Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Drogul Loto 6 din 49 de Solomon Marcus

În căutarea norocului
în fiecare săptămână, câteva milioane de români (suntem anunţaţi că vin mulţi şi din ţări vecine) participă la loteria "6 din 49". Televiziunile, radioul şi presa transformă în "ştiri" ceea ce de fapt este publicitate pur şi simplu. în fiecare dimineaţă de duminică suntem avertizaţi că mai dispunem doar de câteva ore pentru a ne putea procura un loz care s-ar putea să fie "potul cel mare". Horoscopul şi zodiacul (acesta din urmă, culmea ironiei, prezent la ore de vârf pe Canalul Cultural al TVR) apar cu o perseverenţă diabolică pe toate canalele de televiziune şi în toată presa, contribuind şi ele substanţial la întreţinerea unei mentalităţi favorabile jocului la loterie. Vine apoi seara de duminică, în care milioanele de cumpărători de lozuri urmăresc cu sufletul la gură rezultatul extragerii numerelor câştigătoare şi apoi, ca un blestem, aflăm că nici în săptămâna respectivă premiul cel mare nu a putut fi acordat. Parcă-l văd pe Grigore Vasiliu-Birlic interpretând pe binecunoscutul personaj al lui Caragiale, aflat sub vraja îmbogăţirii peste noapte la loterie.

De unde a pornit scandalul
Scriu aceste rânduri luni dimineaţă, încă de ieri seară se ştie că potul cel mare de peste opt milioane de euro, valoare fără precedent la "6 din 49", a fost reportat pentru săptămâna viitoare, când el va deveni de aproximativ 10 milioane de euro. Creşte potul cel mare, creşte şi numărul jucătorilor, cresc şi veniturile Loteriei, care nu ezită să ne demonstreze cât de patriotică şi de umanitară este acţiunea ei, prin sponsorizări ale unor instituţii şi iniţiative dintre cele mai onorabile.
De multe săptămâni, în ciuda numărului mare de combinaţii jucate, nimeni nu nimereşte combinaţia câştigătoare. Pe un anumit canal de televiziune, seri în şir au fost organizate dezbateri pe marginea acestui "scandal". De ce nu câştigă nimeni premiul cel mare? "Ghinion sau înşelăciune? Nu cumva sunt măsluite extragerile?" în presă citim despre "tunuri la loteria română". Nu de multă vreme, conducerea Loteriei a fost destituită, descoperindu-se mari fraude, care au fost urmate de trimiteri în judecată, dar, ca în atâtea alte situaţii asemănătoare, nu ştim să se fi ajuns la un verdict. Dar şi acum, sub noua conducere, aflăm din presă că Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală (ANAF) a găsit, după 1 iulie 2006, nereguli în modul de comercializare a lozurilor, bugetul de stat fiind astfel serios păgubit cu sute de miliarde de lei vechi, reprezentând TVA datorată de către prestatorul serviciilor. Care o fi adevărul?

Cine joacî la loterie?
Să încercăm să facem portretul robot al jucătorului român. Cu excepţiile de rigoare, el se recrutează din pături relativ înapoiate cultural şi cu o stare economică precară, cel mult modestă. îl vezi venind cu traista de la piaţă şi aşezându-se la coadă, pentru completarea unui loz. El nu are nici o idee despre şansa reală de câştig, el crede că dacă a nimerit rândul trecut 4 sau 5 din cele 6 numere câştigătoare a fost la un pas de victorie şi atunci merită să mai încerce. El mai crede că unele numere şi unele combinaţii au şanse mai mari decât altele. Această mentalitate este întreţinută pe diverse căi, unele aşa-zise culturale şi ştiinţifice. Nimeni nu va alege combinaţia 1,2,3,4,5,6 sau 44,45,46,47,48,49; acestea nu miros a hazard. Se pare că există consilieri plătiţi pentru a te orienta spre combinaţiile cu şanse mai mari. Impozitul pe prostie sau pe ignoranţă a existat totdeauna. Unii s-au apucat să facă statistici ale cifrelor din numerele câştigătoare sau ale combinaţiilor câştigătoare la extragerile anterioare, cu intenţia de a anticipa pe această bază combinaţiile cu şanse mai mari de câştig la extragerile viitoare. Circulă şi o glumă, în legătură cu o bătrână care şi-a uitat ochelarii acasă şi a rugat pe cineva să-i completeze buletinul cu nişte numere la întâmplare şi, culmea, a câştigat potul cel mare; ca şi cum o combinaţie aleasă la întâmplare ar avea o şansă mai mică decât "una bine chibzuită".

Ce-am ănvîţat la şcoalî
De fapt, înţelegerea corectă a şanselor de câştig la loto 6 din 49 este posibilă pentru oricine a trecut prin şcoală nu ca gâsca prin apă, ci asimilând realmente cunoştinţele predate. în clasa a zecea (poate că între timp lecţia respectivă a fost mutată la o altă clasă), la algebră, capitolul despre permutări, aranjamente şi combinări a n obiecte în grupe de câte k obiecte, se arată că numărul combinaţiilor care se pot face cu n obiecte în grupe de câte k obiecte, k evident mai mic decât n, se obţine împărţind factorialul lui n la produsul dintre factorialul lui k şi factorialul lui n - k. Amintim că prin factorialul unui număr natural p se înţelege produsul tuturor numerelor de la l la p. De exemplu, factorialul lui 3 este produsul dintre 1, 2 şi 3. Revenind acum la problema loteriei, observăm că "6 din 49" se plasează în cazul particular n = 49, k = 6, deci jocul comportă un număr de variante egal cu numărul tuturor combinaţiilor de câte 6 obiecte care se pot face cu 49 de obiecte. în cazul nostru, cele 49 de obiecte sunt numerele de la 1 la 49. Rezultă că numărul combinaţiilor posibile la "loto 6 din 49" se obţine împărţind factorialul lui 49 la produsul dintre factorialul lui 6 şi factorialul lui 49 - 6 = 43. Un calcul simplu conduce la rezultatul de 13.983.816, deci aproape 14 milioane.

Pragul de 49 trebuie coborât
Aceasta este şansa reală de câştig la 6 din 49; unu la 14 milioane. Cu alte cuvinte, într-o medie statistică, în ipoteza că sunt jucate 13 milioane de variante, e normal să ne aşteptăm ca una dintre variante să fie câştigătoare, dar desigur nu se poate garanta acest lucru, după cum este posibil să fie nimerită varianta câştigătoare atunci când numărul de variante jucate este mult mai mic decât 14 milioane. Aceasta este diferenţa dintre adevărul statistic şi cel determinist.
Dar câte variante sunt jucate la o extragere 6 din 49? Până acum, numărul variantelor jucate a fost de aproximativ o treime din totalul de 14 milioane al variantelor posibile. La ultima extragere s-au înregistrat peste cinci milioane de variante jucate, deci mai mult de o treime, dar mult mai puţin de jumătate din numărul variantelor posibile. în aceste condiţii, apare perfect natural faptul că la cele mai multe extrageri nu este nimerită combinaţia câştigătoare. Fenomenul nu este scandalos, cum li s-a părut celor de la un anumit post de televiziune, ci perfect previzibil; am putea spune că fenomenul a fost planificat prin modul de organizare a acestei loterii. Aşa cum am arătat într-o carte din 2003, în statul Virginia din S.U.A. cetăţeanul are de ales nu 6 din cele 49 de numere de la 1 la 49, ci 6 din numerele de la 1 la 44. Calculul arată că americanul are o şansă de câştig de la 1 la 7 milioane; românul, numai una de 1 la 14 milioane. Cred că se impune o reconsiderare a pragului de 49, el ar trebui coborît, pentru a apropia numărul de variante jucate de numărul de variante posibile. Am avea astfel aproape în fiecare săptămână un câştigător al premiului cel mare. Nu cred că numărul jucătorilor ar scădea în acest fel, dar şi în această privinţă o anumită educaţie a publicului este necesară.

Jucîtorii au nevoie de
protecţia statului
La alcool şi la tutun s-a introdus de multă vreme semnalizarea riscului pe care ele le comportă. Recent, apare mereu semnalizarea caracterului nociv al abuzului de sare, zahăr şi grăsimi. Jocul la "6 din 49" intră şi el în această categorie. Aparţinem lui "homo ludens", plăcerea jocului este profund umană, dar este nedrept să se profite de ignoranţa jucătorilor, ascunzându-le şansele reale de câştig. De aceea cred că pe orice buletin de joc şi pe orice anunţ publicitar privind "loto 6 din 49" ar trebui ca jucătorul să fie avertizat că toate combinaţiile au aceeaşi şansă de câştig şi că această şansă este de 1 la 14 milioane. Acelaşi avertisment ar trebui să apară pe ecranul televizorului la orice informaţie sau anunţ publicitar privind "loto 6 din 49", după cum presa şi radioul ar trebui şi ele să se supună acestor cerinţe.
în România, ideea posibilităţii de a dobândi o stare mai bună prin propriul tău efort, prin inteligenţă profesională şi prin competiţie onestă este încă departe de a fi populară; în schimb, este populară credinţa că dobândirea unei stări superioare ar fi o chestiune de noroc şi, deci, că trebuie să ne încercăm norocul pe toate căile. Jocul superior, pe care-l comportă orice activitate creatoare, este, din păcate, privilegiul unei minorităţi. Şcoala încă eşuează în a se prevala de dimensiunea ludică într-un mod esenţial, transformând astfel învăţarea în plăcere. în aceste condiţii, prin compensare, mulţi oameni îşi satisfac nevoile ludice în moduri elementare, aculturale, aici intrând multe dintre "distracţiile" întâlnite la tot pasul. Loteria se plasează în acest cadru. Dar aşa cum îi protejăm pe copii, pentru a nu deveni victime ale naivităţii lor, nu este cazul să-i protejăm şi pe adulţi, în măsura în care ei, din diverse motive, cad victime ale propriei lor ignoranţe? Ce caută în România, o ţară în care fenomenul sărăciei este încă unul de masă, un câştig la "loto 6 din 49" de milioane de euro? Nu este indecent? Nu ar fi mai bine ca el să fie înlocuit cu mai multe câştiguri de cel mult ordinul a două, trei sute de mii? Ştim de ce s-a ales varianta cu milioane: un premiu de milioane de euro atrage un număr mult mai mare de jucători, deci un profit mai mare pentru organizatorii loteriei. Sponsorizăm cu ei acţiuni umanitare şi culturale, spun ei; dar nu cumva preţul plătit pentru aceste sponsorizări este stimularea îndobitocirii unor mase de oameni, în locul educării lor? Nu cumva pierderea, la nivel naţional, este incomparabil mai mare decât câştigul realizat (chiar dacă din el se fac şi sponsorizări)?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara