Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Meridiane:
Denise Escarpit şi continentul literaturii pentru copii de Muguraş Constantinescu


La sfîrşitul anului 2008 a apărut la Editura Magnard din Paris o frumoasă carte despre literatura pentru copii, La littérature de jeunesse. Itinéraires d'hier ŕ aujourd'hui (Literatura pentru copii. Intinerarii de ieri şi pînă în astăzi) sub coordonarea cunoscutei specialiste în domeniu, Denise Escarpit.

Autoarea se apropie cu seninătate şi cu o constantă şi pasionată muncă de vîrsta de 90 de ani, din care cîteva decenii bune au fost consacrate recunoaşterii, impunerii şi apoi studierii aşa-zisei "paraliteraturi", numită mai simplu, literatură pentru copii.

Specialistă în literatura engleză şi în comparatistică la Universitatea din Bordeaux, Denise Escarpit a elaborat o interesantă teză de doctorat despre Histoire d'un conte. "Le Chat Botté" en France et en Angleterre (Istoria unei poveşti."Motanul încălţat" în Franţa şi în Anglia), comparînd cu deosebită fineţe, în cele două spaţii culturale, motivul animalului care, cu isteţime şi cuvinte ingenioase, îşi ajută stăpînul să-şi depăşească statutul social inferior.

Pe la începutul anilor 70, Denise Escarpit a lansat una dintre primele reviste specializate în literatura pentru copii din Franţa, Nous voulons lire!(Vrem să citim!), al cărei neobosit redactor şef este şi în prezent. În paralel şi-a desfăşurat activitatea didactică, ţinînd la Universitatea din Aquitania un curs despre literatura pentru copii şi publicînd volumele, devenite referinţe fundamentale despre Copil, imagine şi povestire, Literatura pentru copii şi tineret în lume, Traducere şi adaptare în literatura pentru copii. A publicat de asemenea Ghidul ilustratorilor de carte pentru copii şi Ghidul autorilor de carte pentru copii.

Întorcîndu-ne la volumul recent apărut, considerat de autoare ca un punct final al cercetării ei în acest domeniu, el reface istoria literaturii pentru copii cam pînă în anii 70, revenind, în mare măsură, colaboratorilor ei - Pierre Bruno, Janie Godfrey, Christiane Connan-Pintado, Regis Lefort, Philippe Geneste - să se ocupe de epoca contemporană.

Bună cunoscătoare a criticii şi istoriei acestei literaturi, Denise Escarpit trece în revistă istoriile existente şi găsindu-le fie prea generale, fie de formula catalogului sau ghidului, fie ţintite doar pe publicul larg, simte nevoia de a o propune pe a ei, tocmai pentru a remedia lipsurile sau slăbiciunile celorlalte.

Este vorba, mai curînd, de o antologie istorică, fiindcă autorii specializaţi, marii autori şi clasicii genului - francezi, englezi, spanioli, italieni, germani, ruşi, greci, belgieni, elveţieni, americani etc. - se bucură de o prezentare dar şi de unul-două fragmente ilustrative din cărţile lor, ceea ce dă prospeţime şi atractivitate celor aproape 500 de pagini ale volumului.

Parcursul istoric, dublat de unul geografico-cultural, permite specialistei să răspundă la şi să formuleze întrebări în legătură cu literatura pentru copii şi cîteva repere fundamentale în înţelegerea ei: naşterea acesteia, influenţa marilor curente literare asupra ei, cu precădere în spaţiul european şi de dincolo de Ocean, partea de didactică şi de divertisment pe care ea o presupune, recunoaşterea copilului ca cititor, modul în care Europa se regăseşte în literatura pentru copii şi, mai ales, dificila identificare a rolului acestei literaturi: instrucţie, educaţie, evaziune, visare, în ce ordine, cu ce prioritate?

O primă constatare, statistică, a autoarei este că în orice ţară prima etapă de constituire a literaturii pentru copii este cea didactică, trecînd printr-un didacticism moral şi unul religios, pentru a ajunge destul de repede la naraţiunea de divertisment, la povestirea de aventuri cavalereşti, citite mai ales pentru plăcere şi amuzament, chiar dacă ele conţin şi o morală implicită, morală ce însoţeşte persistent literatura destinată cititorului copil, estompîndu-se poate aproape complet doar în literatura ludică.

Latura de divertisment este prezentă şi în naraţiunea tradiţională a unor evenimente ficţionale sau istorice, recuperată în formule adaptate de către "copilărie", cum se întîmplă şi cu personaje legendare ca Gargantua sau Till Eulenspiegel, care intră mai întîi în literatura scrisă pentru adulţi pentru ca aceasta sa fie curînd adaptată pentru copii. Nu pot fi lăsate la o parte nici publicaţiile de tip almanah, cărţile de colportaj şi o materie mult răspîndită şi anume, baladele şi basmele populare, difuzate pe cale orală iar, mai tîrziu, aşternute în scris şi purtînd "marca" autorului.

La aceasta se adaugă literatura ludică, numită de autoare literatura de joc, de tipul ghicitorii, numărătorii, a rimelor pentru cei mici, cîntecelelor, refrenelor şi a poeziei pentru copii, în care îşi găsesc locul, nuanţate diferit în funcţie de spaţiul cultural şi tradiţiile lui literare şi artistice, absurdul, fantasticul, non-sensul, umorul, lirismul, fantezia. Teatrul pentru copii, cu partea lui de joc gestual, şi periodicele care au copilul drept destinatar, completează tabloul genurilor în care se ilustrează deopotrivă mari scriitori, clasici ai literaturii "generale" şi autori "specializaţi" în această literatură aparte. Ea îşi găseşte nu o dată sursa în folclor pentru a se întoarce uneori la el, ca în cazul în poveştii, gen care evoluează spre roman, spre fantezie şi spre basmul modern, în care elementul miraculos este distorsionat, înlocuit sau chiar eludat.

Evoluţia de la un gen la altul, de la o formă la alta, de la un registru la altul nu este urmărită ca un fapt în sine, dar transpare în fiecare capitol ca fenomen firesc care însoţeşte constant istoria literaturii pentru copii, aflată într-un perpetuu du-te-vino cu marea literatură, înţelegînd prin aceasta, în primul rînd literatura pentru cei mari. Hibriditatea generică pare a fi emanciparea spre care se tinde în cea mai recentă creaţie pentru copii, reflectînd parcă astfel eliberarea copilăriei de rigorile moralismului şi didacticismului auster.

Tema copilăriei în viziune realistă, dramatică, sau centrată pe aventură şi călătorie, pe iniţierea în viaţa de adult se bucură de o analiză nuanţată în care spaţiul cultural joacă rolul său, fără a anula anumite constante ale acestei vîrste, considerate generic.

Peisajul contemporan al literaturii pentru copii este disputat între banda desenată, albumul - în sensul de carte bogat ilustrată -, carte documentară dar şi noi forme de poezie, basm, teatru şi roman care nu o dată se plasează sub semnul hibridităţii şi al diversităţii.

Aşa cum şi-au propus, Denise Escarpit şi echipa ei de colaboratori au reuşit să iasă din stereotipia unei istorii a literaturii pentru copii, oferind publicului cititor avizat dar şi celui amator un peisaj variat al unui "continent" încă puţin explorat, dîndu-i acces direct la opere prin extrase puţin vehiculate, făcîndu-l să descopere opere şi autori uitaţi, invitîndu-l la cunoaşterea aprofundată a ilustraţiei pentru copii, care vizează nu o dată standardele artei.

Autorii prezentaţi şi analizaţi sunt numeroşi; chiar dacă predomină cei din spaţiul occidental, există referiri şi la literatura din est, mai ales la cea rusă. Lista chiar şi selectivă a autorilor care au contribuit la naşterea şi existenţa acestui nou continent a cărui descoperire poate fi jubilatoare ar fi mult prea lungă, dar pentru satisfacţia cititorului român putem să remarcăm că nu lipsesc din itinerariile Denisei Escarpit nici Ion Creangă cu Amintirile din copilărie, nici Cezar Petrescu şi al său Fram, ursul polar şi nici chiar modernul şi insolitul Apollodor al lui Gellu Naum.

Un argument în plus pentru a parcurge astfel de itinerarii, pentru a-i acorda literaturii pentru copii locul ei aparte în bibliotecă şi a-i recunoaşte incomparabila ei forţă fondatoare de imaginaruri.