Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Debutul stagiunii bucureştene de Dumitru Avakian

Începutul de stagiune se doreşte a fi un eveniment situat deasupra evenimentelor muzicale curente, săptămânale, ale anului. Şi-o doreşte publicul, o doresc instituţiile de concert, o doresc artiştii performeri. Aşa se obişnuieşte. La noi şi nu numai. Proximitatea producţiilor Festivalului "Enescu" - dată fiind cota calitativă înaltă a multora dintre acestea - a constituit o provocare importantă pentru multe dintre direcţiile artistice ale instituţiilor noastre muzicale. Debutul actualei stagiuni a fost pregătit cu specială atenţie. S-au făcut eforturi în a invita solişti dinafara spaţiului curent al sălilor bucureştene de concert, mulţi dintre aceştia dovedindu-se a fi protagonişti de excelent nivel artistic.
în unele cazuri s-a muncit în plus, cu evident folos. în altele s-a muncit mai eficient. Deasupra mediei obişnuite a producţiilor Filarmonicii bucureştene s-a dovedit a se situa concertul care a găzduit producţia de concert a operei într-un act "Castelul prinţului Barbă Albastră" de Bela Bartok, manifestare condusă de dirijorul Cristian Mandeal. A fost o evoluţie vocal-simfonică amplă, coerentă, susţinută fără pauză pe parcursul a peste 70 de minute. Atenţia publicului, un public numeros, atent, a fost bine întreţinută inclusiv cu concursul celor doi protagonişti, solişti de excelent nivel profesional, soprana Andrea Melath şi bas-baritonul Gustav Belacek. Este un semn că literatura muzicală a secolului trecut - marea literatură a secolului XX - poate fi atacată cu mai mult curaj.
Şi în Studioul de Concerte Radio a fost preferată formula concertului dedicat unui singur autor. Sub conducerea dirijorului Horia Andreescu, oratoriul "Mesia" de Georg Friedrich Haendel, marele oratoriu baroc al muzicii engleze de mijloc de secol XVIII, a fost realizat cu concursul Corului Academic, al Orchestrei de Cameră, al unui excelent cvartet vocal, solişti invitaţi, soprana Teodora Gheorghiu, mezzo-soprana Mihaela Işpan, tenorul Tiberius Simu, basul Dan-Cristian Hordea, cu concursul maestrului de cor Dan Mihai Goia. Este de salutat în mod cu totul special reuşita acestei producţii artistice, acurateţea realizării, susţinerea acestui imens edificiu, în condiţiile în care - în spaţiul vieţii noastre muzicale - nu dispunem de ansambluri camerale extinse, specializate în acest gen de muzică. Meritul realizatorilor îmi pare a fi cu atât mai important. Nu am putut lua parte la primul concert de stagiune al Orchestrei Naţionale Radio, concert dedicat în întregime unor celebre pagini wagneriene. Specialist în domaniul literaturii muzicale ruse, în domeniul muzicii italiene de operă, dirijorul Alexandru Samoilă a atacat de această dată zona cu totul aparte a simfonismului romantic german de operă, de secol XIX.
De această dată, la Opera bucureşteană, reluarea spectacolului "Faust" de Charles Gounod ne-a prilejuit reîntâlnirea cu minunatul artist care este soprana Leontina Văduva. Şi-a construit rolul cu o emoţionantă intensitate a trăirii, cu clarviziune. Frazarea muzicală este suplă, dispune de culori timbrale expresive, în mod special în registul mediu al vocii. Anume însemne ale gloriei de odinioară stăruie în continuare. Este - ceea ce se numeşte - un artist de mare clasă, un artist care dispune de o impresionantă experienţă scenică muzicală. A avut parteneri de inegală evoluţie. Mă refer la basul bulgar Julian Konstantinov, în rolul Mefisto; o voce bună, o statură scenică convenabilă, o tehnică vocală nesigură. în rolul titular, tenorul Robert Nagy se dovedeşte a fi un excelent profesionist care ştie a-şi folosi resursele actuale ale glasului, resurse dominate de o anume monocromie timbrală. Un debut promiţător, acela al sopranei Mihaela Işpan, confirmări aşteptate, acela al baritonului Iordache Basalic, al mezzo-sopranei Gabriela Drăguşin. Un spectacol greoi, trenant, insuficient dinamizat de dirijorul Adrian Morar. Un spectacol vechi de aproape un deceniu, spectacol pe care nu ni l-am fi dorit reluat ci înlocuit. Căci regia lui Alexandru Tocilescu este con­venţională şi puţin inspirată. Momen­tul penibil al serii l-a constituit evolu­ţia corpului de balet. Această sce­nă muzical-coregrafică putea fi eliminată. întregul ar fi avut de câştigat. Cum se petrece acest lucru în marile case de operă europene. Este o scenă care are puţine tangenţe cu drama.
Nu poţi să nu observi, în debutul de stagiune al instituţiilor muzicale bucureştene nu a figurat nici un titlu românesc. E drept, nu trebuie să-l căutăm acolo unde nu este cazul, când programul însuşi nu favorizează o asemenea poziţionare. în programele imediat următoare ale Orchestrei Na­ţionale Radio, sub bagheta maeş­tri­lor Ilarion Ionescu Galaţi şi Horia An­dreescu, am putut urmări Suita ardelenească de Pascal Bentoiu, un opus pitoresc, de tinereţe, al maestru­lui, lucrare scrisă în urmă cu aproape cinci decenii, şi - respectiv - Simfonia a II-a, "din inimi", de Ulpiu Vlad, lucrare care - ne vine să credem sau nu? - a înlocuit în ultimul moment o lucrare enesciană a cărei partitură s-a dovedit a fi ilizibilă; aşa cum menţionau instrumentiştii ansamblului. Din păcate, după aproape mai bine de cinci decenii ce s-au scurs de la trecerea în eternitate a compozitorului, procurarea majorităţii partiturilor maestrului rămâne o mare incertitudine.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara