Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Elegie pentru mama şi tata de Gabriel Chifu

I
Mama mea era regina neprihănită a acestei
lumi,
tatăl meu era prinţul neînvins al acestei lumi.
În sărmana lor căscioară închiriată, de pe strada
a. i. cuza nr. 49,
din orăşelul c.,
ei amândoi alcătuiau centrul universului,
miezul de foc al lumii.
Şi toţi oamenii pământului, şi toate aşezările
pământului
se rânduiau în jurul lor,
iar astrele se roteau în jurul lor.
Noi, copiii,
vedeam asta
şi ne minunam, şi eram mândri.
II
Acum mama mea s-a dus,
acum tatăl meu s-a dus.
III
Eu i-am salvat în creierul meu,
îi păstrez acolo vii, întregi.
Pe bolta cerească din creierul meu eu bat stele
aşa cum
bătrânul cizmar al orăşelului altădată
bătea cu iscusinţă cuişoare de lemn în tălpile
pantofilor.
Bat stele pentru ca ei să poată zbura
neîngrădiţi,
plini de măreţie,
pe bolta cerească din creierul meu.
Şi ei chiar descriu cercuri largi,
încântat îi privesc, nu mă mai satur privindu-i.
IV
Însă imperiul strălucitor al creierului meu
este nespus de fragil, şi el pe ducă, odată cu
corpul meu trecător.
V
Curând, nici eu nu voi mai fi
şi atunci nimeni nu-i va mai putea salva
pe mama mea, care a fost regina neprihănită a
acestei lumi,
pe tatăl meu, care a fost prinţul neîntrecut al
acestei lumi.
Atunci, abisul îşi va întinde peste ei
melodia irezistibilă. Stihială.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara