Numărul curent: 36

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
"Fane" şi "făniţe" de Rodica Zafiu


Substantivul masculin fan e înregistrat în DEX (cu definiţia "admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mişcări artistice; simpatizant"); cuvîntul provine din engl. fan (abreviere din fanatic) şi a intrat şi în alte limbi (franceză, italiană ş.a.), o dată cu răspîndirea anumitor manifestări ale culturii de masă moderne. în româna actuală, mai ales în limbajul publicistic, îl găsim în mod curent, folosit pentru pentru a-i desemna pe admiratorii vedetelor muzicale, dar şi pe cei ai sportivilor şi chiar ai politicienilor (tendinţa de lărgire a uzului substantivului fan, deja observată de Adriana Stoichiţoiu într-un articol asupra anglicismelor din limbajul publicistic actual, nu contrazice de fapt sensul său de bază): "un singur fan fiind trimis la urgenţă" (Cotidianul 17, 1991, 1); "Eminem pregăteşte o altă surpriză fanilor săi" (atomic.ro/stiri); "R. N. s-a fotografiat cu cîţiva fani, printre care şi-un împătimit al fotbalului într-un scaun cu rotile" (expres.ro/arhive/sport); "cu calmul şi cu amabilitatea dintotdeauna, preşedintele PDSR şi-a părăsit, pentru cîteva minute, miile de fani care îi cîntau, pe scările şi în curtea noului sediu al partidului, "La mulţi ani cu sănătate"..." (Dimineaţa 50, 1997, arhiva Internet). Ca şi altor englezisme recente, cuvîntului i s-a creat cu uşurinţă un plural regulat; de altfel, adaptarea sa morfologică e dublată de o adaptare fonetică. Mai nouă şi chiar supărătoare mi se pare însă folosirea cuvîntului într-o construcţie sintactică anormală pentru română, în care se manifestă renunţarea la flexiune şi copierea parţială a unui tipar de simplă juxtapunere: "poliţistul fan Schwarzenegger" (România liberă = RL 2147, 1997, 20). în citatul dintr-un interviu recent (presupus a reflecta limba vorbită) "frate, eu sînt fan astea..." (VIP 26, 2000, 9), tiparul distonează şi mai mult cu contextul (impresia de nefiresc e accentuată şi de o extindere semantică, cuvîntul referindu-se, în cazul respectiv, la preferinţa vorbitorului pentru o marcă de ţigări).
Uzul actual, tot mai intens, a impus şi crearea unui feminin, neînregistrat de dicţionare: fană, cu pluralul fane: "invitat de mai multe fane" (Evenimentul zilei = EZ 2403, 2000, 16); "ea printre fanele înfocate din primul rînd" (EZ 2398, 2000, 2). în ultima vreme a apărut şi un derivat format cu un alt sufix moţional, -iţă: "este o "făniţă" a echipei Rapid" (EZ Magazin, 8, 2000, 1); "Am slăbit 14 kilograme, aşa că sper să-mi crească cota printre făniţe" (EZ 2481, 2000, 12).
Concurenţa celor două sufixe moţionale se manifestă în derivarea de la diferite împrumuturi mai mult sau mai puţin recente. în genere, -ă corespunde unui registru stilistic neutru, standard, în vreme ce -iţă e mai marcat de familiaritatea orală. Uzul a impus preferinţa pentru combinarea anumitor cuvinte cu unul sau altul dintre sufixe. Adesea, chiar derivatele feminine cu -ă şochează în primul moment, părînd să indice o adaptare "forţată"; astfel, au fost mult ironizate, la început, compusele englezeşti cu man, care primeau în română terminaţia -ă. între timp unele dintre formele criticate s-au impus: recordmană a fost acceptat încă de prima ediţie a DEX (1975), tenismană de cea de-a doua (1996). De la lider, s-a format mai de mult femininul lideră, neînregistrat în DEX, dar foarte des întîlnit în presa actuală: "Lidera păcăliţilor de la "Caritas"" (RL 1288, 1994, 1), "lidera protestatarilor anti-"Caritas"" (EZ 666, 1994, 1), "Dan Petrescu îngenunchează lidera primei ligi engleze de fotbal" (Cotidianul, 289, 1995, 7); "România este lidera incontestabilă a topului consumatorilor de energie" (RL 2092, 1997, 8) etc. Destul de şocant e substantivul feminin format de la bodyguard: "bodyguarda (sic) dlui N. a fost tăiată de pe listă" (RL 2082, 1997, 3). Dintre formaţiile cu -iţă, s-au impus deja unele precum spicheriţă (DEX 1975) sau barmaniţă (DEX 1996); ultima e doar accidental substitută de un mult mai solemn anglicism ("lucrează ca bar-woman" - RL 848, 1993). în alte cazuri, concurenţa sufixelor se manifestă în existenţa a două derivate diferite de la aceeaşi bază: în acest caz, tendinţa derivatului în -iţă este de a acumula conotaţii afective, ironice sau chiar uşor depreciative. Deocamdată, în cazul lui făniţă, cred că predomină nota glumeaţă şi de simpatie: impresia generală e produsă de percepţia derivatului ca nou şi neobişnuit, ca şi de posibilitatea de confuzie cu valoarea diminutivală a sufixului.