Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Despre vot de Dan Căpăţînă

Reproduc primul şi ultimul paragraf din articolul pe care l-aţi publicat în nr. 25/2008 al revistei România literară:
"Deşi nu m-am dus să votez - şi am explicat într-un articol anterior de ce n-aveam de gând s-o fac -, nu mi-am putut reprima curiozitatea de a afla de ce n-au votat atât de mulţi dintre români. Suntem prinşi într-o capcană. Dacă mergem la vot, opţiunile noastre nu contează...
Dacă nu mergem, parcă încep să conteze!"... Iar în final: ..."în loc să voteze, românul preferă să chibiţeze la televizor, îmbrăcându-şi frustrările în dispreţ faţă de sistem şi neputinţa în lipsă de orizont.
Că eu, ca intelectual sceptic şi central-european nevrotic mă înscriu de bună voie în această categorie mi se pare firesc. Dar voi?"

Cu riscul de a fi acuzat că scot ideile din context, îmi voi permite cîteva comentarii. Fac acest lucru tocmai pentru că dv. reprezentaţi una dintre vocile lucide care, prin prestigiul lor, pot influenţa o parte a opiniei publice româneşti.

Ca orice intelectual declarat, cunoaşteţi etimologia cuvîntului "DEMOCRA}IE". în orice stat democratic "puterea poporului" se exprimă periodic prin vot, singurul instrument constituţional pe care cetăţeanul îl are la dispoziţie. în situaţia în care, din motive de genul celor invocate în articolul dv., cetăţeanul nu împărtăşeşte politicile propuse de niciun partid sau candidat (cazul votului uninominal), acesta are dreptul constituţional de a nu fi de acord, poziţie exprimată prin anularea buletinului de vot.

Refuzul de a merge la vot implică, univoc şi definitiv, respingerea acestei forme de organizare statală.

Prin reducere la limită, să ne închipuim că prezenţa la vot ar fi nulă. în această situaţie se poate recurge la singura alternativă posibilă de guvernare: DICTATURA ("luminată" sau nu).

Ca să nu devenim prea sobrii, "din această dilemă nu putem ieşi!"
Asta e tot. Restul sunt pure speculaţii.

Şi pentru că românului îi place să se audă vorbind, o să mai continui şi eu cu alte câteva observaţii.

Capcana de care vorbiţi în primul paragraf e prea subtilă pentru a fi înţeleasă de cele două tabere, adică masa de alegători şi fericiţii ei aleşi. Mai curând pare o încercare de a cultiva paradoxul în spiritul regretatului conu Alecu. Şi apoi nu este clar care este subiectul, adică pentru cine contează prezenţa la vot.

Starea nevrotică pe care pe bună dreptate o resimţiţi, putea fi diminuată în cabina de vot prin suprimarea intempestivă a candidaţilor cu ajutorul unui flow de culoare neagră.

Şi în sfîrşit, întrebarea finală, prin imperativul ei, este cel puţin discriminatorie, ca să mă exprim în termeni eufemistici.
Trecînd pe un plan mai general, sunt surprins de argumentele, cel puţin bizare, la care recurg mulţi intelectuali de bună credinţă pentru a-şi argumenta opţiunile politice.

Unii fac trimitere la tot felul de tradiţii interbelice (mai ales liberale), care îi obligă, vezi Doamne, la o anumită poziţionare faţă de actualele partide. Asta ca şi cînd distinşii lor descendenţi ar avea ceva în comun cu liberalii, conservatorii sau social-democraţii de azi.

Alţii, ceva mai vehemenţi, vorbesc despre trecutul comunist şi presupusele contacte cu Securitatea ale Preşedintelui în exerciţiu. Ori, important, în acest moment crucial al evoluţiei ţării, este sprijinul care trebuie acordat acelor politicieni care, indiferent de trecutul lor, au înţeles imperativele momentului şi lupta pentru înfăptuirea lor.

Desigur nu este vorba aici de un sprijin necondiţionat raportat la fapte grave mai vechi sau mai noi argumentate corect.

Absurdul comportament al unor instituţii fundamentale ale statului nostru de drept, şi mă refer aici la cei ce fac legile (Parlamentul şi Guvernul), precum şi la cei chemaţi să le aplice (Justiţia), se explică tocmai prin lipsa de reacţie a unei societăţi civile atomizate, în mare parte indiferentă, sau, pe un nivel superior de reflexie, sceptică şi nevrotică, ca să folosesc cîţiva din termenii dv. Iar absenteismul la vot este dovada cea mai elocventă a acestei stări de fapt.

Democraţia presupune drepturi şi responsabilităţi. Din păcate mulţi dintre noi le clamăm doar pe cele dintîi!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara