Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Din Vodenia în Molvania de Barbu Cioculescu


Şi Dincolo. Este un drum de parcurs în ceva peste şapte decenii, dacă e să ne luăm după mine. Vodenia era o ţărişoară situată undeva la coada Europei, într-un ţinut neprecizat - francezii, căci ei o scoseseră la lumină, n-au fost niciodată reputaţi pentru cunoştinţele lor în materie de geografie. Era vorba de un film franţuzesc dintre cele două războaie mondiale, un filmuleţ a cărui vedetă era Elvira Popescu, foarte prizată la Paris pentru frumuseţea ei, dublată de o delicioasă pronunţie a limbii franceze.

Adolescent, în prima clasă liceală, am recunoscut, din primul minut de rulare a filmului, cine era regele Vodeniei, poposit la Paris pentru semnarea unui însemnat tratat comercial, dar nu numai pentru asta. Autorul reproducea cu fidelitate masca monarhului Carol al II-lea, cu masculina-i mustaţă şi fluturătoa­rea-i mantie. Ochii-i jucau după frumoasele parizience - pe care le cunoştea prea bine - mai cu seamă după soţia primului ministru, un bărbat ventripotent care conducea tratativele - preşedintele republicii afla câte ceva despre ele, din ziare. O comedie, desigur, falnicul monarh fustangiu îşi seducea victima, aceasta, surprinsă de soţul ultragiat în braţele cuceritorului cădea în genunchi şi se exprima într-o românească grăbită: "Ce era să fac?" - sau pe aproape.

În final toată lumea era mulţumită, monarhul încheiase un tratat catastrofal pentru ţara lui, dar nu se plictisise, Franţa adorată mai punea un ban la ciorap, preşedintele republicii potolea mânia primului ministru, aducându-i aminte că datoria e înainte de toate. Pe atunci se mai trimitea corespondenţă pe adresa Bucarest - Bulgarie, confuzia nu supăra pe nimeni, burghezia noastră vorbea in corpore limba franceză, de aristocraţie nu mai vorbesc, se citeau pe capete romanele lui Pierre Loti, Claude Farrčre, Pičrre Benoît. Revista înaltei societăţi din Franţa, Match, publica pe copertă fotografia primului ministru român Armand Călinescu, deasupra titlului "Ce petit homme borgne conduit la Roumanie". Executarea comandantului Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu şi a căpeteniilor partidului său fusese adusă la cunoştinţă de către autorităţi ca fiind urmarea unei nereuşite încercări de evadare, pe când duba cu deţinuţi trecea tocmai printr-o pădure. Comentariul din Match: "Decidemment les gendarmes roumains sont d'excellents tireurs." Vodenia de operetă devenise teatrul unor sângeroase răfuieli politice.

Despre Molvania, "o ţară neatinsă de binefacerile dentisticii moderne" nu ştiam nimic de tot, în învârtelile unui glob smălţuit de aproape două sute de state. Cartea, un ghid de factură turistică, apare în Editura "Vremea", din Capitală, care tipăreşte, de altfel, o colecţie de ghiduri, pe ţări şi oraşe. Autorii, Santo Cilauro, Tom Gleisner şi Rob Sitch, australieni, se pare, îmi sunt cu desăvârşire necunoscuţi - vina e împărţită. Molvania? "Iată ghidul indispensabil pentru descoperirea uneia dintre ţările cele mai subestimate din Europa de Est." Cunoscută odinioară doar de către istoricii specializaţi în războaie şi de traficanţii de droguri sovietici, "această republică începe să fie în sfârşit descoperită de călătorii avizaţi." Cărora le zâmbeşte, de pe copertă, un ţăran cu căciulă, blând şi cu dinţii stricaţi.

Ghidul indică tot ce trebuie ştiut "pentru a ajunge şi pentru a circula în această comoară uitată care este Molvania, şi pentru a scăpa viu de acolo." Pe hârtie cretată şi cu nenumărate ilustraţii, cartea utilizează tehnica şi limbajul ghidurilor curente, pe canavaua mai vechilor aventuri ale lui Guliver. Lectorul îşi poate pune întrebarea dacă e luat în derâdere un gen de lecturi de cea mai pragmatică factură sau se iau în răspăr realităţile din... Molvania?

De evidentă locaţie balcanică, Molvania asta îşi are prima silabă, totuşi, de la o istorică provincie românească, tot aşa cum celelalte evocă o alta. Ghidul îi trasează trecutul, încă din antichitate Tacitus ar fi scris despre: "Sunt scunzi şi oacheşi la înfăţişare şi nu au aplecare către munca grea şi către gândirea creatoare. Ar trebui să baţi cale lungă ca să găseşti în imperiu un trib de vânători şi culegători mai destrăbălat şi mai incult." Cât priveşte naţionalitatea, ea e alcătuită din trei etnii: Bulgii (88%), trăind în centrul şi sudul ţării, Hongrii (19%), care locuiesc în oraşele din nord, şi molvii (3%), "care pot fi găsiţi în principal în puşcării." Ţigani nu sunt în Molvania, întrucât cei mai mulţi "au fost izgoniţi cu succes în străinătate sau încarceraţi."

Cât priveşte producţia, "Molvania este una din primele ţări din lume producătoare de castraveţi-cornişor şi de moşmoane, ca şi de jvobecz, nuci amare care se pun adesea în miezul mingilor de golf." Un uşor aer suprarealist străbate, pe ici pe colo - şi anume în părţile esenţiale ale lucrării, excelent tălmăcite de d-na Silvia Colfescu. Fauna, flora, relieful ("baltic-ortodox"), limba, cu potop de consonante, rar întrerupte de câte un j, care se poate, eventual, citi ca un i, ne sunt pe larg prezentate, de ex. "la revedere" se spune krokystrokiskiaskya, aflăm ce-l interesează pe turist despre mâncare - cea preferată se numeşte, în molvaniană "Cal mort", arte, teatru, hotelărie, literatură - câte toate!

Bunăoară scriitorul cel mai mare, Bratislav Demkjo, a scris un poem naţionalist în 12 volume, în versuri "dens alegorice şi înalt stilizate", "una dintre cele mai semnificative lucrări din categoria celor pe care nimeni nu le-a citit vreodată." Unei culturi de veche aţipeală îi răspunde buldozerul americanizării, deşi, în fond, societatea e conservatoare. Femeile care călătoresc singure în Molvania nu vor avea alte probleme în afară de obişnuitele agresiuni, tâlhării şi violuri, întâlnite în majoritatea ţărilor din Europa de Est. O verighetă pe inelarul stâng v-ar putea feri de avansuri amoroase, pe de altă parte v-ar face ţinta hoţilor ţigani!

Stilul sec, de ghid turistic convenţional, face hazul cărţii, când coada frazei spiralează o buclă, asemenea cozii de purcel. Explicaţiile sunt amănunţite: "în Molvania nu e neapărat necesar să daţi bacşiş, decât în cazul în care aveţi nevoie să vi se facă un serviciu." Chiar şi numele capitalei statului, Lutenblag, e alcătuit din două cuvinte, primul însemnând "locul cu multe coline", iar al doilea "bacşiş". Este, probabil, modul în care percep mulţi occidentali locurile din numita zonă a Europei, la bulgi şi hungri.

Fireşte, în Molvania drumurile sunt proaste, hotelurile mizerabile, restaurantele împuţite, străzile murdare, traficul imposibil, casele dărăpănate, în schimb pretenţiile mari. Molvania e un stat arierat, cu vane eforturi de modernizare, pitorescul ei nu interesează, turistul hipercivilizat vrea superconfort în căldarea vulcanului, pe creştetul valului, pe virgine zăpezi boreale, în savană sau pe braţele Amazonului. Molvania e privită foarte de sus - şi necruţător, în ardenta ei ficţiune. Autorii, australieni vor fi vizitat-o? Citim, pe dosul ultimei coperte: Publicată imediat în Anglia, Franţa, Italia, Germania, Canada, ţările nordice, cartea "a iscat un hohot general de râs", cu bemolul: "deşi s-au auzit voci care i-au taxat pe autori de rea credinţă." Dar cum să te superi pe o ficţiune? Molvania e o utopie. Şi totuşi...

Problema e ceva mai complicată, chiar dacă nu ne priveşte decât în proporţie de 3% în fabulosul nostru optimism naţional. Recent, într-un articol de dezolare dintr-un cotidian de mare tiraj, dl Mircea Cărtărescu deplângea realităţi sociale, cu iz de ireparabilitate, punând la baza tristului prezent acolada de la stăpânirea otomană, la fanarioţi, inclusiv perioada comunistă. Ca istorici, am coborî jos de tot, la ceea ce scria Herodot despre tracii zavistnici care, numeroşi cum erau, ar fi putut domina pământul, dacă n-ar fi fost atât de dezbinaţi. Ce să mai zicem de distrugătorul război între romani şi daci, de pe urma căruia Dacia a fost invadată de o droaie de fomişti din întregul imperiu roman, din Palestina până în îndepărtatele insule Hebride? Dar de modul în care-şi guverna Vlad Ţepeş supuşii, încălcând toate normele U.E., pe care nici Ştefan cel Mare nu le prea respecta? O spun cu tărie, cu toată răspunderea: situaţia este disperată de două milenii, la zi.

Ar mai fi o întrebare de pus: sunt, oare, vecinii din Vest ai Molvaniei chiar aşa de moţaţi? Ia să vedem, dacă întocmesc şi eu un ghid al Austrasiei, ţară mare, domnule, continent, ce zic, şi încep cu limba vorbită, imposibil de învăţat, măcăită parcă de raţe. M-aş referi la graşii şi grasele peste tot întâlnite, în ridicole ţoale multicolore, care le stau ca dracu^, pe burţi şi fese prospere. Aţi râde în hohote când intrând în holul celui mai luxos hotel de cinci stele, la bar, la o cafeluţă, un tânăr înciudat v-ar atenţiona cu două gloanţe, după obiceiul locului, unul în degetul mic al piciorului stâng, al doilea în mijlocul frunţii. Sfatul de rigoare: evitaţi localul în care va intra terminatorul. întrucăt atacurile se pot produce oriunde, oricând, evitaţi ieşirile din casă dimineţile, după-amiezile, serile, nu mai spun, nopţile. Respectaţi principiul de a fi departe de locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Dacă aţi trecut de acest hop, serviciul va fi ireproşabil... Asta unde pomeneam de Dincolo. în cazul în care veţi alege, pentru un fructuos concediu Molvania, dacă un peisaj, o privelişte, o persoană vă vor lăsa impresia de a le revedea, o păţanie că o retrăiţi, cu toate că nu aveţi cum şi de unde, să ştiţi că fenomenul se numeşte déja vu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara