Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Vintage:
Despre buna-cuviinţă de Simona Vasilache

Trăim un trist paradox: deşi bisericile sunt constant pline, societatea noastră de azi nu se scaldă în smerenie şi iubire de aproape.

Schimbând ceea ce e de schimbat, deşi Codul bunelor maniere, pe care Aurelia Marinescu l-a publicat la Humanitas în 1996, a avut vânzărirecord, efectele civilizatoare ale unei astfel de cărţi întârzie să se vadă. Să nu disperăm, totuşi. Codul s-a republicat constant, cu adăugiri şi revizuiri, ajungând, în douăzeci de ani de carieră, la a patra ediţie, pe care o am acum în faţă. Masivă, cartonată, cu o copertă închipuind foi de lauri – fiindcă lauri merită cei în stare să-şi însuşească şi să respecte regulile bunei-creşteri, ediţia, cu desene de Mădălina Răileanu şi spicuiri de umor englezesc preluate din culegerea lui Dan Duţescu, e o lectură pe cât de instructivă, pe atât de agreabilă.

Fireşte că poate fi consultat, acest Cod de vreo 400 de pagini aerisite, ca un dicţionar. Ca un îndrumar, în momentele de tot felul ale vieţii. Găseşti răspuns la aproape orice întrebare, de la prezentări la reguli de igienă, de la maniere la masă sau la telefon la tactul cu care trebuie să părăseşti lumea, aşa cum ai pleca elegant dintr-o vizită. Găseşti – aviz celor care aplică pentru o slujbă şi au nevoie de sfaturi – chiar şi modele de CV-uri şi recomandări pentru interviu. Însă cred că mai folositor este, pentru tinerii şi mai puţin tinerii lui cititori, să-l parcurgă ca pe un întreg, deprinzând din el nu soluţii punctuale la dileme mai mult sau mai puţin stereotipe, ci un mod de viaţă. Nu săriţi, aşadar, peste prefeţele succesive, care închipuie o scurtă istorie, închegată sub ochii noştri, a manierelor postrevoluţ ionare. Mici situaţii cu tâlc, desprinse din experienţa autoarei, comentarii succinte, dar semnificative, analize limpezi ale transformărilor, nu neapărat în bine, pe care le trăim cu toţii, pot ajuta în lămurirea paradoxurilor de felul celor cu care am început aceste rânduri. Iată, de pildă, o descoperire de moment, care explică, în mare parte, multele şi sâcâitoarele noastre probleme cu cei din jur: „mi-am dat seama că foarte mulţi români lipsiţi de o bine meritată educaţie – copii crescuţi cu cheia de gât – cred că pot naviga prin viaţă improvizând. Nu o să încetez să susţin că legile din codul bunelor maniere sunt legi la fel de stricte ca cele din codul civil, codul penal, codul rutier etc. Necunoaşterea legilor nu te absolvă de pedeapsă. Şi totuşi la noi se improvizează, se inventează pretexte, de fapt, pentru a eluda legi stricte. Se traversează pe roşu; ca să scurteze drumul, şoferul intră pe străduţa cu sens unic; se dă şi se ia mită sau se fură. Doi tineri care au luat din casa unui prieten o sumă mare de bani susţin, când sunt prinşi, că... au glumit! Degringolada unei societăţi se poate datora inexistenţei legilor într-un anumit domeniu, dar mai ales, cred eu, nerespectării celor existente.”

Aşadar, în faţa acestui tablou descumpănitor, Aurelia Marinescu îşi face curaj să arate că legile buneicuviinţ e există, că pot fi şterse de praf şi prezentate simplu, insistând pe imensele avantaje pe care le aduc, şi nu pe aparentele constrângeri care ni le fac nesuferite. De pildă, nu ne putem despărţi, în nici o situaţie, de telefonul mobil, însă uităm să-i sunăm înapoi pe cei care ne-au căutat când nu puteam vorbi sau să răspundem în timp util la mesaje. Astfel de proaste obiceiuri recente sunt sancţionate cu umor, dar fără îngăduinţă, de Aurelia Marinescu, în foarte exacte decupaje comentate din realitatea de zi cu zi. Ca să vezi ce e cuviincios şi ce e deplasat în jur nu trebuie decât să fii puţin atent, însă atenţia, ca şi bunul-simţ pe vremea lui Voltaire, nu mai e la îndemâna oricui. Însă un strop de autoanaliză, de zăbavă asupra gesturilor, vorbelor, lucrurilor mici care contează mult poate corecta chiar şi cele mai disperate situaţii. Uneori, însă, încrederea autoarei Codului în puterea lui de a schimba mentalităţi şi atitudini te face să zâmbeşti trist. Rândurile despre scripta manent, sau despre ce nu ar trebui să încredinţezi hârtiei sau mediului virtual rămân, din păcate, pentru mulţi dintre contemporanii noştri, vagi amintiri dintr-o vreme mai bună.

Cu toate astea, Codul bunelor maniere, retipărit la Humanitas la aproape 20 de ani de la prima ediţie, rămâne un manifest pentru normalitate, moderaţie, respect de sine şi de ceilalţi. Pentru cine are ochi să citească.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara