Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
De la lume adunate de Horia Gârbea


În vorbirea noastră îşi găsesc loc nume proprii care devin denumiri generice pentru categorii întregi de persoane. Cei care se numesc realmente aşa n-au nici o vină, sărmanii, dar greu trebuie să le mai fie. Numele unui mare sfînt al bisericii a devenit, din purtător de biruinţă, patronul proştilor. ,Nu te face (nu fi) Gheorghe"! Mai rău, diminutivul său semnifică opoziţia obstinată şi absurdă, împotriva evidenţei: ,Gică Contra". Ion, în formula Nea Ion, este doar obtuz, opac, neinformat, simbol al mulţimii manipulabile. ,Ce ştie Nea Ion?" Gheorghe însă e chiar tîmpit şi agresiv.

În schimb, Vasile o duce mult mai greu. El e contribuabilul standard, căruia i se citează numele odios, antepus prenumelui, ca exemplu de formulare oficială: Căcat Vasile. Cînd e vorba de o formulă standard pentru un cetăţean neprecizat, el se numeşte în exemplele afişate la poştă Popescu Ion sau, la feminin, Popescu Ana. Dar în vorbire e mereu Căcat Vasile.

Mai rar apare Nea Nae, un nume generic ce mi-a fost atribuit şi mie de către o frizeriţă care m-a luat la sigur: ,Te tunzi, Nae?". În schimb, Fane apare în forma elaborată ,Fane de la Sculărie". El e membrul cel mai neînsemnat al unei comunităţi tehnice. Băiatul de mingi, Caddy-ul tehnic. De obicei e folosit prin negaţie: ,Ce-s eu, Fane de la sculărie, ca să fac chestia asta?" Fane nu are funcţii de răspundere, el mătură şi cară şpanul. Un lucru făcut rudimentar i se atribuie - ,Aşa ţi-o făcea şi Fane de la sculărie!"

Mitică e mai glorios. Mitică sîntem toţi regăţenii pentru ardeleni. Mai ales bucureştenii. De unde pluralul ,mitici".

Numele generice ale persoanelor necunoscute sînt precedate de pejorativul ,nea" Nea Castană, Nea Caisă, Nea Frînă (cu varianta Gigi Frînarul) sau chiar Nea Pastilă. ,Spune-i lui Nea Castană să-şi ia maşina din poarta mea, că-i sparg roţile". Punctul minim este Nea P... Aşa e deci cu ,nea". Cînd cineva mi se adresează fals afectuos cu ,Nea Horică", ştiu precis că nu mă stimează.

Denumiri istorice devin şi ele denumiri generice. Aşa este Pazvante Chiorul, personaj real folosit ca simbol al unui timp apus, demult revolut. Nu ştiu dacă a existat un Sulea Spătarul, dar se poate să fi fost. El simbolizează pretenţiile fără acoperire: se crede Sulea Spătarul. Un caz bizar e mitologicul Hector din care se reţine doar organul viril: ,Ce? lui Hector ?" este egal cu ,Ce absurditate mai e şi asta?"

Din motive neelucidate, unele nume proprii ale unor persoane reale şi contemporane se regăsesc în sintagme pitoreşti. Probabil spre exasperarea acelora, complet inocenţi. Astfel, inexplicabilă pentru mine este triviala expresie ,A luat-o... de Mălineanu" (cunoscut compozitor). La fel de năpăstuită e biata interpretă de romanţe Gigi Marga. Ei i se asociază lucruri de nereprodus prin tipar.

Cu Gigi Marga ajungem la numele proprii generice feminine. Unele provin de la persoane reale ca Miţa Biciclista (prostituată de lux de la început de secol XX, pe numele adevrat Maria Mihăescu, posesoarea unei case de lux ce există şi azi) sau ca Mafalda, ghicitoare de renume, o Mama Omida mondială. Nu ştim însă cine putea să fie, dacă a fost vreodată, Baba Vişa, simbolul decrepitudinii neputincioase. Ceva ce putea să facă pînă şi Baba Vişa, trebuie să fi fost realizat de oricine. De pildă un gol de la doi metri cu poarta goală.

Faţă de Baba Vişa, }aţa Floarea e mai tînără, dar e ignorantă, pandantul feminin al lui Nea Ion. N-o să-ţi voteze }aţa Floarea un intelectual! Mariţa e servitoarea tînără şi abuzată, excedată de corvezi. ,Mariţa" e şi porecla încălţătorului de cizme folosit cîndva de ofiţeri. Dar acum trupele NATO poartă bocanci şi Mariţa a rămas în bucătărie, ca slugă chinuită. Orice soţie modernă poate reproşa soţului că a devenit Mariţa lui.

Maria, uneori Măria, este nevasta lui Ion din bancuri. Cuplul Ion-Maria este familia standard de 2,4 membri care consumă zilnic 1,18 ouă. Ion nu apare în glumele autohtone fără Măria cum nu există Iţic fără amicul lui Ştrul. Mai de curînd au apărut bancuri cu Alinuţa, fetiţa uşor tîmpită, victimă a violenţei familiale, candidă din prostie. Numele a devenit rapid popular. O damă blondă care întîrzie să demareze la stop e încurajată sarcastic de participanţii virili la trafic: ,Hai, Alinuţo, tată!"

Numele proprii, adunate de la lume, se întorc la noi pline de savoarea unor semnificaţii speciale, caracterizante. Spune-mi cum te numeşti ca să ştiu cine eşti!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara