Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Ecluza şi dicţionarul de Georgeta Hajdu


Pe la jumătatea anilor '80, am avut privilegiul să dau, undeva pe Crişuri, peste o minune. Cît se poate de palpabilă. E vorba de o ecluză, construită toată din lemn, care funcţiona (!!) acţionată manual de pe vremea Mariei Thereza, din a cărei dispoziţie fusese construită. Nici nu încerc să exprim încîntarea pe care sufletul meu de ardeleancă, oripilat de orice înseamnă lucru făcut ,de fuşereală" (adică de mîntuială), a resimţit-o la întîlnirea cu această alcătuire - inginerească, la urma urmei -, care dobîndise în ochii mei valenţe apropiate de sacralitate. Emoţia aceea, stîrnită de percepţia binecuvîntării ce plana asupra lucrului bine făcut, plin de respect atît faţă de sine, cît mai ales faţă de profesiune şi obiectivul său, mi-a fost dat s-o retrăiesc şi pe tărîmul meseriei mele de traducător cînd, scotocind (în disperare de cauză) în biblioteca unui unchi, mare unionist de la 1918, după un dicţionar maghiar-român care măcar să mă inspire, dacă nu chiar să mă şi ajute, am dat peste un volum despre care am tot vorbit şi scris (şi-o voi mai face) de cîte ori am avut prilejul: ediţia din 1869, tipărită la Tipografia Römer & Kamner din ,Braşiov", a Dicţionarului Ungurescu-Romanescu compusu de Georgie Bariţiu. Nu ştiu dacă pare hilar sau dramatic, dar, în anul de graţie 2005, mi se mai întîmplă să apelez la această minunată lucrare asupra căreia mi se pare că stăruie aceeaşi binecuvîntare care învăluie ecluza împărătească.

Mărturisesc însă că nu doar nostalgia mă împinge spre aceste prospecţii... paseiste, ci lipsa de alternativă a celui care vrea să traducă literatură maghiară în limba română. A trecut mai bine de o jumătate de secol de la apariţia ultimului dicţionar maghiar-român cît de cît utilizabil. S-au mai tipărit din cînd în cînd mici dicţionare de buzunar, nesemnificative. Academia Ungară a editat, ce-i drept, în anii '90, un dicţionar de dimensiuni medii şi cuprins onorabil, însă după ce tirajul iniţial s-a epuizat cît ai clipi, nici o insitenţă n-a mai izbutit - din pricini inexpicabile să ducă la retipărirea lui.

Din păcate, nici la noi în ţară nu s-a găsit nici un for, nici o instituţie, academică sau nu, care să evalueze perniciozitatea acestei carenţe şi să ia măsurile în consecinţă. Drept care, o masă imensă de potenţiali utilizatori sînt siliţi să recurgă la artificii de limbaj, la trimiteri aproximative cuprinse în dicţionare din alte limbi, ca să nu mai pomenesc de situaţii în care un roman al lui Peter Esterhazy este tradus din... engleză, iar pentru un scriitor de anvergura lui Marai Sandor se recurge tot la traducerea în engleză - să sperăm că numai pentru confruntarea cu versiunea românească şi nu tot pentru tălmăcire prin intermediar, căci, vai, şi traducerea engleză este, la rîndul ei, realizată după traducerea franceză şi germană a textului maghiar...

Iată însă că, deşi nici o instituţie ,de profil" nu se arată sensibilă într-o chestiune ce ţine nu numai (sau în primul rînd) de cultură, omul de afaceri de origine arădeană Koncz Géza ne surprinde, în primăvara acestui an, cu ceea ce pe drept am putea numi eveniment editorial. Domnia sa tipăreşte după şapte ani de trudă şi sacrificii Dicţionar maghiar-român, operă majoră cuprinzînd peste 80.000 de cuvinte-titlu, într-un tiraj de 5000 de exemplare marcate şi înseriate. Volumul, editat sub patronajul Fundaţiei Beatrice (preşedinte Koncz Géza) la Editura Carocom 94 SRL (director Viorel Nicolae) are 1050 de pagini, are coperta semnată de Gabriel Giurgea şi se bucură de o prezentare grafică deosebită.

Inspirat de varianta iniţială de 40.000 de cuvinte-titlu a doamnei Reinhardt Erzsébet, variantă preluată de o (mult prea) mică echipă de entuziaşti dintre care i-aş menţiona pe Lázár Edit, Roman Gyözö şi Mariana Popa, animaţi de acelaşi impuls de responsabilitate şi spirit civic, a sporit şi a îmbogăţit pe terenul fertil al unei concepţii noi, ajungînd la o formă în totalitate adecvată evoluţiei celor două limbi. Astfel, se pune la dispoziţia utilizatorilor din cele mai varii domenii, de la agricultură la economie, de la filozofie la informatică, de la administraţie la religie şi, ei da, şi la literatură, un registru bogat de echivalenţe, de sinonime, de material frazeologic expresiv, nu lipsit de nuanţe şi subtilităţi.

În încheiere, mărturisesc că imboldul acestei prezentări vine din bucuria dată de constarea că mai există oameni care, chiar sufocaţi de presiunea permanentă a preocupărilor cotidiene, chiar confruntaţi cu probleme de sănătate deloc neglijabile, solicitaţi pînă la epuizare de avatarurile economiei de piaţă, găsesc resursele necesare de energie, tenacitate, generozitate şi dăruire pentru a înlesni comunicarea între compatrioţii noştri, pentru a le uşura munca şi, nu în ultimul rînd, pentru a le-o înfrumuseţa. Unul dintre aceşti puţini oameni este şi domnul Koncz Géza care, iată, a oferit un exemplar şi bibliotecii Uniunii Scriitorilor din România.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara