Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Eşecul lui Galba de Gheorghe CeauŞescu


Apariţia lui Ion Iliescu şi a lui Adrian Năstase în tandem la emisiunea lui Stelian Tănase de la Realitatea TV s-a vrut o demonstraţie a unităţii de nezdruncinat a PSD în jurul conducerii superioare, teoretic bicefale; telespectatorii trebuia să rămână cu sentimentul că în fostul partid de guvernământ consensul predomină şi că formula de conducere va fi colegială, adică după modelul constituţiei romane unde în frunte se aflau doi consuli; poate că imitaţia va merge până acolo, încât conducerea efectivă va alterna zilnic între cei doi; dar, mai degrabă cred că raporturile dintre cei doi consuli ai PSD vor fi similare raporturilor dintre Iulius Caesar şi colegul său de consulat din anul 59 î.d.Cr. Calpurnius Bibulus: în asemenea măsură îl scosese din joc pe acesta din urmă, încât Cicero a sintetizat situaţia de fapt creeată printr-o vorbă de spirit: "ne aflăm în anul când consuli sunt Iulius şi Caesar" (la Roma consulii erau şi eponimii anului)! Comparaţia se opreşte însă aici, căci Iulius Caesar a fost un vizionar, un făuritor de realităţi noi menite să asigure o mai bună dezvoltare a civilizaţiei greco-romane şi nu un straşnic apărător al unor formule anacronice şi reacţionare, aşa cum a rămas Ion Iliescu, iar Bibulus era un senator roman cultivat, de bun simţ, cu un talent literar apreciat de Cicero însuşi.

Impresia pe care cei doi probabil viitori consuli pesedişti se străduiesc s-o încetăţenească de lungă vreme, şi nu numai ei, este că România a devenit politiceşte o ţară absolut normală, europeană unde un partid social democrat autentic se află în competiţie cu partide de altă orientare ideologică. Nimic mai fals. PSD este doar cu numele un partid social-democrat; în realitate el este continuatorul PCR şi al sistemului pe care armata roşie l-a impus după al doilea război mondial. De altminteri ce fel de partid social-democrat poate fi structura politică a cărei conducere este formată din îmbogăţiţi peste noapte prin mijloace mai mult sau mai puţin oneste şi care este expresia "baronilor", adică a unor capitalişti fără scrupule, mai rapaci şi mai veroşi decât cei de la începuturile epocii moderne. Vladimir Bukowski în Judecată la Moscova a demonstrat cum corupţia, cultivată programatic de regimul comunist, este element de continuitate al vechiului sistem. Funcţia pe care şi-au dat-o Iliescu şi PSD este de a salva cât se poate mai mult din structurile şi oamenii vechiului regim şi să transforme ţara într-un sistem oligarhic aflat sub strict control politic.

De cincisprezece ani sistemul a reuşit, graţie în bună măsură acţiunii lui Ion Iliescu, să se adapteze noilor realităţi şi să se menţină în ciuda vântului de libertate care bate din ce în ce mai puternic dinspre străinătate. Bătălia este în curs. Nu am nici-o îndoială că în final România va redeveni o ţară europeană conform tradiţiei şi vocaţiei sale. Problema este în cât timp. Schimbarea politică în urma alegerilor din 2004 este dătătoare de speranţe. Rămâne de văzut dacă, aşa cum sper şi cum se arată în momentul de faţă, vom asista la o acţiune decisivă împotriva vechiului sistem şi mentalităţi sau vom asista doar la modificări cosmetice, la o mai corectă gestionare şi o mai elegantă reprezentare în străinătate a ţării; miza este atât de mare încât egoismele partinice, atât de fireşti într-o democraţie împlinită, trebuie lăsate de-o parte şi subsumate interesului naţional. In acest sens este un imperativ ca toate forţele politice, parlamentare sau nu, societatea civilă, oamenii de afaceri, toate personalităţile care doresc cu adevărat revenirea României între ţările civilizate ale lumii să fie angrenate în bătălia decisivă împotriva resturilor încă puternice ale vechiului regim.

In 2003 din multe motive, inclusiv relaţii dezonorante ale unor demnitari - chiar şi ale preşedintelui Paskas - cu lumea interlopă a condus la deteriorarea dramatică a prestigiului Lituaniei în străinătate şi la scăderea serioasă a nivelului de trai. Alegerea unui nou preşedinte în 2004, integrarea în NATO şi Uniunea Europeană, un efort coerent şi serios intern au avut ca efect o dinamizare fără precedent a economiei, a nivelului de trai şi restabilirea bunei reputaţii a acestei republici baltice în plan internaţional. }inând seama de potenţialul naţional o acţiune bine coordonată şi serioasă ne va putea resitua în scurtă vreme între ţările cu adevărat europene. Nu va fi simplu, căci, derutat în urma alegerilor din 2004, cu perspectiva inculpării unora din fruntaşii săi, PSD va reveni curând la disciplina de partid bolşevică şi va repune în vigoare centralismul democratic care, în spirit leninist, înseamnă interzicerea oricărei dezbateri serioase în partid. Atunci foştii guvernanţi, redeveniţi un bloc unitar, vor specula orice ezitare, orice eroare făcută de Alianţă spre a putea reveni cât mai curând la putere. De altminteri pesediştii sunt legaţi între ei prin prea multe interese, au prea mult de pierdut în cazul construirii unei Românii europene pentru a-şi permite lupte serioase intestine. Dacă ar dori o reformă adevărată, atunci ar trebui să treacă urgent la fapte: cum este posibil ca Ion Iliescu să acuze actuala conducere a partidului de ciocoism, de incapacitate de dialog, de înavuţire peste limitele decenţei etc. fără ca imediat persoanele vizate să fie trimise prin hotărâre de partid la munca de jos?

Până acum Preşedintele Traian Băsescu şi guvernul au dat dovadă de fermitate în bătălia cu sistemul. Cursul trebuie menţinut şi obţinute primele rezultate vizibile. Evident, alegeri anticipate în acest an sunt necesare, dacă actuala putere vrea să-şi poată impune politica. Altfel, preşedinţii celor două camere, actuala configurare a parlamentului, aliaţi de guvernare nesiguri, vor conduce la diluarea până la anulare a oricărei măsuri cu adevărat necesare. Greul abia acum începe: se vor săvârşi erori, se vor produce crize; cursul trebuie menţinut fără ezitare; interesele personale, actele de adulaţie, ameninţările n-au voie să abată guvernarea de la imperativele naţionale. Cicero spune într-o scrisoare că treburile politice la Roma nu evoluează cum trebuie, că nici lui Caesar nu-i plac multe, dar că n-are ce face, deoarece trebuie să acorde anumite satisfacţii celor care l-au ajutat să repurteze victoria. Omenesc, prea omenesc ar spune Nietzsche. Dar, gesturile în favoarea partizanilor trebuie azi, în România, reduse la minimum. La fel şi orgoliile personale.

După căderea lui Nero la Roma a devenit principe un reprezentant al aristocraţiei senatoriale, Galba. Bătrân, el a crezut că se va impune dacă va adopta un tânăr strălucit care să-i succeadă la domnie. Istoricul Tacitus îi atribuie cu această ocazie un discurs din care citez acele pasaje care-şi păstrează şi azi actualitatea:

"Augustus şi-a căutat succesorul în familia sa, eu în stat (...). Te afli la vârsta când ai scăpat de dorinţele tinereţii iar în trecutul tău nu există vreo faptă de care să-ţi fie ruşine. Până acum soarta ţi-a fost potrivnică: însă succesele pun la încercare sufletele cu alţi stimuli, fiindcă nenorocirile le înduri, pe când norocul te corupe. Credinţa, libertatea, prietenia, bunurile cele mai de preţ ale sufletului omenesc, tu le vei păstra cu aceeaşi statornicie, în timp ce alţii le vor altera prin slugărncie. Va izbucni adulaţia, linguşirea şi, cea mai teribilă otravă a unui sentiment adevărat, interesul personal. Chiar dacă noi discutăm între noi cu toată sinceritatea astăzi, ceilalţi se vor adresa mai degrabă funcţiei pe care o reprezentăm decât nouă înşine. A-l sfătui cu competenţă pe principe presupune efort; a-l linguşi pe principe fără a avea vreun sentiment faţă de el, este o practică curentă. (...) Să-ţi fie pildă Nero pe care, orgolios peste măsură datorită seriei de predecesori, l-a răsturnat de pe culmile puterii barbaria şi desfrâul său. Noi, aduşi la putere prin luptă şi datorită opiniei publice, vom fi întovărăşiţi de invidie, indiferent cât de străluciţi ne vom dovedi. (...) Nero a fost întotdeauna regretat de către perverşi: noi trebuie să acţionăm astfel încât să nu se ajungă să fie regretat chiar şi de oamenii cinstiţi. Cel mai sigur şi mai eficient criteriu în distingerea celor bune de cele rele este să te gândeşti ce ai aprobat şi ce ai condamnat sub domnia altui principe. Nu ne aflăm în situaţia altor popoare guvernate de regi unde familia domnitoare constituie stăpânii, iar ceilalţi sclavii, ci tu vei guverna asupra unor oameni care nu suportă nici-o servitute totală şi nici-o libertate fără margini".

Galba a eşuat, deoarece a fost un ezitant care a schimbat de mai multe ori linia politică şi n-a reuşit să coaguleze toate forţele reprezentând tradiţia autentică a Romei.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara