Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Daniela Şontică de ---

Dunărea noastră

Prin curtea noastră trecea Dunărea
izvora din munţii
Pădurea Neagră
adică
din susul grădinii lui Moş Gavrilă.
Bine, oamenii mari îi spuneau Izvoraşul
dar ei habar n-aveau
că pe un mal stăteau dacii
iar pe altul romanii
şi se băteau cu săbii
galbene din coceni
şi trăgeau cu arcuri de alun
iar câteodată
se mai amesteca printre ei şi Winnetou.
Doar mama credea cu noi toate
doar ea ştia
să împingă harta mai aproape
ori de câte ori
ne întorceam învinşi de la război
şi tot ea uita mereu
cât de rece era Dunărea
şi mă trimitea
să spăl toate cizmele de cauciuc
în apele ei.

 

Dar vă spun

În duminicile fără soţ
fratele meu alunul
citea haiku-uri reuşite
despre săritura lăcustei
sora mea beladona
dregea vocalize cu ouă de porumbei
vărul meu lupul
îşi chema haita mai aproape
vară-mea gârla sărată
vindeca visele rele
unchiul meu mărul boieresc
un an făcea mere
un an se odihnea
cu rădăcinile în falia de cutremur.
O, mătuşa mea livada de cireşi amari
doar ea-mi povestea cum se fac copiii
bunica mea tăcere de pateric
mă petrecea desculţă printre ierburile ude
şi mă privea cu mâna streaşină la ochi
până mă vedea
intrată în lumea largă
desigur, bunicul meu
dealul galben cu fruntea bombată
îmi spunea că el este Sfinxul
iar tatăl meu tunetul pădurii
mă lua de mână să ne jucăm
uliul şi porumbeii
în curtea şcolii.
Era frumos
dar vă spun
toate vietăţile fericite erau mama mea
când tăia pătrunjelul atât de fin
şi
vorbea despre Dumnezeu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara