Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ecouri Sută la sută? de Solomon Marcus

Robert Turcescu este apreciat pentru ţinuta intelectuală a dialogurilor la care îi provoacă pe invitaţii săi, pentru seriozitatea cu care se documentează în problemele pe care le pune în discuţie, pentru modul în care identifică punctele cele mai delicate şi mai controversate ale unei situaţii, făcându-le astfel "viaţă grea" interlocutorilor săi, indiferent de poziţia lor socială şi oricare ar fi partidele politice de la care ei provin. A te prezenta în faţa lui Turcescu înseamnă a fi gata de a te supune la un adevărat test de onestitate şi de sinceritate.
O derogare de la acest scenariu standard al emisiunilor sale l-a constituit emisiunea din seara de 8 martie 2007, orele 22, de la Realitatea TV, la care ni s-a prezentat un Robert Turcescu de nerecunoscut. S-a înţeles de la început că miza emisiunii nu era aceea de a-l supune pe invitatul său, parlamentarul Mădălin Voicu, unui tir de întrebări grele, de a-l pune pe acesta la încercare; scopul clar era acela de a repurta o victorie de un fel neobişnuit a emisiunii sale (şi, implicit, a canalului Realitatea TV). Victoria trebuia să se materializeze prin faptul că vioara Stradivarius, deţinută de Fundaţia Ion Voicu, urma să fie restituită, în cadrul emisiunii respective, Ministerului Culturii şi Cultelor, după ce acelaşi Minister eşuase în încercările sale anterioare de recuperare a preţiosului obiect. A apărut MV, care, arătând către telespectatori vioara (pe care a plimbat puţin arcuşul), a exclamat triumfător: Vedeţi, vioara este în perfectă stare! (ca şi cum noi, telespectatorii, puteam evalua în acest fel calitatea instrumentului). RT ne-a anunţat imediat că Ministrul Adrian Iorgulescu este invitat să se prezinte în emisiune, pentru a ridica obiectul. Din când în când eram anunţaţi câte minute mai are la dispoziţie Ministrul. Invitat să expună cronologia evenimentelor prin care vioara a ajuns la maestrul Ion Voicu, pentru ca apoi să-i fie retrasă, după care să-i fie iar restituită, MV nu s-a limitat la relatarea faptelor, ci a presărat-o cu tot felul de aprecieri la adresa Ministrului AI: "Un personaj ca AI să calce în picioare prestigiul lui IV", "un neica nimeni", "cu limbaj de miliţian comunist", "a fi bărbat nu înseamnă să-ţi arăţi muşchii, ci să ai ceva în cap" etc. AI a fost acuzat de a fi fost de mai multe ori mincinos. Prima minciună se referea la afirmaţia acestuia că vioara ar fi deteriorată (după câte ne amintim, AI pusese un "dacă" în faţă: Dacă e deteriorată, atunci...). Nu mai reproduc şi alte vorbe de ocară, pe care RT le tolera cu indiferenţă, ca şi cum nu le-ar fi auzit. Ele contrastau cu laudele pe care MV le aducea familiei sale ("sunt un patriot luminat" etc.). MV formula şi câteva revendicări, unele legitime, dar şi una care nu-şi avea locul în acel context: Parcul Ioanid să fie numit Parcul Ion Voicu. Această revendicare nu trebuia în niciun fel asociată cu restituirea viorii. Pe tot par­cursul emisiunii, eram întrebaţi: "Ce bilă acor­daţi lui MV pentru gestul său de a oferi vioara sta­tului român?", întrebare nepotrivită, deoarece din întreaga discuţie rezulta clar (fapt recunoscut şi de MV) că vioara nu a încetat nicio clipă de a se afla în proprietatea statului; cuvântul "oferi" trebuia înlocuit cu "restitui". Poate că, în relaţiile sale cu Fundaţia Ion Voicu, nici MCC nu s-a comportat totdeauna corect, iar nemulţu­mi­­rea lui MV este legitimă; dar, chiar în acest caz, limbajul folosit de MV a depăşit limitele bunei-cuviinţe, iar RT era obligat să intervină şi, în orice caz, trebuia să-l invite în emisiune şi pe AI.
Până la urmă, Ministrul a răspuns de pe telefonul mobil (se afla în afara Bucureştiului, îndreptându-se spre Bucureşti), invitându-i pe reprezentanţii Fundaţiei Ion Voicu să se prezinte cu vioara a doua zi, la Minister. Noroc că nu a urmărit emisiunea, pentru a vedea în ce termeni a fost tratat de către MV. Dacă ar fi făcut-o, tot nu era cazul să vină, după ce fusese jignit în fel şi chip. Repetăm: Nu era mai civilizat ca de la început RT să invite în emisiune ambele părţi? Este oare corect să somezi să se prezinte în emisiune, la ore târzii ale serii şi fără o convenţie prealabilă, o personaă despre care se poate presupune că în timpul zilei a muncit, iar la ora aceea are nevoie să se odihnească?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara