Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Face diferenţa de Rodica Zafiu

Expresia a face diferenţa e un calc după engleză (to make the difference ), răspândit cu mare rapiditate în ultimii ani şi pătruns în diferite registre ale limbii.

Sursa de iradiere a fost, cu mare probabilitate, limbajul publicitar, în care o găsim în continuare foarte des, în mesaje traduse literal: „Windows 7 face diferenţa” (stealthsettings. com); „Îngrijeşte-ţi corpul! Crema face diferenţa!” (csid.ro) etc. Între lucrurile care fac diferenţa (într-o ideologie modernă a marketingului) intră, tipic, atitudinea, calitatea sau bonusul, preţul sau tehnologia. Contexte caracteristice sunt şi cele ale sfaturilor (mai mult sau mai puţin) practice, în care se vorbeşte mai ales de detaliul care face diferenţa (şi care poate fi batista de buzunar în moda bărbătească, machiajul sau sprâncenele în înfăţişarea femeii, dar şi iluminarea casei, pregătirea vânzărilor etc.). Uneori expresia e mai transparentă, pentru că poate fi percepută ca o elipsă dintr-o construcţie existentă şi în română (detaliul face diferenţa între o situaţie şi alta); când e folosită cu subiect uman, în schimb, construcţia sună destul de straniu şi ambiguu; enunţul Tu poţi face diferenţa are, în intenţie, sensul „tu poţi schimba ceva (în bine)”, dar evocă involuntar interpretarea „tu ai discernământ, ştii să distingi lucrurile”. Agentul uman apare foarte des atunci când expresia este folosită în sport, pentru a desemna o performanţă de care depinde rezultatul întrecerii „Danny a făcut diferenţa! A fost omul meciului!” (sport.ro). Clişeul a fost ironizat acum câţiva ani de Răzvan Exarhu, într-un text care ilustrează obişnuita sa atenţie la nuanţele limbii şi o savuroasă fantezie stilistică: „pentru că dictatorul a fugit, acum toată lumea face diferenţa. Problema ar fi că nu face diferenţa între ceva şi altceva, ci face diferenţa în sine. Brânza poate face diferenţa, Costel face diferenţa, totul face diferenţa” (razvan.exarhu.ro, 22.02.2007).

Expresia se foloseşte mai des la prezent, dar s-a extins şi pentru celelalte timpuri, mai ales în limbajul sportiv („Lille a făcut diferenţa dintr-o mare eroare de arbitraj”, prosport.roi; „Viteza mea va face diferenţa”, evenimentul.ro); se apropie, astfel, de statutul unei adevărate locuţiuni verbale. Tiparul a intrat şi în alte limbi (fr. fait la différence, it. fa la differenza etc.). Interesant e că în franceză construcţia exista deja; sursele lexicografice (Wikipedia, Trésor de la langue française informatisé) o ilustrează prin citate din Voltaire („C’est la seule vertu qui fait la différence”) sau Michelet („Sans doute l’éducation fait la différence”). Expresia este deci mai veche şi dezvoltată în interiorul limbii franceze, dar frecvenţa sa actuală se explică tot prin modelul englezesc din publicitate, marketing şi sport.

Sensul expresiei – deductibil din context – este clar apreciativ: folosită absolut, fără complemente care să precizeze faţă de ce elemente se stabileşte o diferenţă, ea indică superioritatea pe care o oferă subiectul său; ceva care face diferenţa aduce un avantaj, are un atu prin care este mai bun şi, mai ales, mai eficient decât entităţile cu care ar putea fi comparat. Succesul de care se bucură a face diferenţa se explică prin toposul calităţii – este bun ceea ce este diferit, rar, altfel decât restul, decât lucrurile obişnuite, comune etc. – şi prin litota care îl fixează în limbă. Multe dintre cuvintele care desemnează diferenţierea tind să devină apreciative: un om deosebit, un gest special, o personalitate aparte... Cred că face diferenţa chiar a luat locul clişeului deosebit, care se repeta obsesiv cu două decenii în urmă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara