Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Farmecul greşelilor de gramatică de Alex. Ştefănescu

Maria Grapini (ministru delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediu de afaceri şi turism în guvernul Victor Ponta, între 2012–2014, în prezent – europarlamentar) a atras atenţia ziariştilor prin greşelile de gramatică făcute în mod curent. Mulţi dintre ziarişti fac ei înşişi greşeli de gramatică, este adevărat, mai subtile, dar aceasta nu-i împiedică să se amuze pe seama Mariei Grapini, văzută ca o regină a agramatismelor.

Meritele ei remarcabile în relansarea industriei textile şi crearea de noi locuri de muncă trec astfel neobservate, puse în umbră de pitorescul personajului. Cartea sa, Viaţa, între scrieri şi transscrieri, apărută nu de mult (şi aproape imediat reeditată!) poate fi considerată un adevărat recital de folosire precară a limbii române.

În carte sunt două categorii de texte: interviuri cu Maria Grapini şi un roman, probabil autobiografic, scris chiar de mâna distinsei doamne, considerată una dintre cele mai de succes femei din România.

Formulările nefericite din răspunsurile date unor ziarişti ar putea fi trecute cu vederea, pentru că n-au regim de text literar. Dacă luăm un interviu unui boxer care tocmai a învins într-un meci greu sau unui cosmonaut întors pe Pământ dintr-o expediţie riscantă, ne interesează ceea ce spune interlocutorul nostru mai mult decât cum spune. Şi totuşi, dezacordurile gramaticale sunt în acest caz prea frecvente ca să treacă neobservate:

„A dispărut mica industrie, locurile de agrement, liceul, gara.”;

„Lumea nu mai încape în recepţia hotelului. Ambasadorul României şi tot personalul de la misiunea economică a României este prezent la acţiune.”;

„Un nou ropot de aplauze se pornesc imediat.” etc.

Apoi, ne atrag atenţia multe exprimări nefericite, unele de un umor involuntar:

„– La noi [în comuna Bereşti, din judeţul Galaţi, declarată în 1970 oraş – localitate în care s-a născut Maria Grapini], Moş Nicolae nu exista, ca şi cadouri, dar era hramul bisericii”;

„ – În studenţie au fost multe amintiri haioase.”;

„Nu-mi plac zilele să fie la fel, chiar dacă sunt plăcute.”.

Romanul Viaţa, între scrieri şi transscrieri, inclus în acelaşi volum, este judecat inevitabil de cititori ca un text literar, astfel încât folosirea incompetentă a limbii române nu prea mai poate fi privită cu îngăduinţă. Cum să se erijeze în artist al cuvântului cineva care nu este nici măcar un utilizator corect al cuvântului?

„Mi-a plăcut istoria şi sportul.” – afirmă cu aplomb un personaj luminos al cărţii. Şi lista de dezacorduri din roman este lungă.

Dar şi mai lungă este lista de banalităţi formulate solemn. Iată un fragment dintr-un dialog între protagoniştii romanului, Oana şi Mark, care, îndrăgostiţi unul de altul la a doua tinereţe, pleacă într-un fel de voiaj de nuntă în insula Creta:

„– Dragă Oana, Creta este pentru mine un tărâm al eternităţii, mereu deschisă către Europa şi restul lumii.

Insula Creta, cu plajele şi stâncile sale sălbatice, este, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasă insulă a Greciei şi cea de-a cincea ca mărime din Europa.”;

„– Mark, prietenia, alături de sănătate, este cea mai preţioasă comoară.”

Cum poate fi insula Creta cea de-a cincea ca mărime din Europa din punctul meu de vedere? Nu este vorba de o ierarhie obiectivă, care are drept criteriu suprafaţa în kilometri pătraţi a insulelor europene?

Romanul, în care cuvântul extraordinar este repetat de zeci de ori, înduioşează şi plictiseşte printr-o paradă de fericire convenţională, lipsită de orice legătură cu literatura:

„Şi am făcut, am făcut multe, pentru că Dumnezeu a vrut aşa, iar eu am dorit să muncesc, să consum timpul util. De aceea eu cred că viaţa este frumoasă şi atunci când ai greutăţi, dacă ştii să alegi, să vezi partea utilă, frumoasă, să transformi greutatea într-o încercare pentru care tu poţi fi fericit, găsind soluţii să o depăşeşti. Când am născut băiatul, a fost ceva extraordinar. Am avut mari probleme la naştere, dar frumuseţea copilului, a ceea ce simţi ca mamă, a acoperit greutatea naşterii. Nimic nu poate fi mai înălţător decât să dai naştere la o nouă fiinţă, s-o vezi cum creşte, cum se transformă încet, încet şi ajunge om matur, care, într-o zi, te depăşeşte în toate. Vezi, cum să nu spui că viaţa este frumoasă, că poţi fi şi fericit??”

Maria Grapini este o femeie capabilă şi frumoasă. Mi-am spus, citindu-i cv-ul şi privindu-i fotografia, înainte de a deschide cartea, că în cazul ei poate şi greşelile de gramatică au farmec. Nu au.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara