Numărul curent: 39

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Muzică:
Darclée - un proiect vast de Elena Zottoviceanu


Cu puţin timp în urmă anunţam în aceste pagini Concursul Internaţional "Haricleea Darclée" de la Brăila; acum când s-a încheiat încerc să împărtăşesc câtreva impresii. Ajuns la a III-a ediţie, el s-a impus atrăgând concurenţi din ce în ce mai numeroşi. Anul acesta au fost 172 de înscrişi din 21 de ţări. Dintre aceştia 28 s-au urcat pe podiumul victorioşilor; nu prea mulţi dacă ne raportăm la cifra iniţială, dar destul de mulţi în relaţie cu numărul finaliştilor, 39 rămaşi după două etape eliminatorii. Scriam şi cu prilejul ediţiilor anterioare că belşugul de recompense mi se pare o sabie cu două tăişuri: pe de o parte încurajează, atrage, pe de alta poate crea reputaţia de facilitate răscolind ambiţiile deşarte ale unor nechemaţi şi îngreunând selecţia. Pentru moment, juriul (Preşedinte de onoare Mariana Nicolesco, preşedinte Nicolae Herlea şi o serie de personalităţi internaţionale - dirijori, critici muzicali, directori de festivaluri şi teatre lirice) a ocolit pericolul printr-un fel de paliere ce grupează forţe destul de apropiate. În cazul "Premiului Primăriei Brăila" criteriul a fost obiectiv: "cel mai tânăr interpret" - care au fost trei (probabil de aceeaşi vârstă). În rest, juriului i-a revenit misiunea dificilă de a judeca nu numai performanţa, ci şi perspectiva unor tineri a căror viaţă poate fi propulsată înspre un viitor profesional valabil, sau care îşi pot vedea speranţele sfărâmate. Este riscul oricui concurs, dar pentru cei chemaţi să dea verdicte este o răspundere apăsătoare. Poate de aceea la concursul "Darclée" prin tradiţia instituită şi prin dorinţa fondatoarei, Mariana Nicolesco, de a încuraja valoarea chiar dacă este abia întrezărită sau în curs de formare, generozitatea este cuvânt de ordine. De aici, numărul mare de laureaţi. Spaţiul nu permite să mă opresc la toate cele 28 de nume, aşa încât mă voi referi doar la ceea ce m-a frapat. Sunt datoare să precizez că nu am auzit primele două etape, închise asistenţei, şi că mi-am format părerea numai de la a treia începând şi din celelalte manifestări. Astfel, "Menţiunea specială" a adunat opt concurenţi, cam cei ce nu puteau aspira la un premiu propriu-zis, dar i-aş vedea pe soprana Cristina Simionescu şi baritonul Massimiliano Viapiano (Italia) ceva mai bine plasaţi. "Premiul Fundaţiei Darclée" a grupat cinci cântăreţi de valori oarecum egale, poate doar soprana poloneză Wioletta Chodowicz cu naturaleţea cu care îşi conduce linia ar fi putut spera la mai mult. "Premiul special al juriului" a marcat preferinţe diverse: ce se apreciază în primul rând - calitatea glasului ca atare, performanţa cantitativă, ştiinţa cântului, inteligenţa stilistică, cea scenic-dramatică etc.? căci la fiecare dintre cei cinci concurenţi se poate releva una sau alte dintre aceste trăsături - doar mezzosoprana Julia Oesch (Germania) mi s-a părut a nu poseda nici una.
În fine, premiile: III şi II nu mi-au ridicat semne de întrebare. Basul Metodie Bujor (Rep. Moldova) este o personalitate formată cu o voce deosebit de frumos timbrată, o dicţie clară, dinamism şi prezenţă scenică; baritonul Marco Cristarella Orestano (Italia) are verva şi tehnica perfect adecvate rolurilor bufe din repertoriul Rossini, Donizetti etc. Premiul II s-a împărţit între tenorii Francesco Meli (Italia) cu reale calităţi vocale, sensibilitate, putere de comunicare şi Kyung-Hwan Min (Coreea de Sud), foarte şcolit, cu o fină muzicalitate şi un timbu distins. O oarecare nedumerire am resimţit (şi nu numai eu) văzând numele sopranei Camelia Clavac la Premiul I. Voce curată, cânt îngrijit, delicateţe sunt merite certe, dar pentru primul loc nu este de ajuns. Şi, aşa cum spuneam, un premiu nu este numai încununarea momentului, ci şi un cec în alb asupra dezvoltării viitoare, or, în acest caz am impresia că artista şi-a atins limita maximă şi că i s-ar fi potrivit un alt loc în spaţiul recompenselor; cu atât mai mult cu cât partenerul cu care a împărţit ex-aequo distincţia, contratenorul Romeo Cornelius este de cu totul altă forţă prin muzicalitate, virtuozitatea şi percutanţa cântului. "Marele Premiu Darclée" i-a revenit, cu toată certitudinea Roxanei Briban - glas de perspectivă cu timbru nobil, condus impecabil şi cu susţinere interioară. Maratonul muzical al Galei Laureţilor - 28 de arii pregătite în doar 2-3 zile - a fost susţinut cu vitejie şi consistenţă sonoră calitativă de către Orchestra de cameră Radio sub bagheta neobositului Marco Balderi, vechi prieten al orchestrei, cântăreţilor şi publicului brăilean. Dar Concursul "Darclée" nu este numai o competiţie, de la o ediţie la alta se îmbogăţeşte cu mereu alte manifestări menite să dea configuraţie câte unei idei. De data aceasta este vorba despre un proiect unic în România şi poate şi în Europa: s-a parcurs un florilegiu de fragmente din toată creaţia lirică verdiană - idee originală prin care competiţia a fost transformată într-un mini-festival verdian. Au putut fi auzite un concert de arii şi duete şi unul de coruri; ultimul, în aer liber, într-un decor frumos, pe esplanada Dunării a întrunit câteva mii de spectatori. În repertoriu au fost înscrise momente din opere necunoscute la noi şi rar cântate chiar şi pe alte meridiane.
În ambele seri, participarea extraordinară a primadonei Mariana Nicolesco a evocat pregnant prin ariile de prestanţă alese marile ei roluri din "Trubadurul" şi "Macbeth".
Reeditând performanţele cu "Don Giovanni" şi "Idomeneo", s-a realizat un concert-spectacol "Traviata" în care Roxana Briban a fost eroina principală, rol pe care-l cântă cu succes şi pe scena Operei bucureştene. Sub îndrumarea Marianei Nicolesco - ea însăşi o celebră Violetă - s-a închegat o echipă de tineri: Francesco Meli, un Alfredo juvenil şi pasionat, Ştefan Ignat, un Germont cam prea mânios (în cântul cu accente dure) şi cu o participare proaspătă, calitativă în rolurile mai mici cântate de obicei şters, obosit în prag de pensie. Primele două concerte au fost dirijate de Marco Balderi cu competenţă şi nerv; "Traviata" a beneficiat de excelenta conducere muzicală a lui Vlad Conta în pofida unui amplasament scenic foarte incomod pentru dirijor. În toate aceste trei seri, Orchestra şi Corul Filarmonicii "Moldova" din Iaşi şi-au dat concursul, bine pregătite, prompte.
O noutate a fost şi simpozionul în care împreună cu publicişti apreciaţi, Ada Brumaru, Dumitru Avakian, Sorin Botez, Grigore Constantinescu, Mihai Cosma, Costin Popa, Costin Tuchilă ne-am străduit să descifrăm acele dimensiuni ale personalităţii Haricleei Darclée care explică menţionarea ei în "Enciclopedia dello Spettacolo" ca "cea mai mare cântăreaţă a lumii timp de 25 de ani".
Un moment emoţionant a fost sărbătorirea-surpriză a baritonului Nicolae Herlea - una dintre cele mai nobile voci ale secolului - în ziua în care împlinea o vârstă pe care o poartă cu eleganţă şi înţelepciune. Ovaţii prelungite ale unei săli arhipline, flori, un tort cu lumânărele, scrisori de felicitare de la preşedintele statului, de la directorul Operei din Viena, dar mai ales sunetul incomparabilei expresii pe care a dat-o unui moment verdian gravat pe disc, au impresionat până la lacrimi pe toţi cei de faţă.
Ca şi în alţi ani, Mariana Nicolesco, amfitrioană cu darul ubicuităţii, cu generozitate şi deschidere către orice îi solicită atenţia a reuşit să atragă în favoarea competiţiei şi a tinerilor cărora le dăruieşte toată energia, importante forţe financiare, organizatorice, prietenie şi susţinere canalizându-le pentru reuşita unui proiect din ce în ce mai vast. Acela de a transmite noilor generaţii experienţa acumulată într-o carieră de excepţie pe scene importante alături de mari artişti, de a celebra arta cântului, aşa cum se practică ea pe cele mai înalte trepte ale măiestriei.
Iar în oraşul care participă din plin, umplând sălile până la refuz sau urmărind din stradă, sub ploaie, transmisia directă pe video wall, se vor forma cu siguranţă iubitori şi cunoscători de operă şi poate, de ce nu, şi cântăreţi.