Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica dansului:
Dansul în Festivalul „George Enescu“ 2017 de Liana Tugearu

În ediția din 2017 a Festivalului Internațional „George Enescu“, dansul a fost prezent prin două dintre ultimele creații ale prolificului coregraf Gigi Căciuleanu, unul desfășurat pe scena Operei Naționale București, iar celălalt pe scena Ateneului Român. Cu totul diferite, ele au purtat totuși marca specifică coregrafului, prezent în momentul de față pe mai multe scene din București – Teatrul Mic, Excelsior, Teatrul Național „I. L. Caragiale“, dar și pe alte scene din țară.
Spectacolul de pe scena Operei Naționale București, Tragi Comedy, montat pe un colaj din muzică de Rodion Șcedrin, compozitor prezent și el la ediția din acest an a Festivalului „George Enescu“, a fost închinat celebrei balerine Maia Plisețkaia, soția compozitorului, plecată dintre noi. Cu această adevărată legendă a dansului clasic, pentru care Șcedrin a compus muzica mai multor balete, iar coregrafi ca Roland Petit și Maurice Bejart i-au conceput spectacole, a lucrat și Gigi Căciuleanu, cre`nd pentru ea spectacolul Nebuna din Chaillot, după Jean Giraudoux, tot pe muzică de Șcedrin, spectacol aniversar, care a avut loc pe scena de la Balșoi, coregraful fiindu-i și partener în final. O astfel de experiență te marchează pentru tot restul vieții și prezentul spectacol de la București se înscrie în succesiunea trăirilor de atunci. Dar el a avut și o temă mai largă, a prezenței tragediei dar și a comediei în existența oricărui om, chiar dacă alternativ, dar oricum inseparabile în succesiunea lor. Și coregraful a încredințat unui grup de dansatori din Baletul Operei Naționale București posibilitatea de a-i exprima gândurile, legate de această temă. În mod cu totul neobișnuit față de specificul genului de balet din operă, partitura coregrafică a fost egal împărțită tuturor dansatorilor, fără a scoate în evidență câțiva soliști, ci pe toți dansatorii și pe fiecare în parte, iar coregraful a reușit să îi modeleze pe stilul său în mult mai mare măsură decât reușise, cu câțiva ani în urmă, cu Baletul Operei Naționale Iași, în alt spectacol. De aceea , Marco Corcella, Sergiu Dan, Cristian Gîdoi, Ada Gonzalez, Eliza Maxim, Alessia Montessardo, Lorena Negrea, Greta Niță, Alexandre Plesis, Marcus Riley, Mihaela Soare, Valentin Stoica, MichelleTirapelle și Oscar Ward trebuie amintiți ca buni interpreți ai spectacoluluiTragi Comedy, întervenția fiecăruia dintre ei având egală greutate. Subiectul, esențializat, a fost diseminat și încredințat mai multor cupluri, sau grupuri, sugerând când momente de apropiere, când de respingere, care prin contaminare s-au transferat și altora, astfel că motivul unei mișcări nu doar a fost reluat, ci a trecut și de la un grup la altul. Atâta timp cât coregraful a construit astfel de evoluții dansante miniaturale, asemănătoare unor dantelări delicate, proprii universului său creator, mișcarea a fost încărcată de sens și expresivitate. Când a adăugat și evoluții spațiale spectaculoase pentru bărbați, neîncorporate stilisticii sale, expresivitatea s-a diluat. Desenului coregrafic i s-au adăugat, adecvat, momentele cântate de soprana Oana Berbec, armonios integrată spectacolului de dans. Decorul minimal a fost compensat de prezența în scenă a pianului și a violoncelului, care s-au adăugat atmosferei de sugestie vizuală, alături de măștile tragediei și comediei, fie proiectate, fie purtate de dansatori, iar proiecțiile de pe fundal, datorate lui Matei Derșidan, au însoțit și ele potrivit spectacolul, când nu se mișcau prea des, concurând mișcarea dansatorilor din scenă. Minimale dar adecvate au fost și costumele în culori sobre gândite de Corina Boboc, care au permis citirea cu ușurință a tuturor mișcărilor. În ansamblu, este de remarcat faptul că subiectul a fost ilustrat cu subtilitate, fără îngroșările la care ar fi putut trimite.
Spectacolul Eine Kleine Nachtmuzik, prezentat pe scena Ateneului român a fost de cu totul altă factură, întemeindu-se pe textele coregrafului-poet Gigi Căciuleanu și pe capacitatea artistului Lari Giorgescu, de a da viață scenică acestor poeme, într-un oneman- show gândit pentru el. Într-o scenografie geometrizată, datorată lui Vladimir Turturică, redusă la o instalație de bare metalice și la sugerarea unei oglinzi, complexul actor-dansator Lari Giorgescu, a pus în valoare precumpănitor versurile, însoțindu-le cu mici obiecte de joc proprii unui jongleur, precum mingi, pălării, pantofi. În mult mai redusă măsură a evidențiat și calitățile sale de artist cu o plastică corporală aparte, mai ales pe micile fragmente alese din multiple lucrări de operă sau simfonice ale lui Wolfgang Amadeus Mozart.
Versurile ne-au purtat într-o bogăție de universuri, pornind de la evocarea copilului din noi, până la măsurarea apropierii– depărtării de divinitate: „Mingea ta Doamne e lumea mea/Mingea mea e lumea ta Doamne“. Lumea lui Don Juan nu avea cum lipsi, în proximitatea creației lui Mozart și nici o aluzie directă la reproșul primit cândva de genialul compozitor: „– prea multe note, zise Prințul /– nici una în plus, răspunde Bufonul“. Lumea oglinzilor este și ea evocată, lume care deformează totul, chiar și cifra opt, pe care culcând-o face din ea semnul infinitului. Nici Cupidon nu avea cum să fie ocolit, fiind „Un domn pe cât de înțelept/Pe atât de măscărici“, care te poartă prin culorile cărților de joc, negru, alb, galben, „Și pân’ la urmă/ Tot la roșul inimii ajungi“. Și, în fine, unul dintre poemele finale vorbește cu subtilă delicatețe despre condiția creatorului, povestindu-ne despre cineva coborât de pe o navă spațială pe Pământ și care se minunează: „Ce planetă bizară/Oamenii nu au aripi/ Și nu zboară /A trebuit să-mi ascund și eu aripile/ Ca să nu fiu lovit cu pietre“. De astă dată, ne-am întâlnit, deci, cu creația poetică a lui Gigi Căciuleanu și în minimă măsură cu cea a coregrafului cu același nume, sau cum singur își definește lucrarea, ne-am întâlnit pe scena Ateneului cu O metaforă a personalității sale artistice.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara