Numărul curent: 39

Cronica ediţiilor:
Două decenii de scris zilnic de Cornelia Ştefănescu


Cinci volume1), al şaselea şi ultimul în pregătire, fiecare împărţit între însemnările zilnice ale lui E. Lovinescu, pe ani, şi o antologie critică, desfăşurată în jurul acestui text sau, mai bine zis, determinată de el, se constituie în monumentala ediţie "Sburătorul". Agende literare. Caracterizarea implică dimensiunea, fără doar şi poate, dar cu atât mai mult constanta vitalităţii conţinutului acestei dimensiuni. Acumularea în "note" a faptelor, informaţiilor, citatelor, comentariilor, sintezelor, este în sensibilă creştere de la un volum la altul. Ea reconstituie, caleidoscopic narativ, aş spune, istoria celor 20 de ani ai cenaclului "Sburătorul", care s-a cerut căutată, dacă nu dibuită uneori (Gabriela Omăt o recunoaşte în Nota asupra ediţiei) în prodigioasa inventivitate scriptică a autorului. Este modul cu totul personal al lui E. Lovinescu de a-şi exterioriza implicarea într-o împrejurare anume sau legată de o persoană anume, între privire distantă şi trăire violentă, strict disciplinată. Raportare la o realitate, excesiv concentrată în general, greu identificabilă uneori în grafia grăbită ori în prescurtările şi semnele care înlocuiesc adesea naraţiunea, atâtea fragmente de gând stîrnite şi oprite pe paginile manuscrisului păstrat de Monica Lovinescu la Paris. Dactilografiate în număr de 1472, aceste pagini, au fost copiate la xerox de Gabriela Omăt, iar la întoarcerea în ţară supuse de ea rigurosului examen de lecţiune, cerut de stabilitatea responsabilă a acestui text, greu de descifrat, în ciuda impresiei de claritate de la prima vedere.
Agende literare este formularea preferată ca titlu celeilalte de Jurnal, deşi Cuvântul înainte al ediţiei, semnat de Monica Lovinescu, le foloseşte alternativ pe amîndouă. O singură dată apare şi varianta Caiete. În schimb, Jurnal este titlul la care se stabileşte Virgil Ierunca în 1951. Atunci, încredinţate revistei din exil Caete de Dor 2), sînt pentru prima oară date publicităţii pagini selectate din anii 1923-1926. Publicarea în întregime a fost posibilă, în ediţia de faţă, mulţumită acordului doamnei Lovinescu. Pentru responsabilitatea de a decide schimbarea traiectoriei textului, presupus a fi fost scris de E. Lovinescu numai pentru sine, Cuvântul înainte se resimte de apăsarea întrebării de lungă durată provocată de încălcarea acestei "pudori". "Răspunsul aparţine cititorului, istoricului literar de azi şi de mîine. Cît despre risc, evident mi-l asum singură", scrie Monica Lovinescu, în calitatea sa de moştenitoare testamentară a manuscriselor lovinesciene, întrucît actul oficial nu conţine nici o specificare în privinţa "jurnalului". "Este o dată în istoria literaturii naţionale" consideră pe drept cuvînt Virgil Ierunca în introducerea la fragmentul din Caete de Dor. Şi tot aici el formulează o caracterizare, prea frumoasă pentru a nu fi citată: "Şi casa lui devenise ceva între salon şi biserică. Mi-l închipui mereu ca pe un ciudat personaj din Bernanos, "un curé de campagne" care oficiază într-un salon literar tocmai în inima Bucureştiului".
Agendele literare debutează cu portrete ale scriitorilor care frecventau cenaclul, nu de puţine ori fixate printr-un cuvînt a ceea ce este mai viu pătrunzător în persoana surprinsă la momentul respectiv: "Ramiro Ortiz, mussolinist convins chiar în chestia conflictului italo-grec. Camil Baltazar, sinistru; Ilarie Voronca, candid şi pueril". Portretele animă scena desfăşurării de ambiţii în cenaclu mai mult sau mai puţin îndreptăţite să se numere printre scriitori reuşind prin insistenţă şi prin pregnanţă să determine reconstituirea peisajului uman al literaturii în vederea unei biografii. Contribuie altfel interesant cuplul Tudor Vianu-Ion Barbu, de exemplu, schimbările de umoare ale lui Camil Petrescu, privirea piezişă a lui Ion Călugăru, frecvenţa cuplului de o fină intelectualitate Şerban Cioculescu - Vladimir Streinu şi, cu o notă aparte chiar pentru surprinderea trăirilor autorului lor, suita portretelor lui Anton Holban, pînă la cel de pe urmă, rostit la căpătîiul nepotului dispărut. Atmosfera cenaclului nu este întotdeauna trecută cu îngăduinţă prin spiritul critic al lui Lovinescu, cu toate că i se reproşa energia irosită în ascultarea oricărui cititor, ca şi cum l-ar fi avut în faţă pe creatorul epopeelor greceşti, înşuşi. Cişmigiul, este păstrat cu farmecul întîlnirilor la "Buturugă" sau al plimbărilor cu dispute literare pe alei, loc pînă şi al împăcărilor dintre Lovinescu şi Arghezi, pe o bancă după ce, descoperindu-se, copiii au început să se joace, după cum stă în firea lucrurilor.
Însemnările lui E. Lovinescu, luminoase, indiferente ori profund întunecate, sînt ca şi tablourile a căror frumuseţe proprie nu vine de la frumuseţea modelului, ci de la ideea conţinută în felul cum este exprimat modelul. Importantă este ideea comunicării ce străbate aceste texte.
După ce am citit, obligatoriu pentru istoricul literar, în confruntare, textul lovinescian din partea primă a volumelor cu "notele" din partea a doua, ceea ce corespunde numărului de ordine raportat realităţii numerice care le leagă, mă văd nevoită a-mi recunoaşte lectura, transformată în cursă printre surprize, din ce în ce mai incitantă. Sînt conştientă că este greu să convingi pe cineva că o lucrare de dimensiunea şi caracterul ei strict ştiinţific, să ajungă a fi citită ca un adevărat roman al vieţii literare româneşti, dintre 6 septembrie 1923 şi 12 iunie 1943. Timp scurs între data care marchează începutul înregistrării în scris, a activităţii cenaclului "Sburătorul", în casa lui Lovinescu, indiferent de amplasare, în urma mutărilor, şi ziua premergătoare sfîrşitului scriitorului, sub semnul aceloraşi preocupări şi probleme ale însemnărilor, pe care ne-am obişnuit să ni le apropiem. Cuprinse doar de abia stăpînită melancolie. Pentru cîtă uluitoare prevedere şi cîtă viaţă rezidă în unele, reproduc reacţia la apariţia pentru prima oară în cenaclu a lui Şerban Cioculescu: "Un tînăr interesant, cu aparenţe ascetice sau numai viţioase, inteligent, mare admirator al dogmatismului lui Brunetère şi totuşi critic în stilul lui... Nicu Cocea... Va fi un publicist".
"Notele" sînt copleşitoare, ele vin ca răspuns oricărui subiect care se cere explorat, care dă un sens interesului arătat de E. Lovinescu din clipa în care se opreşte asupra lui, sau dacă insistă: dezbaterile scrisului lovinescian în paginile diferitelor reviste, ecoul în presă al disputelor "generaţiei tinere", cum trăieşte o carte viaţa care i-o dau anchetele literare, tensiunea aşteptării reacţiilor lui G. Călinescu (În sfîrşit, art. Călinescu) campania dezbaterilor împotriva pornografiei în artă, viaţa la SSR, bătălia pentru premii. Nimic nu este izolat ori întîmplător în labirintul destinelor, în plăcerea cuprinderii istoriei. Totul este organizat şi precis orientat în explorarea care nu lasă să scape nimic, dar nici nu compromite prin exces de minuţie, întregul. Extinderii informaţiei i se adaugă o cumpănită explorare concentrată în adîncime. Proiecţia vastă în stare să arunce punţi spre sinteze între domeniile cele mai diferite, ceea ce presupune matură cunoaştere a culturii, şi literaturii, dar şi a cunoaşterii problemelor epocii, altele decît cele abia menţionate, Şi, mai presus de orice, presupune ştiinţa celor trei autori ai "notelor" de a se aventura printre miile de pagini ale publicaţiilor periodice româneşti interbelice de unde, prin deducţie, susţinută de solida lor pregătire, Margareta Feraru, Gabriela Omăt şi Alexandru George să depisteze, în stilul propriu şi cu accentuata lor individualitate, nebănuite comori de date. Din păcate, spaţiul nu permite prea multe exemple. Recurg, totuşi, la unul: "În bogata bibliografie a contestării lui T. Arghezi, textele anti-Rosetti şi anti-Lovinescu din această campanie alcătuiesc capitole pe cît de abundente, pe atît de nefrecventate de comentatori". Evident, avem de a face cu o incursiune într-o realitate, de cele mai multe ori uitată, capabilă de posibile dezvăluiri, pe cît de importante, pe atît de senzaţionale.




1) - E . Lovinescu. ,,Sburătorul". Agende literare. Ediţie de Monica Lovinescu şi Gabriela Omăt. Vol. I. Prefaţă şi note de Alexandru George. Notă asupra ediţiei de Gabriela Omăt. Ed. Minerva, Bucureşti, 1993, XXXVIII + 320 p. ; Vol. II. Note de Alexandru George şi Gabriela Omăt. Ed. Minerva, Bucureşti, 1996, 430 p. ; Vol. III. Note de Alexandru George, Gabriela Omăt şi Margareta Feraru. Ed. Minerva, Bucureşti, 1999, 475 p.; Vol. IV. Note de Alexandru George, Margareta Feraru şi Gabriela Omăt. Ed. Minerva, Bucureşti, 2000, 690 p.; Vol. V. Note de Alexandru George, Margareta Feraru şi Gabriela Omăt. Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă. Academia Română. Institutul de Istorie şi teorie literară ,,G. Călinescu". Ed. C.N.I. ,,Coresi" S.A., 2001, 720 p.
2) - Caete de Dor. Metafizică şi poezie. Vol. i (nr. 1-4, 1951, Paris). Ediţie critică. Preambul de Constantin Amăriuţei. În loc de prefaţă un interviu cu Virgil Ierunca. Ed. Jurnalul literar. Bucureşti, 2000, p. 205-217.