Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Semn De Carte:
Despre inchiziția comunistă de Gheorghe Grigurcu

Cumplitele fărădelegi comise în țara noastră de regimul comunist împotriva deținuților de conștiință nu e, n-ar putea fi un subiect închis. Reprezentînd un capitol deloc lipsit de relevanță al istoriei contemporane, acesta se cuvine completat, fixat în datele sale cum un reper al memoriei colective și totodată confruntat cu prezentul. Cu un prezent de-atîtea ori egoist-frivol, pierdut în dezolante intrigi politicianiste, prea puțin demn de sacrificiul predecesorilor în cauză. Suferințele de care au avut parte aceștia nu mai interesează oare? Tinerii n-ar trebui să știe ce s-a petrecut cu două- trei generații înaintea lor? Cartea lui Petru Ursache, Istorie, genocid, etnocid,solid documentată, imbatabilă în demersul său justițiar, constituie o contribuție substanțială la acest proces al unei informări implicit emoțional-educative. Aflată sub ocupație armată și ideologică, România a plătit un împovărător tribut, prigonindu-și, întemnițîndu- și și torturîndu-și nenumărați cetățeni pentru unica vină de-a nu fi fost pe placul autorității samavolnice. Se pare că nu mai puțin de 80% din populația țării a fost afectată, în diverse grade, de acțiunile statului bolșevizat. Lagărele de detenție erau veritabile bolgii infernale, dobîndindu-și astfel „o inimaginabilă faimă, ca locuri de suferință și moarte: Jilava, Mislea, Aiud, Gherla, Râmnicu-Sărat, Miercurea Ciuc, Sighet“, alături de coloniile de muncă forțată Delta, Canalul, Bicazul: „Drumul victimei, de cînd se oprește în ușă echipajul securității, pînă la executarea sentinței, în baza unei decizii judecătorești fictive, prefabricate, încă înainte de a fi băgată în dubă și strînsă în fiare, este lung, greu, cu schimbări imprevizibile, numai în rău, de la o clipă la alta. Se cer temeinice condiții fizice și psihice pentru supraviețuire, iar regimul are grijă să facă detenția insuportabilă. Chiar dacă scăpa cu zile, omul ajungea o epavă, povară pentru sine și pentru toți cei din jur“. „Reeducarea“ de la Pitești e socotită a ocupa primul loc în topul cruzimilor care s-au petrecut în blocul comunist. Alături de supunerea deținuților la un regim continuu de violențe, menit a le anula capacitatea de rezistență, se produceau abjecte înscenări ale unor „liturghii negre“, mai cu seamă în Săptămîna Patimilor și de Crăciun, menite a le anula conștiința. Iată ce se petrecea acolo într-un ajun de Crăciun, conform mărturiei lui Grigore Dumitrescu: „Pentru varianta Nașterii, realizatorul alegea chiar în seara colindelor doi tineri la întîmplare, fixîndu-le rolurile: «Dezbrăcarea! ordona el unuia. Tu ești Fecioara Prea… iar tu (și arăta spre altul) ești Preasfîntul Iosif. Vom demonstra acum cum s-a putut zămisli Fiul lui Dumnezeu, dracul să-l ia, dintr-o Fecioară rămasă de-a pururi Fecioară. Deci, fă, Mărie, pune fundul la bătaie!»… Genu (Eugen Țurcanu) se mîndrea cu această invenție scenografică proprie. «Mai trebuie și îngeri imaculați, boi și măgari, ca să fie legenda verosimilă. Toți în pielea goală. Vreau o orgie, bă, cum nu s-a mai văzut. Eu, Dumnezeu, o ordon ca atotputernic!»“ Dacă faimosul Țurcanu era tartorul prin excelență, un delirant al sadismului, s-au înregistrat și alți monștri care nu aveau limite în comportarea lor inumană. De pildă un colonel, Gheorghe Crăciun, de la Aiud, care-și extindea ura și împotriva rudelor celor închiși, cărora nu li s-ar fi putut găsi nici o culpă. Nistor Chioreanu arată că ticălosul torționar „nu putea să-mi ierte că în 1948 i-am scăpat din mînă în Sibiu și abia după 3 luni m-a prins securitatea din București. Îndată după fuga mea, Crăciun mi-a arestat toată familia, soția, tata, mama – pe care a ridicat-o din spital, doi din cei trei frați, unul izbutind să fugă, sora cu o fetiță sub șase luni, și o cumnată“. Nici abominabilul Goiciu, cumnat al lui Dej, directorul de la Gherla, nu se lăsa mai prejos: „Goiciu se evidenția prin tortură directă, rapidă. Inventase un fel de celulă în zid, de dimensiunea unui sicriu. Prindea cîte un individ «rătăcit» prin celular și, după ce-l forța să intre în firidă, nenorocitul își primea hrana. După cîteva zile îl scotea, viu sau mort, desfigurat, plin de fecale, făcîndu-l să se rostogolească în văzul stupefiat al celorlalți deținuți“. Altă bestie, Maromet, directorul Jilavei îi silea pe oamenii secătuiți de foame și frig să care pe scări, în viteză, tinetele pline de murdărie, din care nu trebuia să se verse nici o picătură. Doi generali bătrîni și suferinzi cad victimă, loviți cu o bîtă. Și nu era vorba doar de acțiunile marginale ale unor subalterni zeloși ai înaltei puteri comuniste. Nicolae Mărgineanu precizează: „Cu ocazia unei vizite, Ana Pauker a găsit, totuși, că «norma» celor omorîți cu foamea și cu frigul nu e satisfăcătoare“ (e vorba de Gherla).Să mai continuăm înșirarea ororilor? Întrucît ne aflăm în preajma centenarului Marii Uniri, reproducem numele personalităților înfăptuirii acesteia, întemnițate și nu o dată ucise la Sighet, conform unei liste alcătuite de Romulus Rusan: Iuliu Maniu, Iuliu Hossu, Silviu Dragomir, Ion Lupaș, Ion Nistor, Mihai Popovici, George Grigorovici, Ion Mihalache, Pan Halippa, Ilie lazăr, Ion Fluieraș, Gheorghe I. Brătianu, Aurel Vlad, Daniel Gugiureanu, Sever Bocu, Onisifor Ghibu, Zenovie Pâclișanu, Iuliu Moldovan, Sever Dan, Rudolf Drandsch, Ion Pelivan, Theodor Cudalbu, Hans Otto Roth, Alexandru Lapedatu, Ion Rășcanu, generalul Henri Cihoski. „Este doar una dintre zecile și sutele de liste reale, comentează Petru Ursache. În baza acestora s-ar putea oricînd declanșa un Nürnberg 2. Oculta o știe bine, de aceea se zbate în toate felurile ca o fiară sinistră“. În încheiere reproducem cîteva rînduri dintr-o amplă postfață a Magdei Ursache, devotata îngrijitoare a apariției acestui volum: „Am purtat lungi discuții (cu soțul, n.n.) despre «necesitatea cunoașterii corecte a istoriei», cum scrie Petru Ursache (…). «Prin corect înțeleg adevărat. Lete – uitarea are ca opus alete(s) – adevărul. Trebuie să descoperim adevărul vrednic de a fi memorat»“.

P. S. Spre a sublinia justețea unor atari cuvinte, amintim revoltătoarea declarație recentă a unui Șerban Nicolae, senator PSD: „Partizanii anticomuniști din munți au slăbit capacitatea de apărare a României“ (?).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara