Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
debuturile lunii mai de Adrian Anghel

ADRIAN ANGHELeste masterand la Facultatea de Litere a Universității din București, specializarea Studii Literare. Este un tânăr mai degrabă taciturn, care, spre deosebire de alți colegi ai săi de generație, nu se grăbește să își facă publice încercările literare. Citindu-l, însă, dincolo de stângăciile începutului și de clișeele care fac parte din atmosfera poetică a vârstei tinere de azi, am descoperit un talent bine conturat și o voință de a scrie o poezie care să se raporteze mai mult la urgențele propriei gândiri și sensibilități, și mai puțin la platitudinile „minimaliste“ ale momentului. Nu toate poeziile din grupajul pe care l-am primit meritau să vadă lumina tiparului. Sper că selecția pe care am operat-o va însemna ceva pentru orientarea lui, pe viitor. Și, totodată, că va continua să prefere calea mai dificilă, a confruntării cu lectura critică pe care o reprezintă redacția unei publicații de anvergură, în locul publicității necritice și echivoce a mediului virtual. (R. V.)


Cine tu, cine eu

Acum o sută de ani
am trasat cu degetul pe spatele tău
strada pe care mă aflu acum,
lipsit de haine și de trup,
o fantomă mișcându-se pe pavele,
cu doar urmele de sărut
întipărite pe mațe
și a fost un da atunci,
un nu acum, iar întrebarea
cine sunt?
marchează insul comun spoit pe
semaforul de la colț de drum căci
cine ar fi crezut că degetul meu
pe strada de pe spatele tău
mi-ar fi spus c-aș fi putut fi eu
cel care nu sunt
întins pe asfalt, murind murit de mult
iar tu, ciocârlie cu aripi întinse
ai zburat în alt văzduh,
altul decât cel pe care se afla strada mea
o sută de ani atunci
și mai târziu.


Circul Piața Sfatului

La felinarul cu felii de pizza și sos de oameni,
mulți oameni, bea un copac cafea,
cu frunze rupte lângă ceașcă
în aroma sa, servit de un cal,
sub felinarul cu felii de pizza și
sos de oameni. Mulți oameni.
Pentru că balena e olimpică la înot
Și șoarecele la furat viteză,
iar omul e un lacheu convins
de banana maimuței burgheze,
citind Proust și Procust
și aer ieșit prin nările
canale.
Canarii sunt ambulanțele ciorilor și toate
astea într-o scurtă pictură,
sub felinarul cu felii de lună
și cratere-frunze în copacul-cafea.


Magellan în jurul său

În prima zi a fost cuvântul,
Doamne ajută, tunetul și fulgerul.
Cu solnița de sare-n mână,
cu o furculiță pusă pe foaie,
scrijelesc, amestec, rotesc, în stil grotesc,
arabesc, rococo, burlesc, ajută-mă tu,
ajută-mă eu, dă-mi primul cuvânt
că înnebunesc.
În a doua zi a fost părul crescut în cap,
o claie, o pădure, o oază, un necunoscut,
o mare neagră și râuri albe prelinse pe ceafă
curse pe gât, ajunse pe foaie unde
din nou au fost
scrise, unse, răpuse, înviate, confiate,
date prin caramel
mâzgălite-n ciocolată, băgate în
buzunar și mai hai și pe
acasă, că ne așteaptă Nava Mamă să ne
ducă în pustietate,
să învățăm din nou algebră, să numărăm
amintiri, mirosuri, gusturi și
să le împărțim la lacrimi și dureri, să facem
balanța, s-o înclinăm unde vrem noi.
În a treia zi mi-am descoperit mâinile
cu ale lor
tuneluri subterane verzi, pe unde
circulă apostolii căldurii
pe magistrala umăr-deget-deget-inimă,
mă înțeapă la o stație
încă de pe vremea când eram în lucru,
iar acum emit semnale,
pumnale, cu fundaluri autumnale,
cu cratere și vulcane crestate bine
printre cele cinci canale care dau
în unghiile-mare.
În a patra zi mi-a crescut un lanț
muntos pe spate,
o vale liniștită la mijlocul meu, pe unde
alunecă ușor coloana vertebrală,
acest cordon de șapte ani de bună ziua
și sărut mâna, cu gura închisă la masă
și cu șervet la dispoziție, să pleci capul când
trebuie, să taci când nu trebuie,
să iei în brațe potrivit lumânările și crucea,
să te arunci liniștit în patul
din care te ridici
să dai bună ziua și sărut mâna pentru
alți șaptezeci și șapte de ani.
În a cincea zi m-am odihnit,
m-am săturat, suprasaturat,
în cutia poștală facturat, atunci mâinile
mi le-am vânturat, am înțeles
cum sunt structurat, așa că am texturat
pe harta pe care m-am avântat
să o așez în 010101 coduri digitale, capturat,
manufacturat, apărut pe afișe pe care
am refuzat să fiu măturat, vă rog lăsați-mă,
totuși, neconturat
căci n-aș vrea să mă vedeți mai mult sau
mai puțin decât ceea ce am desenat
pe harta corpului unde, pe spate se află
constelația Alună în Dungă
și Alună în Cerc
și dacă mă mai chinui mult dau și
de-un Paralelipiped, a cărui
constelație periculoasă,
poate canceroasă, mă invită tiptil, timid,
la masă ca să-i povestesc
din angoasă în angoasă
cum am reușit să supraviețuiesc unui
drum de cinci zile fără casă.
M-am înconjurat cu un zid, fracturat
de restul lumii,
mi-am lucrat un șanț în juru-mi acolo
unde peștii se mănâncă pe ei
și mi-am bucurat hainele la mașina de spălat,
iar dușul, în a șasea zi, să ne fie clar,
l-am pus pe suflet de l-am udat de toți
demonii au plecat, arzând ca furnicile
sub lupa-Soare,
și l-am pus la foehn și l-am uscat, iar acum
sunt asigurat, pe viață montat, cu ziduri
în jur și
un șanț circular, iar de voi fi picurat
cu vopsea și cerneală pe pânza ta,
să ai grijă să mă păstrezi așa, cum am aflat
în șase zile harta
de la cap la cum să-ți scoți

schelete din dulap.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara