Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Dante şi miliţiana de Ştefan Cazimir

Spre a ilustra principiul egalităţii între sexe, regimul comunist a „promovat” femei în cele mai diverse meserii, inclusiv în unele puţin sau deloc potrivite pentru ele. Au apărut astfel femeisudor, femei-tractorist, femei-macaragiu etc., etc. Un domeniu de predilecţie a fost, într-un timp, serviciul de circulaţie al Miliţiei. Agenţi-femei, selectate îndeosebi după criterii estetice, s-au ivit atunci în mai toate oraşele. La Bucureşti, în marea intersecţie de la Universitate, rolul diriguitor a revenit unei brunete arătoase, după care întorceau capul aproape toţi conducătorii auto. S-a înregistrat în scurt timp o creştere severă a tamponărilor, drept urmare femeia fatală fiind transferată într-o funcţie de birou. Literatura însă, cu cîţiva ani mai devreme, apucase deja să celebreze fenomenul, prin pana unuia din poeţii de frunte ai epocii.


Ilenuţa miliţiana

Colo-n piaţa orăşană
Măi, ce mai bujor !
Ilenuţa miliţiana,
Fată din popor.
Cu boneta într-o parte,
Ia te uită cum
Rînduială bună - mparte
La mijloc de drum.
Ei, şi ce-i dacă-i măruntă
Şi că-i fată, ce-i ?
Stau cu sutele şi-ascultă
La un semn al ei.
…………………………..
- Ilenuţă miliţiană,
Rău mă arde-n piept;
Porţi boneta pe-o sprînceană,
Lasă-mă s-o-ndrept.
- Bade, bade, ţi-i de şagă,
Dar eu am un rost,
Pentru ţara noastră dragă
Stau de strajă-n post.
……………………………
- Nu mă las, Ileană fată,
Facem nuntă, măi;
Dau amendă viaţa toată
Pentru ochii tăi.

Autorul versurilor : Eugen Frunză. Însoţit de un desen semnat Beca Rind, textul a apărut în „Flacăra”, nr. 36 (140) din 9 septembrie 1950. Peste aproape doi ani, el a suscitat un comentariu al lui G. Călinescu, în cadrul unui articol mai amplu, Discuţii şi analize literare („Contemporanul”, nr. 18 (343), 1 mai 1953, p.3). Supratitlul În legătură cu problema tipicului în literatură ne plasează în climatul perioadei, cînd respectiva problemă era întoarsă pe toate feţele, „în lumina” tezelor lui G. Malenkov din raportul prezentat la al XIX-lea Congres al P.C.U.S. Aruncînd o privire de ansamblu asupra liricii lui Eugen Frunză, pe care în genere o apreciază favorabil, criticul totuşi formulează şi obiecţii: „Cîteodată tipizarea e numai aparentă. Astfel, în Ilenuţa miliţiana ni se vorbeşte de o miliţiană, rînduind circulaţia şi trezind un mare interes în rîndurile pietonilor:

- Nu mă las, Ileană fată,
Facem nuntă, măi;
Dau amendă viaţa toată
Pentru ochii tăi.

E amuzant, dar nu e poetic. Şi nici socialist. Ideea cuvenită nu poate să fie decît aceea a unei fete superbe în intangibilitatea şi orgoliul ei de exponentă a feminităţii noi, descurcînd circulaţia într-un oraş grandios fie şi numai imaginabil în direcţia mîinilor ei. Ca şi Beatrice a lui Dante, într-o altă diviziune a istoriei, miliţiana trebuie să trezească în bărbat, de astă dată prin înţelegerea sublimităţii ordinei comuniste, smerenia de a nu călca regulile şi a nu se lăsa amendat. Acesta ar fi adevăratul omagiu. Interesul erotic, cu turburarea circulaţiei pentru o fată în uniformă, e un adagiu vechi şi facil de romanţă.”
De ce am simţit îndemnul să smulg din uitare acest episod, pentru unii, poate, nesemnificativ sau minor? Pentru că istoria nu se scrie cu omisiuni. Nici măcar caii regelui nu pot reface un ou spart.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara