Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Demonul frumuseţii de Angelo Mitchievici

Demonul de neon (The Neon Demon, 2016) Demonul de neon (The Neon Demon, 2016); Regia: Nicolas Winding Refn; Scenariul: Polly Stenham, Nicolas Winding Refn, Mary Laws; Cu: Keanu Reeves, Jena Malone, Elle Fanning, Christina Hendricks, Abbey Lee; Genul filmului: Horror, Thriller; Durata: 118 minute; Produs: Space Rocket Nation; Distribuitorul international: Broad Green Pictures; Distribuit în România: Independenţa Film.

Drive (2011) urmat de Only God Forgives (2013) reprezintă momentul de cotitură în cariera lui Nicolas Winding Refn de la filme pasabile, cu mici momente de strălucire şi numeroase alte momente de violenţă într-un vertij al psihozelor la ceea ce critica a numit „cinemaul contemplativ” al lui Refn. Demonul de neon face parte din această serie a unei cinematografii hipnotice cu personaje somnambulice, scufundate în mediul de acvariu somnolent al unor medii exclusiviste, etanşe şi alienante. Frumuseţea este tema acestui film centrat în jurul fabricii de frumuseţe a top modellingului care ne propune corpul feminin ca un obiect estetic drenat de ultimele reziduuri de afectivitate, un corp rece, aproape spectral. Jesse (Elle Faning), o adolescentă răzleţită într-un Los Angeles descărnat, survolat alternativ în zona unei periferii promiscue şi periculoase cât şi în aceea a unui lux orbitor, aproape abstract, pătrunde în lumea modei la cel mai înalt nivel cu naturaleţea graţiei pe care o emană inocenţa. Această aură adaugă acel plus care-o impune atenţiei profesioniştilor, îi recomandă unicitatea printre atâtea alte corpuri cu o frumuseţe disponibilă descărcată prematur în lumina blitzurilor în mediile chirurgical aseptice ale studiourilor, expuse în ecleraje artificiale, glaciale, care relevă structuri cristaline ale corpurilor. Dacă Refn survolează această lume a unei concurenţe nemiloase, a unei frumuseţi împachetate în giulgiul spectral al luminii de neon nu o face dintr-o perspectivă etică, ci dintr-o perspectivă eminamente estetică. Regizorul oferă un tulburător eseu vizual despre frumuseţea formală împinsă către o limită, într-o permanentă tensiune între reificare şi dematerializare. Un alt aspect pe care explorează Refn este cel al unei teratologii a acestei frumuseţi radiante şi iradiate, cruzimea ei concrescută pe o exacerbare a artificialului până la exangvinare. Un fotograf amator o fotografiază pe Jesse într-un pictorial şarjat şi stângaci în care apare drapată în dantela unei hemoragii după secţionarea trucată a jugularei. Sângele a devenit un accesoriu decorativ, mai mult el va servi ritual băii de frumuseţe a celor trei colege: Ruby (Jena Malone) care se ocupă cu machiajul deopotrivă al modelelor şi al cadavrelor la morgă, Sarah (Abbey Lee) şi Gigi (Bella Heathcote), top-modele. Întinsă pe spate în dreptul unei ferestre prin care se aşterne pe corpul său lumina frigidă a lunii, Ruby eliberează mareea de purpură a hemoragiei lunare. Sângele, viscerele parte din recuzita gore pe care o utilizează Refn constituie în acelaşi timp singurul indiciu de conţinut al acestor corpuri vitrificate sub lumina difuză şi artificială a neoanelor. Unul dintre fabricanţii de frumuseţe, dintre designerii corporalităţii feminine caracterizează ideal această frumuseţe vidată la temperaturi foarte scăzute care o apropie de perfecţiune şi pe care o încarnează Jess: „un diamant într-o mare de sticlă.” Superlativul este regimul în care funcţionează această industrie de frumuseţe unde „Frumuseţea nu-i totul. Este singurul lucru.” Mişcările manechinelor controlate în cel mai mic detaliu, devenite poate chiar reflex, au ceva din propulsia sacadat-întârziat-amnezică a unui automat, un nefiresc, fascinant şi neliniştitor balet. Sarah caracterizează momentul de graţie, forma de sublim pe care o conferă strălucirea frumuseţii pure. Dialogurile lui Refn distribuite parcimonios au ceva de tristeţe atroce, iată unul dintre ele între Sarah şi Jesse: „Sarah: Sunt o stafie. Cum te simţi?” „Jesse: Adică?” „Sarah: Să intri într-o cameră şi exact în mijlocul iernii, tu să fii soarele.” Toate aceste spectroscopii relevă dimensiunea spectrală a acestei frumuseţi îngheţate, expusă în culori saturate. Strălucirea lui Jesse vine totuşi din interior, dintr-o fragilitate adolescentină, dintr-o timiditate expusă într-o lumină crudă, invazivă. Refn atinge aici o temă provocatoare, în această lume de „stafii”, corpul atestă paradoxal absenţa sufletului, strălucirea nu poate fi decât aceea a unui cristal, o strălucire amplificată prismatic, intensă, dar cu intensitatea rece a unei stele moarte. Ce stă în miezul acestei frumuseţi? Designerul evacuează din frumuseţe orice afect, ceea ce corespunde esteticii publicitare, la confiniile cu macabrul şi maladivul, fapt subliniat de regizor într-un episod necrofil. Cu toate acestea, ceea ce asigură plusul de strălucire al lui Jesse vine din vibraţia inocenţei sale, a unei afectivităţi care se răceşte treptat pentru a se stinge sub semnul unei transformări totale, aproape alchimice într-o revărsare de lumină rece, pulsatilă, a unui spectacol în care chipul ei se reflectă narcisic în oglinzi tulburate de reflexe adânci. Ceea ce străluceşte nou în Jesse nu mai este timiditatea, frumuseţea unei inocenţe, ci vanitatea. De fapt, acesta este spectacolul magic al lui Refn, pe care îl defineşte en passant Sarah, momentul de strălucire maximă, solar, al unei frumuseţi care nu se are decât pe sine, un moment de satori. Filmul lui Refn este unul aproape silenţios, de o lentoare calculată, cu o răceală sofisticată, cu o ştiinţă a contrastului şi cu o forţă a vizualului hipnotic care-l apropie de David Lynch şi Gaspar Noé. Spre final, filmul intră într-o zonă psihedelic-fantastă, dar într-o încercare de a depăşi convenţiile gore prin metaforă. Canibalizarea frumuseţii face digestia ei insuportabilă sau dimpotrivă asigură strălucirea în spectacolul unei ingestii fără rest prin mizascena metonimică a înghiţirii globului ocular, fapt care confirmă forţa privirii şi fascinaţia care decurge de aici.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara