Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
De la un eveniment muzical la altul de Dumitru Avakian

În mod cert, bucuria muzicii, a fiecărui moment al acesteia, forţa de impact a marilor evenimente, ne conduc să credem că - comparativ cu ediţiile anterioare - actuala ediţie a Festivalului este una cu totul specială. Este posibil. La fel de important de observat este, însă, şi faptul că această sărbătoare a muzicii, a artei, a tinereţii muzicii, nu se adresează numai nouă celor prezenţi zi de zi în sălile de concert; efortul financiar, cel administrativ organizatoric, sunt mari. în Europa şi în lume, poate numai Festivalul de la Salzburg întrece strălucirea actuală a festivalului bucureştean. Credem că merităm acest lucru. Pentru noi, pentru imaginea noastă în lume. Ambele aspecte sunt de luat în consideraţie. Pentru noi Festivalul este o fereastră ce înlesneşte contactul direct cu marea dinamică a valorilor actuale, de performanţă, ale muzicii. Exemplul acestor contacte este important. Am putea învăţa multe, noi muzicienii performeri, noi muzicienii comentatori.

Festivalul este, în egală măsură, un preţios instrument de promoţie în exterior a propriei noastre imagini. Vom şti să-l folosim? Iată aspecte asupra cărora rămâne să medităm. Ne bucurăm acum de ultimele concerte, de ultimele momente ale festivalului enescian.

Încercăm a rememora momentele anterioare. Aş insista asupra prezenţei muzicienilor englezi. Le este comună bucuria cântului în ansamblu marcată de un anume pitoresc, de o anume bonomie care dă savoare, conferă farmec şi strălucire actului performanţei muzicale. Mă refer la concertele bachiene, la cele două importante integrale, cea a Suitelor pentru ansablu instrumental, cea a Concertelor brandemburgice, realizate de minunata formaţie ,King's Consort".

Bucuria cântului, pitorescul culorilor timbrale, fastul cuceritor al mişcărilor cu caracter dansant, îl regăsim atât în Suite cât şi în unele Concerte. Specificul iradiant al acestei muzici este covârşitor. Muzicienii formaţiei sunt conduşi de acest jubilator spirit al muzicii baroce care este Robert King. Nu poţi să nu observi faptul că suitele au fost literalmente investite cu acel farmec sărbătoresc propriu curţii regale engleze a timpului; fastul acesteia era agrementat de creaţiile unor muzicieni de geniu cum sunt Purcell sau, mai târziu, Haendel. Creaţiile lor, creaţiile de gen ale contemporanilor, i-au servit lui Bach drept model în elaborarea acestui spectaculos grup de suite. Sunt lucrări ale maturităţii târzii. Geniul bachian a fost omniprezent în epocă, a fost la curent cu tot ce se petrecea în epocă; iar aceasta, se ştie, în ciuda faptului că, în timpul vieţii, nu a depăşit teritoriul statelor, al landurilor germane, că opera sa a avut o circulaţie modestă în epocă. Tocmai acest aspect privind nota engleză a acestei muzici, a acestor lucrări, a fost admirabil luminat în performanţa muzicienilor formaţiei ,King"s Consort"; farmecul fabulos al bogăţiei timbrale l-am regăsit şi în realizarea celor şase Concerte brandemburgice, iar aceasta în ciuda accidentelor de intonaţie datorate emisiei atât de nesigure ce ţine de imperfecţiunea de construcţie a instrumetelor de suflat din metal, corni, trompete, instrumente ce se bazează pe manevrarea unei unice coloane de rezonanţă; nota de autenticitate este împlinită; performanţele uimitoare ale acestor instrumente pot fi urmărite mai ales în înregistrări. Căldura suflului uman se transmite cu o cordialitate cuceritoare, fie că urmărim prezenţa unui singur muzician al ansamblului, fie că îl urmărim pe conducătorul formaţiei, pe Robert King, un spirit viu, animat de grija permanentă a portretizării plastice a imaginilor, a vieţii interioare a partiturii, a sonorităţilor pe care le degajă aceste comori ale muzicii baroce.

Atmosfera degajată a cântului, plăcerea de a face muzică, de a comunica o afli şi atunci când asculţi Orchestra de la St. Martin in the Fields, celebru ansamblu londonez de muzică barocă şi clasică, ansamblu a cărui geometrie variabilă se ordonează în funcţie de repertoriul ales. Aşa cum se face la marile case, Artexim l-a înlocuit pe indisponibilul Murray Perahia cu minunatul Christian Zaccharias. Nu pot spune că a fost un câştig, a fost o fericită salvare a situaţiei; a fost un concert minunat, o apologie a valorilor clasicismului muzical vienez pre-beethovenian. A fost o întâlnire de zile mari a orchestrei, a pianistului, un pasionat dirijor, pasionat muzician, a noastră, cu marea muzică, cu marile spirite ale acesteia.

Fermecătoare s-a dovedit a fi simplitatea şi supleţea frazării în ,Serenata notturna" de Mozart; superb tensionată în construcţia ei a apărut Simfonia în sol major nr. 92, ,Oxford", o muzică a europeanului, a celebrului pe continent papa Haydn, muzică oferită melomanilor londonezi; frumuseţea simplităţii expresiei, arhitectonica majestoasă, profunzimea părţii introductive lente, prevestesc aici marile momente beethoveniene ale începutului de secol XIX. Scăpărarea de spirit, luciditatea construcţiei, farmecul comunicării, se constituie în date preţioase cu care Christian Zaccharias investeşte muzica Concertului în mi bemol major de Mozart, lucrare a cărei realizare de ansamblu o conduce de la nivelul claviaturii pianului; şi aici şi mai ales pe parcursul Sonatei de Domenico Scarlatti, oferită la cererea insistentă a publicului, imaginaţia sa de constructor întâlneşte savuroasa strălucire a spiritului. în compania unor asemenea muzicieni, creaţia clasică iese din istorie, pătrunde în imediata noastră intimitate drept o hrană înnobilatoare a spiritualităţii contemporane, drept o posibilă salvare a acesteia.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara