Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune de Dumitru Avakian


Poate, cel mai important aspect al acestui mijloc de stagiune muzicală bucureşteană îl reprezintă marea diversitate a evenimentelor. Operă în concert, spectacole de operă în premieră, o mare diversitate a programelor camerale care aduc formule instrumentale noi, repertorii captivante, tineri muzicieni performeri, tineri compozitori, tineri maeştri, formaţii noi pe scenele bucureştene, apoi evoluţii solistice de suprem nivel internaţional; mă gândesc spre exemplu la prezenţa la Ateneu, în concertul Filarmonicii, a celebrului pianist brazilian Nelson Freire, personalitate aflată la zenith-ul unei cariere de excepţională anvergură, de excepţională consistenţă.

La Ateneu, în compania orchestrei Filarmonicii, a unui dirijor imaginativ cum este Misha Katz, după o lungă şi cu totul nejustificată pauză de programare - nesancţionată de publicul de concert!, pianistul Dan Grigore a oferit, la rândul său,un grandios regal pianistic cu "Imperialul" beethovenian.

De altfel, trebuie spus, Beethoven rămâne un brand care se vinde în continuare foarte bine. Se cere şi se livrează. Depinde cum, ce anume, în ce condiţii.

Sărbătorind cei 140 de ani petrecuţi de la înfiinţarea Filarmonicii bucureştene, răsplătiţi cu aclamaţii covârşitoare, colectivul orchestrei, corul, soliştii, au oferit în mijloc de decembrie o inegală realizare a Simfoniei a IX-a, în re minor. Cu siguranţă prezenţa în marea lojă a M.S. Regele Mihai, de asemenea intonarea imnului regal în finalul "Poemei Române" de George Enescu, au animat sala conferind evenimentului o strălucire cu totul specială, modest susţinută în plan muzical. Peste numai câteva săptămâni dirijorul Cristian Mandeal şi-a luat revanşa revenind pe scena Ateneului cu două importante momente ale simfonismului vienez, o simfonie haydniană de tinereţe şi impresionantul "Te Deum" de Bruckner, lucrări temeinic clădite în compania orchestrei, a corului. în cadrul aceleiaşi seri de muzică, pianista Mihaela Ursuleasa nu a atins nivelul elocvenţei declamatorii pe care o reclamă realizarea primului Concert, în mi bemol major, de Franz Liszt. în schimb, la cererea publicului, ne-a oferit bucuria de a o fi urmărit într-unul dintre "Studiile tablou" de Rachmaninof, o pagină pe parcursul căreia a demonstrat că imaginaţia suculentă pe care o dezvoltă se sprijină pe datele unui aparat pianistic de excelentă clasă.

O situaţie similară am putut observa şi în cazul tânărului violonist Vlad Stănculeasa pe parcursul apariţiei sale solistice, în debut, în compania orchestrei Filarmonicii. A absolvit celebra Şcoală "Menuhin" din Elveţia şi este student al Conservatorului din Lausanne. A fost laureat al ediţiei din anul 2007 a Concursului Internaţional "George Enescu". Celebra piesă enesciană "Lăutarul", lucrare prezentată la solicitarea insistentă a publicului, a dispus de pertinenţa abordării în ce priveşte caracterul rapsodic-doinit al lucrării, de un excepţional simţ al valorificării rafinamentelor timbrale, de o înţelegere a funcţiei ornamentelor specifice acestei muzici; ...în vreme ce realizarea celui de la 2-lea Concert de Serghei Prokofiev are în continuare de câştigat în ce priveşte vigoarea, tonusul adresării, caracterul volitiv al adresării.

Tot Beethoven - dar nu lucrările îndeobşte audiate în programele de concert preferate de marele public - ne-a oferit la Filarmonică dirijorul Horia Andreescu. Missa în do major a beneficiat în plus de evoluţia unui muzician stilist de excepţie cum este soprana Georgeta Stoleriu aflată în compania mai tinerilor săi colegi, tenorul Răzvan }uculescu, mezzo-soprana Antonela Bârnat, basul Cristian Hodrea. In mod cert, Andreescu dispune de acel echilibru dinamic, de acea claritate a abordării, de iluminarea interioară, utile definirii spiritului muzicii vieneze a secolului al XVIII-lea, a începutului de secol XIX. Este o direcţie pe care s-a înscris recent şi realizarea simfoniei celei mici, a opta lucrare beethoveniană dintre simfoniile cele târzii, lucrare prezentată de această dată cu participarea Orchestrei Naţionale Radio. O colaborare excelentă cu pianistul Daniel Goiţi pe parcursul primului Concert beethovenian în do major, a adus strălucire şi farmec, promptitudine şi dinamism, claritate şi coerenţa, unei partituri foarte circulate pe podiumul de concert. în debutul aceleiaşi seri de muzică "Tempo 80" de Călin Ioachimescu ne atrage atenţia asupra unei creaţii majore a simfonismului românesc de sfârşit de secol XX, lucrare care - iată! - după mai bine de două decenii, se menţine în actualitate cu vigoarea temeiniciei în construcţie, în gândire, în consistenţă spirituală. Cu câteva luni în urmă, în mijloc de noiembrie, în compania Orchestrei de Cameră Radio, tot Andreescu ne-a oferit pagini cu totul captivante, mai puţin frecventate la noi, ale repertoriului vienez, anume Simfonia "Maria Teresia" de Joseph Haydn, cea de a 3-a Simfonie de Schubert, de asemenea Concertul pentru pian nr. 22 în mi bemol major de Mozart; pe coordonatele acestei din urmă lucrări dirijorul s-a întâlnit cu profesionalismul entusiasmant pe care îl dezvoltă un recunoscut maestru al instrumentului său, englezul Michael Roll, un vechi prieten al vieţii noastre de concert.

Este, pe de altă parte, o bucurie să constaţi eficienţa relaţiei devenită funcţională dintre colectivul Orchestrei Naţionale Radio şi dirijorul oaspete Cristian Badea, un muzician de impresionantă consistenţă a expresiei, un artist exigent care construieşte temeinic şi împlineşte magistral. Am în vedere realizarea Simfoniei în mi minor de Brahms, de asemenea a "Triplul"-ui concert beethovenian susţinut în compania mai tinerilor săi colegi, violonistul Alexandru Tomescu, violoncelistul Răzvan Suma, pianistul Horia Mihail, membri ai formaţiei "Romanian Piano Trio".

Un moment cu totul special al actualei părţi a stagiunii de concerte din Studioul din str. Berthelot, l-a reprezentat recitalul pianistei Dana Borşan, un moment într-un anume fel unic dată fiind structura programului, consistenţa spirituală a muzicii propuse, densitatea trairii emoţionale, autocontrolul şi acurateţea realizării acestuia; am în vedere meditaţia ce susţine relaţia muzicii beethoveniene cu natura romantică a Sonatei în si bemol minor de Frederic Chopin, de asemenea viziunea sculpturală ce articulează realizarea Sonatei în si minor de Franz Liszt.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara