Numărul curent: 39

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
E. Lovinescu - un critic mereu actual de Catrinel Popa




O carte consacrată operei lui E. Lovinescu este ăntotdeauna binevenită, cu atât mai mult cu cât si astăzi, la mai bine de o jumătate de veac de la moartea criticului, multe dintreideile sale ni se par surprinzător de actuale.
Cartea Valentinei Marin Curticeanu, apărută ăn colectia "Excellens" a Editurii Univers, completează seria studiilor dedicate criticului, alăturându-se, ăn vasta exegeză lovinesciană, unor lucrări mai vechi, unele de referintă, semnate de Ion Negoitescu, Eugen Simion, Florin Mihăilescu, Alexandru George, Mircea Martin sau Alexandru Sasu.
Destinată ăn primul rând tinerilor studiosi - elevi si studenti - această nouă lectură a operei lovinesciene ăsi propune, si, ăntr-o oarecare măsură reuseste, să depăsească imperativul didactic, situându-se, prin finetea nuantărilor si subtilitatea speculatiei, sub semnul unei reevaluări lucide, din perspectiva unui alt orizont de asteptare, a operei criticului interbelic. De altfel, ăn "Cuvântul ănainte", autoarea ăsi precizează intentiile si specificul propriului demers:
"Aplicând operei lovinesciene câstigul unei lecturi teoretice si critice intertextuale, avem credinta că fiecare recitire o face mai interesantă, mai incitantă; cu atât mai mult o lectură pusă sub semnul tulburat al unei epoci de tranzitie, mult asemănătoare cu cele de care vorbea ănsusi Lovinescu, nu doar prin spectaculoase schimbări ăn planul orientărilor social-politice si ăn general al mentalitătilor, ci si ăn cel precis al culturii, ideilor, criticii si literaturii, intrate si ele ăn zodia revizuirilor, lucid acceptate, dar stăpânite - ca si atunci - de febra patimilor" (op. cit., pag.5).
Din această perspectivă, demersul hermeneutic ăntreprins de Valentina Curticeanu pune ăntr-o lumină nouă opera si personalitatea criticului, incitându-ne, totodată, la o reevaluare a propriului nostru prezent cultural, prin prisma teoriilor lovinesciene. Este vorba, cu alte cuvinte, de o miscare dublu directionată - dinspre prezent spre trecut si invers - care pune fată-n fată experienta literară acumulată de criticii si autorii prezentului si ai posteritătii, ănlesnind confruntarea si eventual fuziunea orizonturilor de asteptare.
ăn primele capitole studiul Valentinei Curticeanu se concentrează asupra a două lucrări de referintă din bibliografia lovinesciană - "Istoria civilizatiei române moderne" si "Istoria literaturii române contemporane". Sunt pagini extrem de documentate, ăn care autoarea stăruie ăndelung asupra unor concepte fundamentale pentru sistemul teoretic al criticului (sincronism, diferentiere, imitatie, originalitate), pagini pândite totusi de monotonia si uneori, redundanta inerente oricărui demers didactic. Mai interesantă ni se pare demonstratia atunci când alunecă spre trasarea unei paralele cu prezentul.
"Este uimitor pentru cititorul de azi al cărtii lui Lovinescu să descopere ăn descrierea perioadei de tranzitie de la sfârsitul secolului al XIX-lea trăsături, ăntrebări, dispute si mai ales forme ale mentalitătilor ăn schimbare, de o frapantă si uneori comică asemănare cu cele de astăzi, de la crepusculul secolului nostru. De unde, ăn parte actualitatea si perenitatea observatiilor lui E. Lovinescu si putinta ăntelegerii ratiunilor ei mai adânci, dincolo de aspectele discutabile si fisurile ei" (op. cit., pag. 32-33).
Pe de altă parte, nu trebuie să ignorăm interesul cu totul special pe care ăl acordă autoarea "Istoriei civilizatiei române moderne", lucrare fundamentală, neglijată multă vreme si pe nedrept de majoritatea comentatorilor (reeditată, din fericire, acum doi ani, ăn conditii grafice deosebite, la Editura Minerva, ăn colectia "Cărti fundamentale ale culturii române").
Revenind la studiul ăn discutie, nu ne sfiim să afirmăm că acesta reprezintă - tinând cont de locul privilegiat care i se acordă "Istoriei civilizatiei(...)", socotită piatra de temelie a ăntregului edificiu lovinescian - un demers compensatoriu fată de majoritatea lucrărilor de până acum, sărace, ăn genere, la acest capitol. Noua lectură propusă de Valentina Curticeanu nu numai că umple un gol, dar ne readuce ăn atentie, prin mijlocirea textelor lovinesciene, eternele aporii ale culturii si istoriei noastre literare. Nu putem să nu reflectăm - recitind paginile despre sincronism, interdependentă si imitatie - la inertia mentalitătilor ce se perpetuează si astăzi ăntr-o cultură măcinată ăncă de complexe si prejudecăti. De altfel această inertie reprezintă principala temă de reflectie a "Istoriei civilizatiei(...)" - care, desi se opreste asupra momentului de ănceput al occidentalizării României din prima jumătate a secolului al XIX-lea - extinde totusi ideea mai departe, chiar dincolo de 1900. Nu numai nesfârsitele polemici ăntre bonjuristi si bătrânii boieri "cu parapon", dar chiar rezistenta obstinată pe care traditionalistii au opus-o pătrunderii modernismului la noi, ca să nu mai vorbim de numeroasele aspecte ale vietii sociale si culturale actuale, confirmă valabilitatea tezei sustinute de E. Lovinescu, potrivit căreia procesul schimbărilor sociale este violent, ăn timp ce modificarea mentalitătilor se produce lent, procesual, evolutiv.
ăntorcându-ne la cartea Valentinei Curticeanu, remarcăm si ăn capitolul rezervat "Istoriei literaturii române contemporane" aceeasi vastă documentare (sunt citate lucrări importante, unele de actualitate, de la "Politica postmodernismului" a Lindei Hutcheon la "George Călinescu si complexele literaturii române" a lui Mircea Martin). Evident, autoarea discută amănuntit ambele editii ale "Istoriei(...)", atât pe aceea din 1926, cât si pe cea din 1937, insistând chiar asupra necesitătii unei lecturi complementare, "singura de natură să conducă spre ăntelegerea profundă a criteriilor pe care se bazează, ănlesnind totodată perceperea integrală si gustarea ăntregului spectacol critic" (op. cit., pag. 48-49).
Modernismul structural al edificiului lovinescian este pus ăn lumină prin decuparea unor fragmente edificatoare, cum este de pildă excelenta pagină ăn apărarea poeziei simboliste (ăn care, folosind o terminologie precisă, criticul polemizează cu Ibrăileanu); sau se analizează amănuntit conceptele-cheie si criteriile care stau la baza sistemului lovinescian (specificul national, asprul rechizitoriu ămpotriva sămănătorismului, autonomia esteticului si problema eticului ăn ar-tă, criteriul genurilor literare si conceptul de "mutatie a valorilor").
Ultimul capitol - "Proba criticului" - se concentrează asupra scenariului critic lovinescian, asupra judecătilor de valoare, metodei si stilului. Autoarea alătură expunerii sale si un corpus documentar, care cuprinde o schită bio-bibliografică, o antologie de texte lovinesciene (atent selectate, ăn concordantă cu structura eseului si situându-se, ăntr-un fel, ăn prelungirea lui) si câteva decupaje din ampla exegeză lovinesciană.
Această nouă lectură a operei lui Lovinescu reuseste să depăsească ăn multe privinte limitele unui demers didactic, "procustian" prin excelentă, si incită, fără doar si poate, la reluarea si adâncirea lecturii, prin numeroasele interogatii pe care le lansează si ăntr-un fel, le lasă deschise.


Valentina Marin Curticeanu - Eugen Lovinescu, Ed. Univers, 1998, 254 pag.