Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Despre Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” de Gellu Dorian

Nu mai e nicio noutate pentru nimeni că Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, ajuns la cea de a XXIV-a ediţie, a devenit cel mai rîvnit premiu literar care se acordă în România după 1990. El se decernează la Botoşani de către Primăria Municipiului Botoşani, printr-o Hotărîre a Consiliului Local din luna martie 1991. Nu ar fi fost posibilă continuitatea acestui premiu, dacă de la început nu ar fi fost implicate şi unele instituţii importante la nivel naţional şi dacă regretatul Laurenţiu Ulici nu ar fi înţeles din capul locului importanţa unui astfel de premiu, pe care, de la început, la considerat o instituţie. De asemenea, importanţa acestui premiu a fost de la prima ediţie validată de un juriu naţional, format din cei mai importanţi critici literari ai momentului din patru mari centre culturale ale ţării, din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara. Valoarea lui pecuniară a însemnat şi ea o miză, nu însă atît de importantă pe cît greutatea pe care de fiecare dată a dat-o juriul care alegea din nominalizările făcute de la Botoşani pe laureatul anului precedent. Astfel cei mai buni poeţi români contemporani au obţinut acest premiu. Numele lor dau acum greutatea mizei obţinerii acestui premiu. Începînd cu 1991 poeţii laureaţi sunt: Mihai Ursachi, Gellu Naum, Cezar Baltag, Petre Stoica, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, Mircea Ivănescu, Cezar Ivănescu, Constanţa Buzea, Emil Brumaru, Ilie Constantin, Angela Marinescu, Şerban Foarţă, Gabriela Melinescu, Adrian Popescu, Mircea Dinescu, Cristian Simionescu, Dorin Tudoran, Dinu Flămând, Ion Mircea, Nicolae Prelipceanu şi Ion Mureşan. Aceşti poeţi au fost aduşi pe lista importantului premiu naţional de un juriu care ar onora pe oricare alt poet român contemporan compatibil cu acest premiu. De-a lungul timpului au făcut parte din acest juriu regretaţii Laurenţiu Ulici, preşedinte al juriului timp de nouă ediţii, Marian Papahagi şi Petru Poantă, dar şi: Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Florin Manolescu, Ion Pop, Alexandru Călinescu, precum şi noii sosiţi în juriu, de la lărgirea acestuia de la cinci membri la şapte, Mircea A. Diaconu, Al. Cistelecan şi Ioan Holban. Cei mai buni poeţi români în viaţă s-au bucurat de atenţia lor. Dar aşa cum s-a întîmplat, au rămas fără laurii acestui premiu, dintre cei nominalizaţi de-a lungul celor douăzeci şi patru de ani, poeţi imporanţi care ar fi onorat la fel de mult premiul, ca: Geo Dumitrescu, Dan Laurenţiu, Marin Sorescu şi Ioanid Romanescu. Ar mai fi putut fi laureaţi ai acestui premiu poeţi mult prea devreme plecaţi dintre noi, ca: Ioan Stratan, Mariana Marin, Alexandru Muşina, Traian T. Coşovei. Opera lor rămîne în conştiinţa timpului care-i va evidenţia atunci cînd numele lor nu vor fi date uitării. Desigur ar fi putut obţine acest premiu şi poeţi importanţi care au fost nominalizaţi de mai multe ori, cum ar fi: Vasile Vlad, care are peste zece nominalizări, Constantin Abăluţă, Ovidiu Genaru sau Gheorghe Grigurcu, Nora Iuga. Au fost aproape de nominalizări poeţii Adrian Păunescu şi Grigore Vieru. Juriul s-a interesat de mai multe ori de poeţi ca Ion Gheorghe sau Ion Horea. Însă locurile în nominalizări au fost de fiecare dată limitate, iar premiul se acordă doar unui singur poet şi o dată pe an. Dacă ar fi să privesc în bucătăria acestui premiu, nu aş putea uita unele presiuni, fie pe plan local, de la orgolii nejustificate, care sugerau ca premiul să fie acordat de un juriu format din diverşi consilieri locali şi aduşi la laurii lui poeţi locali, vanitoşi pînă dincolo de admisibil, fie de unii poeţi care s-au retras de pe listele de nominaizări, punînd condiţii pe care organizatorii şi juriul nu le-au putut accepta. Şi acest aspect a făcut din acest premiu o exigenţă de o seriozitate care nu a acceptat niciun compromis. Aceste reguli le dorim şi în continuare păstrate, pentru a menţine seriozitatea acestui premiu, cel mai complet în structura lui: validarea lui de un juriu de adevăraţi profesionişti pînă la valoarea lui pecuniară, titlul de Cetăţean de onoare al oraşului care l-a dat literaturii române şi culturii lumii pe cel mai mare poet român, Mihai Eminescu, precum şi editarea unei antologii consistente din fiecare poet laureat, în colecţia de acum de renume a Editurii Paralela 45, Poeţi Laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, din care au apărut 22 de titluri, cărţi subvenţionate de Primăria Municipiului Botoşani. Astfel dintre cei douăzeci şi trei de poeţi laureaţi pînă în prezent, douăzeci şi doi de poeţi au apărut în această importantă colecţie de carte de poezie. Cel care şi-a amînat apariţia în colecţie este poetul Mircea Dinescu, laureatul celei de a XVII-a ediţii, care încă nu s-a decis asupra contractului de editare, cartea fiindu-i pregătită pentru tipar. Sperăm ca la ediţia a XXV-a, de la anul, ca şi cartea lui Mircea Dinescu să întregească această colecţie de carte de poezie română contemporană. Iată şi lista cărţilor, care argumentează cele spuse mai sus, cărţi care constituie prin informaţiile la zi oferite un capitol viu de istorie a poeziei române contemporane, de care orice critic şi istoric literar trebuie să ţină cont de aici înainte: Mihai Ursachi – Marea înfăţişare, Gellu Naum – Exactitatea umbrei, Cezar Baltag – Odihnă în ţipăt, Petre Stoica – Polifonia nopţii, Ileana Mălăncioiu – Ardere de tot, Ana Blandiana – Pleoape de apă, Ştefan Augustin Doinaş – Jucătorul de şah, Mircea Ivănescu – Versuri alese, Cezar Ivănescu – Rod, Constanţa Buzea – Roua plural, Emil Brumaru – Versuri, Ilie Constantin – Coline cu demoni, Angela Marinescu – Probleme personale, Şerban Foarţă – Amor amoris, Gabriela Melinescu – Stări de suflet, Adrian Popescu – Ieşirea în larg, Cristian Simionescu – Ţinutul bufonilor, Dorin Tudoran – Pisicuţ (Somnografii), Dinu Flămând – Stive de tăcere, Ion Mircea – Terra balerina, Nicolae Prelipceanu – Fantomateca şi Ion Mureşan – Poezii. Menţionez că pînă la cartea lui Dinu Flămând cărţile poeţilor laureaţi au apărut în anul 2010 şi au fost lansate la Botoşani în 15 ianuarie 2011, la cea de a XX-a ediţie a premiului. Celelalte cărţi au apărut pe rînd, cum e firesc la un an de la primirea premiului de către poetul respectiv, ceea ce se va întîmpla şi de aici înainte. A fost cu siguranţă cel mai mare eveniment editorial din toate timpurile, ţinînd cont de numărul de cărţi editate în acelaşi timp, de importanţa poeţilor publicaţi. Acest lucru totuşi nu a mişcat la acelaşi nivel, în replică, pe cei mai importanţi critici literari din România, deşi colecţia lea fost pusă pe masă de către coordonatorul colecţiei şi editură. Pe ici şi colo au apărut cronici la unele cărţi, dar fenomenul în sine s-a estompat cu trecerea timpului. Mai mult decît atît, oferta editorilor către biblioteci, către centrele universitare, cu excepţia cîtorva, a rămas aproape neobservată de aceşti receptori care ar fi trebuit să se arate interesaţi de acest fenomen de excepţie a poeziei române contemporane. Impasibilitatea lor a însemnat un mare semn de întrebare. De asemenea, I.C.R.-ul de atunci a achiziţionat cîte 39 de exemplare din fiecare titlu din colecţie, pînă la numărul 20, apoi, de la noua tutelă, avîndu-i ca preşedinţi pe Andrei Marga şi acum pe Lilian Zamfiroiu, interesul s-a redus la zero, ba chiar cu respingeri dure la oferta făcută de noi, invocîndu-se motive financiare, dar cu siguranţă punînd în evidenţă o indiferenţă faţă de un astfel de act important de cultură. Acest lucru explică degradarea actului cultural imediat, care trebuie să fie componenta provocatoare a actului de fond permanent de cultură naţională. Şi astfel nu mai ai cui să tragi semnale de alarmă, dacă nici cei îndrituiţi să facă vie şi evidentă cultura nu o fac, nu receptează astfel de mesaje. Şi doar aruncînd o privire peste titlurile celor douăzeci şi două de cărţi ale poeţilor laureaţi, unele antologii, în majoritatea lor, altele reeditări ale unor cărţi (cazul Ilenei Mălăncioiu), iar una dintre ele, cartea lui Şerban Foarţă, cu poezii inedite, poţi constata identitatea evidentă a fiecărui poet, distingoul stilistic, reperul către care trebuie să se îndrepte cititorul şi mai cu seamă criticul literar. Deocamdată este bine că există o astfel de colecţie, care oferă timpului o evidenţă pe care nu o poţi ocoli. Ceea ce mai trebuie pus în pagină legat de acest premiu, ajuns în pragul celui de al douăzeci şi cincilea an, este că de şaisprezece ani se acordă în paralel şi premiul pentru cartea unui debutant – Opus Primum –, ceea ce demonstrează o continuitate evidentă a poeziei româneşti. Premiul este acordat, prin validarea unui juriu naţional, de Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”. Amintirea numelor de tineri poeţi care au obţinut acest premiu este mai mult decît relevantă, unii dintre ei devenind cu timpul nume distincte ale poeziei româneşti de azi, altele, din păcate, înşelînd aşteptările sau, pur şi simplu, dispărînd din peisajul poeziei de azi: Doru Mareş, T.O. Bobe, Dan Bogdan Hanu, Liviu Georgescu, Cristian Pohrib, Răzvan Ţupa, Dan Sociu, Teodor Dună, Claudiu Komartin, Dan Coman, Bogdan Perdivară, Sebastian Sifft, Andra Rotaru, Oana Cătălina Ninu, Diana Geacăr, Rita Chirian, Livia Roşca, Florin Partene, Svetlana Cârstean, Stoian G. Bogdan, M. Duţescu, Andrei Dosa, Cristina Bilciu, Anatol Grosu şi Ştefan Baghiu. Pentru anul 2014 au sosit douăzeci şi cinci de titluri de carte de poezie, o recoltă ce va pune greu la încercare decizia juriului. Cum, de asemenea, se va vedea şi din nominalizările pentru Opera Omnia, care aduc pentru prima dată doar nume ale generaţiei ’80, decizia juriului nu va fi deloc una uşoară.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara