pulsului", iar criticul preia ecoul vibrantei aserţiuni, răsucind-o inspirat : ,Pulsul lui Hasdeu e aşa de iute, încît paragrafele devin telegrame". Nu este întîmplătoare nici afirmaţia lui N. Manolescu despre ,conştiinţa stilistică" a scriitorului. Aceasta există, cu siguranţă, nu numai în modul de a-şi conduce partiturile literare spre formule inedite pentru timpul său, cum ar fi pastişa, parodia, eseul sau apologul, ci în chiar dezvăluirea ,nodurilor" care îl leagă, prin intertextualitate, de diferitele surse ale expresivităţii. În Duduca Mamuca, (,un juvaer", cum apreciază Caragiale) nu numai conţinutul atrage atenţia, ci şi ,inocenţa" cu care naratorul se expune stilistic. Aluziile sînt străvezii : visurile cele mai ,năstruşnice" îi par curate pagini din Hoffmann sau Edgar Poe, mersul unor conversaţii seamănă, ,prin monotonie şi delicateţă", cu al unei tragedii franceze în versuri, iar referirile la Hegel, la Machiavelli, la ,pandectele" împăratului Iustinian ori la teoriile utopicului Ch. Fourier, abundă şi năucesc. Nu lipsesc ,filologicalele", spre deliciul cititorului, invitat de-a dreptul să le (de)guste. ,Voieşti oare, cititorule, ca să te iubească sexul, sau, cum zice d. Cipar sepsul frumos? o voieşti? fii totdeauna prea (?) tot prea şi prea (?) in omnibus rebus et aliis quibusdam! ". Scrisoarea Feldeşului, cu excesivele forme ale verbului ,a putea", se cere păstrată ,ca model de originalitate şi de stil", căci niciun om teafăr nu ar fi întrebuinţat atîtea ,pot" şi ,put". Filologul nu se dezminte nici cînd reproduce reţetele doctorului Tucia (ceva în stilul Prandiului Academicu al lui Odobescu), ori cînd se referă la semnătura acestuia, Thuttscha, ,cu cinci consoane pe mijloc pentru a esprima un singur son". Despre litera S spune în treacăt că are ,două feţe sucite", iar limba secretă în care i se adresează Feldeşului la balul mascat este ,totatutică", o păsărească a studenţilor de atunci, cu anticipări ludice, moderniste prin intenţia de a deplasa accentul de pe sens pe formă. Inventivitatea lingvistică a lui Hasdeu se manifestă deopotrivă de debordant în lucrările ştiinţifice, atît de meticulos elaborate, cît şi în săgeţile ironice aruncate cu predilecţie junimiştilor. Dacă în Magnum Etymologicum scrie un eseu de două pagini numai despre litera A, dacă are răbdarea şi fantezia de a scormoni prin mai multe limbi indo-europene pentru a demonstra că ,neghiob" este un derivat din pozitivul ,ghiob" (,înţelept"), dacă pînă şi înghiţit de propriile divagaţii despre existenţa berii la curtea lui Ştefan cel Mare ori despre originea ţiganilor reuşeşte să incite, stă în ordinea firii lui riposta sarcastică la adresa oricărei provocări polemice. Pe Titu Maiorescu, ,duşman tradiţional", îl numeşte într-o chineză ad-hoc E. S. Min Tit, ,articolele" sînt ortografiate ,arte-cu-lele", iar lui V. Burlă (,advocatului d-lui Maiorescu") îi răspunde doar după ce fabrică în limba italiană un motto extrem de coroziv : ,Non parla di vero, parla di burla" (Nu spune adevărul, spune bazaconii).

A fost întotdeauna şi este şi astăzi extrem de dificil de a desface personalitatea savantului de geniu din chingile legendei. S-a complicat şi s-a complăcut el însuşi într-un insidios păienjeniş anecdotic, iar ,magul" de la Cîmpina aproape că a distrus reputaţia cărturarului. Moare la 25 august 1907, iar D. Sturdza, primul ministru de atunci, dispune o înmormîntare . . . clasa a II-a. Rătăcesc în urma dricului doar vreo şapte - opt persoane, iar I. L. Caragiale, mucalit, interpretează astfel vorbele lui V. Hugo : ,Grands hommes saches mourir ŕ temps", adică să nu moară tocmai în saison morte, cînd nu e nimeni în Bucureşti. Lui Hasdeu, care-şi împingea orice idee pînă la ,subtilităţi nebune", butada nu i-ar fi displăcut.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara