Numărul curent: 36

Actualitatea:
Diurna şi nocturna de Grete Tartler

Dana Schobel Roman, strănepoata lui Nicolae Batzaria (ziarist şi ministeriabil interbelic, care a rămas însă în amintirile noastre ca autor de basme, "Moş Nae"), dar şi a unui xilogravor din München, Victor Schöbel, "devenit, de dragul fiicei protopopului din Râciul de Cîmpie, cetăţean român", a avut probabil în genă dragostea pentru literatura copilăriei. Tot ce imagina ea s-a întemeiat tocmai pe această "joacă serioasă", pe bucuria de a pătrunde dincolo de oglindă. Ar fi dovadă de narcisism să spun că Dana mi-a ilustrat cărţile; de fapt a fost un dialog pe picior de egalitate, ca în sonatele pentru vioară şi pian. După câteva cărţi şi premii obţinute împreună ne-am încumetat să scoatem şi o revistă pentru copii, revistă editată pe cont propriu în 1990 şi 1991, când credeam cu toţii că tot ce zboară se mănâncă. Dacă primul număr din Ali Baba (cu un tiraj, în 1990, de 30.000 de exemplare...) a ajuns în tot atâtea case cu copii, se cheamă că în generaţia celor care au acum în jur de 30 de ani, Dana mai are încă mulţi prieteni.
Adunată parţial într-un album, graţie mai ales perseverenţei şi gustului desăvârşit al doamnei Dorina Schobel (mama Danei, fost muzeograf la Muzeul de Artă al României ), opera Danei ilustrează mai bine decât orice cuvinte ambivalenţa lumilor în care trăia. Era veselă şi diurnă în grafica pentru copii, dar misterioasă şi nocturnă în grafica ei "serioasă", pe care a prezentat-o în expoziţii prin toată lumea. Un neliniştitor, faustic Inorog erudit, o chagalliană Bunică şi o Trăsurică amintind de Jugenstil şi Viena, o Fată cu ceas (chipul - un orologiu baroc din vienezul "Muzeu al ceasurilor") şi o Bufniţă nepăsătoare de trecut şi viitor (deşi bufniţa similară din grafica O altă Atenă se uită, totuşi, către trecut...), câteva desene cu aer asiat (Fata cu sfera albastră, Vânătorul) sau veneţian (ciclul Măştilor), precum şi numeroasele "compoziţii cu instrumente muzicale" (unde violoncelul, viola sau instrumentele de suflat prind viaţă şi sugerează substratul muzical, aş spune mozartian, al desenelor Danei), toate acestea, în echilibru cu lumea gravurilor şi ilustraţiilor de carte - care au o tentă mai degrabă orientală - alcătuiesc o sferă dialogală desăvârşită. Un zâmbet ironic pluteşte pe chipul personajelor care s-ar cuveni să fie triste: până şi peştele cel mic, înghiţit de peştele cel mare din ilustraţia proverbului respective are un aer pus pe şotii. Pare că spune: "Mă înghite el, ăsta marele, dar o să vadă el pe dracu' , o să mă roage el să-l las în pace..." În schimb, afişul pentru D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale are un aer sumbru, chiar înfricoşător. Mascatul pare să ascundă o taină pe care ar fi mai bine să n-o aflăm...
De ce e oare masca un element care revine frecvent în desenele Danei? Poate că n-a fost totdeauna mulţumită de identitatea pe care şi-a asumat-o, iar timpurile nu-i îngăduiau schimbarea acestei identităţi. La televiziune, unde îşi câştiga existenţa ilustrând generice, nu erau de ilustrat numai "Gama şlagărelor" sau "Desene animate"...În lista de cronici şi articole despre opera Danei Schobel există un fragment din "Viaţa studenţească", în care Magda Cârneci observa încă în 1978 că Dana Schobel surprinde în grafica ei "un conflict spiritual esenţial".
De aceea, la fel de importantă ca reproducerea principalelor desene, grafici, gravuri şi ilustraţii de carte, sau chiar a genericelor TV, mi se pare includerea unor notaţii din jurnalul de creaţie al Danei, Poveşti din spatele cărţilor. N-avea cui să se plângă Dana, dar îşi scria sieşi supărarea despre calitatea hârtiei şi a cartonului pentru coperţi, despre ciuntirea şi modificarea ilustraţiilor, despre pretenţiile absurde ale cenzurii...
În fine, numai lista de publicaţii din finalul acestui album mi-a amintit că tot Dana ne-a făcut şi coperta revistei Orient, pe care am editat-o între 1990-1992 împreună cu iranistul Viorel Bageacu şi sinologul Florentina Vişan. Ultimul număr al acestei reviste l-am tipărit la Viena, plătit din leafa de ataşat cultural. Ce-a mai râs Dana!