Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Două evenimente de Violeta Ion


Târgul Meşteşugarilor

La Muzeul Satului, duminică 19 septembrie, Târgul Meşteşugarilor a fost în toi şi asta încă de dimineaţă. Nu m-aş fi aşteptat să văd atâta lume, să nu ai loc să te strecori, să aştepţi răbdător în spatele ciorchinilor de oameni pentru a face câţiva paşi înainte spre exponatele rustice preferate. Am văzut ceea ce văzusem şi de 1 Mai, cu unele excepţii şi într-o atmosferă de o anvergură, aş zice, clasică. Spaţiul liber,liniştea, romantismul agale al mersului lejer s-au cam dus pe copcă. Impresia unei zile de vacanţă, în altă parte decât a Bucureştiului, într-un oraş de provincie era tot mai evidentă. în muzica reprezentativă a Armatei (şi mai târziu muzica populară) am colindat printre şirurile de negustori şi artişti încercând să-mi revin din uimire: oamenii cumpărau, se foiau, se fotografiau (ceea ce am făcut şi eu), într-un soi de mulţumire sufletească de zile mari.Există o frenezie a mulţumirii, tăcută, mocnind moale în spatele ochilor şi a gesturilor, diferită de mulţumirea sufletească evidentă arborată ca un steag de paie în ochii concetăţenilor. Cu explicaţia asta în gând am survolat cu privirea obiectele expuse, mai ceva ca la maraton. Obişnuitele, de-acum, obiecte de ceramică, din lemn, de diferite mărimi şi culori, soiuri de vinuri, carpete. Dintre obiectele de ceramică se detaşează ceramica figurativă înfăţişând ţărani şi animale (trăsături împietrite în lut) premiate la festivaluri internaţionale. Ce m-a impresionat la toate aceste figurine a fost expresia generală, necăjită a ţăranului român.Nici unul nu zâmbea. Contrastau puternic cu tablourile caricaturale ale altui autor, o colecţie de picturi rurale, caricatura figurii blajine a tradiţiei gen "Păcală în satul lui" sau un Moromete răsturnat unde natura când nu este în armonie cu omul, domină schimbând locul cu acesta la fel cum se dau copiii huţa în balansoar: când o parte se ridică, coboară cealaltă şi tot aşa, împlinindu-se reciproc. Un desen animat rural, expresiile candide şi grozave de poveste, de lemn aprins în sobă, de stihie a naturii (loan Măric,Bacău şi Gheorghe Ciobanu, Iaşi).Astfel, m-am plimbat printre costume populare, păpuşi şi coşuleţe din foi de porumb (pănuşă) - Balint Iulia,Odorheiul Secuiesc.Un instrument muzical care înlocuieşte cimpoiul intitulat tâlv, meşterit dintr-un fruct numit tot tâlv şi folosit anterior la tras vin din butoi este prezentat de Toader Busnea. Are şi de ce să fie mândru, fructele se mănâncă de obicei, mai rar vezi să se facă din ele instrumente muzicale. Ocarinele sunt oferite de alt meşteşugar împreună cu "metoda de învăţare", alfabet muzical pe care nu l-am putut desluşi nefiind în domeniu. La toate aceste prezentări au predominat expoziţiile de icoane. Figurile religioase pictate pe lemn sau pe sticlă, picturi "naive" sau ancorate în curentele tradiţiei, la preţuri destul de mari pentru un buzunar modest. Ce înseamnă să cumperi un obiect de cult religios şi mai înainte de asta ce înseamnă actul de a cumpăra? împrejurul obiectului dorit stă întotdeauna într-o formă mai mult sau rnai puţin conştientă dispoziţia, atmosfera locului sau efectiv gândul că îţi place aşa de mult încât l-ai cumpăra tremurând de frig, în ploaie. Spre deosebire de alte obiecte artizanale, simbolistica figurilor religioase nu poate avea, în perspectiva curentului tradiţional, prea multe determinări pentru că forma exteriorizată a credinţei este susţinută de artă, nu substituită acesteia. De aici şi "plafonarea", cantonarea într-un suport unde expresiile variază în cerc închis, strâns deşi măiestria prelucrării lemnului sau a sticlei în care este făcută pictura poate fi dusă pe anumite coordonate care să salveze întregul. Nu pot înţelege actul de a cumpăra un obiect religios cum este pictura religioasă, s-ar putea să nu văd aici mai mult decât pictură şi nu o pictură de calitate sau chiar dacă ar fi, nu mă atrage. I-am privit însă pe ceilalţi vizitatori pipăind lemnul, mirându-se de forme, accentuând discuţia pe stilul clasic sau bizantin şi m-am gândit că baza motivaţiei actului de a cumpăra aceste obiecte stă în credinţă mai mult decât în estetică. Şi n-am vrut să mă mai gândesc la caricaturile ţăranilor, la cele din ceramică sau la cele pictate pentru a nu confunda motivaţia artei cu arta motivată, care nu înseamnă întotdeauna acelaşi lucru.



Expoziţie de fotografie

Expoziţia de fotografie a lui Eugen Rădescu din incinta MLR este reprezentativă în "concertul de deschidere" ca un show mai degrabă country - amprenta uriaşă a corpului ca panou publicitar cu steluţe şi bandă de film fotografic. Pe hard-discul unei fotografii găseşti invitaţia de a accesa fără să te împiedice, ba chiar să-ţi folosească grămada de formule fără carte de credit.Un elev de liceu în vânzoleala panoramică a stilului tare, inocent dar cu febra propagării a ceea ce este nu ascuns vederii, ci dublat de amprenta mesajului corporal şi nu în ultimul rând mesajul de atitudine.El poate fi în interiorul unei sticle sau într-un contur tremurat al mâinii, poate sta în faţa aparatului cu aceeaşi expresie: prelungirea privirii pe linia mediană a fascicolului, prelungirea fascicolului pe retină (A film about his life,Dial 4 cocks 05, Condom, Same).

Şira AND ( DNA ) aplicată ca mesaj fotografic nu surprinde personajul în mod simetric, îl dublează adăugând la stilul major atmosfera de concert foto, în afişul mediocru al unui spectacol vechi.Modernism- Nostalgie. Generaţia în blugi printr-un reprezentant tributar stilului unei epoci, prinsă în geometria actuală prin asimetria interioară: cap şi cadru, bust neimportant ca detaliu, căci ceea ce contează aici este expresia candidă, formula, rezervarea proprie a spaţiului, narcisismul adolescentin gătit în savoarea compasului din aparat (Geometrical bullcrap). Mâinile prinse la spate şi dolarii de pe piept merg în amprenta dusă până la tulburare a imaginii de mare forţă care este realismul contemporan. Dâra de sânge de la nas şi cea de la gură nu mai prezintă importanţă căci ochii sunt de-acum flashuri, iar flashurile strălucesc amintind de spectacolul anunţat, un filrn care nu a dezamăgit pentru că linia estetică propusă este, cred, cea a deriziunii: autorul nu prea se ia în serios şi nu face asta pentru că personajul " este o poză, poză în poză, şi pentru că aparatul de filmat e atât de performant încât conturul tremurat mai dă şi o altă perspectivă decât acea a unei fantome - paralel cu linia marcatoare a străzii dar nu paralel cu propria viziune clasică şi (post) modernă (Traffic Situation)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara