Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Două cărţi despre Operă de Mihai Alexandru Canciovici

Două cărţi despre Operă Absolvent al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în 2002, Marius Constantinescu s-a dezvoltat şi a crescut intelectual, în primul rând în Radio, pentru ca apoi să-şi găsească adevărata vocaţie în Televiziune, care i-a oferit şansa de a-şi pune în valoare arta de a face interviuri superbe cu oameni de cultură, cu artişti şi muzicieni, în cadrul unor emisiuni culturale de un mare interes.

Crescut într-o familie de artişti şi realizatori de televiziune (tatăl său fost bariton la Opera Naţională în generaţia de aur, iar mama renumit redactor de operă), el a învăţat muzică şi mai ales a devenit receptiv la vastul domeniu al teatrului liric. Datorită unor asemenea date genetice, el s-a dedicat interviurilor cu celebrităţi ale operei pe care le-a organizat ca un excelent moderator, cultivat, rafinat, dovedindu-şi, în acelaşi timp, talentul în exersarea la un nivel ridicat a unor limbi străine care-i dădea posibilitatea să se mişte cu dezinvoltură în lumea marilor artişti. Calităţile i-au fost răsplătite prin două premii ale Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România în 2007 şi 2012. A câştigat concursul pentru rezidenţe culturale de la Paris, în urma căruia a rezultat volumul de faţă. Cortez este o carte dedicată unei personalităţi artistice a teatrului liric românesc, mezzosoprana Viorica Cortez, care s-a impus pe marile scene ale lumii de peste 30 de ani. A cântat un vast repertoriu, de la marile roluri ale registrului mezzo: Carmen, Amneris, Azucena, Dalila, Eboli, Charlotte, Adalgisa, Leonora din „FAVORITA”, Klytemnestra din „ELEKTRA”, Maria Stuarda, Herodiade de Massenet, Orfeu de Gluck şi multe altele, până la roluri în lucrări foarte puţin cunoscute sau chiar compoziţii moderne, greu de interpretat.
În 1993 a apărut la Editura Enciclopedică volumul Viorica Cortez – Enciclopedia unei cariere, scris de Adolf Armbruster, soţul artistei, care şi-a organizat materialul privind viaţa şi activitatea cântăreţei până la acea dată. Marius Constantinescu are marele merit de a-i studia întreaga viaţă şi de a continua acest periplu artistic din 1993 până în prezent, întrucât prezenţa pe scenă a interpretei românce nu s-a încheiat, cariera sa dovedindu-se extrem de longevivă, îmbinându-se acum şi cu o activitate de profesor de canto şi îndrumător în ştiinţa cântului a tinerei generaţii.
Autorul cărţii se dovedeşte un fin literat cu reale calităţi de scriitor care îşi exersează talentul prin modul original în care construieşte lucrarea.
Din momentul în care începi lectura este foarte greu s-o mai părăseşti deoarece întreaga scriitură curge şi se dezvoltă frumos, plină de fapte şi de evenimente sau întâmplări inedite, multe dintre ele hazlii, care te prind în jurul lor şi te fac curios. Este, de fapt, o carte despre o întreagă viaţă de artist angajat într-o carieră în care a avut de înfruntat concurenţa şi impreviziunile sorţii.
Redactarea s-a făcut în urma unor convorbiri îndelungate şi prelungite la Paris, oraşul de reşedinţă al artistei, în care autorul a incitat-o pe aceasta să se desfăşoare cu dezinvoltura care o caracterizează în a-şi povesti viaţa cu bucuriile, emotiile şi nefericirile ei. Abundă stilul colocvial; asistăm la un taifas intelectual, rafinat alcătuit dintr-o serie de poveşti atractive rostite de o persoană care s-a mişcat, a trăit şi a creat într-o lume de sfârşit de secol XX, o lume de artişti mari, de regizori, muzicieni, politicieni, impresari care au înconjurat-o, au preţuit-o, unii dintre ei poate chiar au invidiat-o.
Viorica Cortez, subiectul cărţii, îşi deapănă o întreagă existenţă pasionantă prin încercări, unele zguduitoare, prin greutăţi, prin eforturi susţinute de a se menţine în topul marilor artişti, dar mai ales printr-o muncă asiduă şi un devotament special faţă de scenă, de arta vocalităţii.
Marius Constantinescu inserează în carte, cu inteligenţă, interviuri cu mari cântăreţi, regizori ori muzicieni care au cunoscut-o sau au colaborat cu mezzosoprana de origine română. Toate acestea conferă lucrării autenticitate şi un anumit gir artistic de preţuire de care s-a bucurat în lumea operei.
Autorul este un spirit nonconformist, nu se poate adapta la stilul obişnuit de a face interviu, pentru că, de multe ori, el iese din tipare şi pune întrebări incomode, iscoditoare, din dorinţa de a simţi şi laturile adânci ale sufletului uman care pot ascunde lucruri mai greu de mărturisit. Pe aceste coordonate, întrevederile sale cu un subiect sunt vii, dinamice, incitante, devenind adevărate provocări într-o biografie spirituală.
Cartea are un bogat material iconografic selectat din arhiva artistei şi se bucură de condiţii grafice excelente. Volumul a fost publicat cu sprijinul lui Mihai Stan, preşedintele Asociaţiei pentru Muzică, Artă şi Cultură şi a apărut la editura Baroque Books & Arts, Bucureşti, 2013.

*

Costin Popa, un cunoscut şi apreciat critic muzical şi publicist, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (secţia de Muzicologie), este autorul mai multor volume de critică muzicală legate de domeniul teatrului liric. Este o zonă importantă a preocupărilor sale dintotdeauna, el fiind un împătimit al operei, prezent de peste 50 de ani în sala Operei din Bucureşti la marea majoritate a spectacolelor care s-au desfăşurat în instituţia de pe Splai. Pentru a-şi dobândi o deschidere mai mare şi o privire analitică asupra fenomenului, el participă cu regularitate la marile festivaluri internaţionale de operă din lume, precum şi la spectacolele importante de pe scenele de prim rang. Este redactor-şef al revistei MELOS şi colaborează permanent cu diverse publicaţii de profil.
Cea mai recentă carte a sa, Opera în portrete, este o provocare interesantă pe care autorul o încearcă într-o abordare cu totul specială a paletei preocupărilor sale. El îşi adună aici consemnări vechi, alături de cronici şi convorbiri apărute în ultimul an în diverse reviste sau pe Internet. Noutatea volumului, faţă de celelalte cinci anterioare, pe teme similare, o constituie prima secţiune, mai mare, care cuprinde o originală înşiruire de portrete sugestive ale unor iluştri artişti români şi străini, în care autorul, cu ştiinţă asupra tehnicii şi stilisticii cântului, analizează cu acuitate şi simţ critic şi apreciativ darurile vocale importante ale acestora, pe care le aşază în pagini pe diverse secţiuni: soprane, mezzosoprane, tenori, baritoni, başi şi dirijori.
Foarte potrivită ni s-a părut găselniţa de a însoţi crochiurile cu ilustraţii ale personalităţilor despre care a scris, desenate de graficiana Adelaida Mateescu, cunoscută în Bucureşti pentru talentul său, prin diverse ilustraţii de carte sau portrete-şarjă. O secvenţă aparte o constituie profilul rezervat mezzosopranei Mihaela Agachi, dispărută prematur, artistă căreia, de fapt, îi este dedicat – în spirit omagial – volumul.
Ne exprimăm regretul că în selecţia interpreţilor nu au intrat nume importante precum baritonul Nicolae Herlea, mezzosopranele Elena Cernei, Zenaida Pally, tenorul Ludovic Spiess, despre care autorul a scris aprecieri laudative în nenumărate rânduri. Dar, nu e puţin adevărat că selecţia pe care o operează, aşa cum este menţionat într-o notă de subsol, a fost cu totul aleatorie, iar lista nu şi-a propus în niciun caz exhaustivitatea, ceea ce îl îndreptăţeşte pe autor să alcătuiască în viitor un Dicţionar critic (şi sentimental) de artişti lirici, pe care noi îl aşteptăm cu nerăbdare.
Lectura portretelor ni s-a părut absolut fascinantă, dovedind o cunoaştere până la detaliu a calităţilor şi talentului cântăreţilor prezentaţi. Costin Popa a ştiut să aprecieze în profunzime datele artistice ale fiecărui interpret, oferindu-ne pagini de o rară frumuseţe şi sensibilitate, demne de un subtil cronicar de operă.
Celelelate secţiuni ale lucrării sunt organizate prin adunarea întrun capitol a diverselor cronici de spectacole ori evenimente muzicale din Bucureşti, apoi din ţară, de la diverse teatre de operă, alt capitol fiind dedicat unor importante manifestări muzicale din Europa, pentru a ne oferi în final câteva aprecieri privind imprimări audiovideo de referinţă. În ultimele pagini, volumul include o secţiune de fotografii de suflet cu diverse personalităţi ale teatrului liric.
Cartea a apărut la Editura Pegasus Press în 2013 şi este însoţită de o prefaţă scrisă de criticul muzical Ligia Ardelean.
Mărturisesc că lucrarea lui Costin Popa ne-a impresionat în mod cu totul deosebit prin capacitatea autorului de a transmite trăirile sale emoţionale în mod nuanţat şi sensibil, dovedindu-şi marea sa dragoste faţă de operă şi artiştii săi. Cartea este scrisă fluent, în stil literar în prima secţiune şi jurnalistic, cronicăresc, dar extrem de nuanţat şi cu acuitate critică, în secţiunile următoare.
Toate acestea ne îndeamnă să recomandăm volumul spre lectură tuturor iubitorilor de operă, care vor găsi în paginile sale, cu siguranţă, reflecţii şi meditaţii demne de luat în seamă.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara