Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica muzicală:
Dan Grigore în Luxemburg de Dumitru Avakian

Săptămânile trecute, evenimentul muzical luxemburghez al actualului sezon a fost găzduit de sala de concerte a Conservatorului Marelui Ducat. Mai mult decât un obișnuit eveniment artistic, a fost momentul unor comemorări de aleasă semnificație privind poziționarea actuală a României în spațiul spiritual și nu numai al Europei. Iar pianistul Dan Grigore este creatorul acelor momente unice care electrizează publicul arcuind starea de bucurie cu care este primită interpretarea domniei sale. Știut este faptul, indiferent de zona stilistică în care acționează, artistul se consideră pe sine însuși îndatorat muzicii pe care o cântă, revelând de fiecare dată zona de cultură a acesteia, lumea de gândire, de imagini a compozitorului.
Mă refer la acest minunat buchet al miniaturilor grupate sub atrăgătoarea emblemă „Bis, encore bis !“, reluat și îmbogățit în răstimpuri în anii din urmă. Este un florilegiu al bucuriei înnoite de la un moment la celălat; de la gravitatea sobră, spiritualizată, a celebrului coral bachian „Iisus rămâne bucuria mea“ din Cantata nr. 147, la disponibilitățile versatile ale unui Preludiu de Prokofiev, de la Valsul capriciu de Schubert, virtuoz îmbogățit de Liszt – Soirées de Vienne, la menuetul beethovenian cu pași marcați, la savurosul rondo Alla turca de Mozart. Este un summum al nostalgiilor de care nu te poți despărți, cele care îți aparțin și pe care simți nevoia a le împărtăși împreună cu cei apropiați, cu cei din jurul tău; cum se întâmplă când ascultăm unul dintre Cântecele fără cuvinte de Felix Mendelssohn-Bartholdy, când întoarcem cu vădită emoție o Pagină de album de Alexandr Scriabin, când reascultăm fulgurantul Impromptu în mi bemol major de Schubert, sau când ne lăsăm potopiți de lirismul sobru al Intermezzo-ului în la major de Brahms, de sensibilitatea pregnant formulată a Preludiului în sol diez minor de Rachmaninov. Căci în zona culturii europene Dan Grigore își cucerește realmente publicul; acesta îi devine confident.
Captivant lucru, indiferent de muzica de care se apropie, artistul oferă compozitorului, îi dă Cezarului ceea ce-i aparține, recreează stilistic și expresiv datele de bază ale textului partiturii. O face marcând discursul muzical cu propria personalitate; inconfundabilă, consistentă, în parte maleabilă, în parte fermă, orientată fiind de condiția bunuluigust ce stabilește relația domniei sale cu datele esențiale ale partiturii, ale muzicii. Am în gând acea minunată Sonată în re minor de Domenico Scarlatti, spre exemplu, miniatură care, în interpretarea lui Dan Grigore, reține eleganța jerbelor sonore ale epocii unui Baroc târziu, dar și virtuozitatea neostentativ orientată a pianisticii muzicianului român. Comunicarea de o sensibilitate cordială îi este proprie. O regăsim pe linia unui demers pianistic firesc orientat de la Valsul în do diez minor de Frédéric Chopin la imaginea însăși a ingenuității regăsite, în miniatura La plus que lente a lui Claude Debussy. Aici îl regăsim și pe Enescu, dar în zona neoclasicismului francez, în acel Adagio de un suveran echilibru, din Suita în stil vechi, lucrare de tinerețe a compozitorului. Evident, pasiunea cu tentă ludică a lui Dan Griore se regăsește în sonoritățile jazz-istice ale unei miniaturi mai puțin cunoscute, Embraceable You, semnate de George Gershwin, unul dintre autorii de geniu care ridică fenomenul tradițional local la nivelul profesional al creației culte. Și nu ar fi completă imaginea artistului dacă nu aș observa latura senzual umoristică a personalității sale, aspect atât de fin conturat în mișcarea pasionat legănată a unui tango brazilian, compus de Ernesto Nazareth. Este un caleidoscop stilistic dăruit din prea-plinul unei alese generozități, un dar oferit unui numeros public care, la sfârșitul recitalului, aclamându-l în picioare pe artist, a obținut o celebră glumă muzicală chopiniană, Valsul unui minut, absolut fermecător, cel mai rapid vals auzit vreodată, o bijuterie muzicală sugerată compozitorului de vânzoleala simpaticului animal de companie al prietenei lui Chopin, celebra scriitoare a momentului, George Sand. Cum era de așteptat, presa locală a comentat zile în șir, cu vădit entuziasm, atât evoluția pianistică cât și cordialitatea entuziastă a publicului Este de remarcat, evenimentul a fost prilejuit de aniversarea unui deceniu petrecut de la intrarea țării noastre în Uniunea Europeană; mai mult decât atât, tot zece ani s-au înplinit de la stabilirea parteneriatului în cadrul proiectului Sibiu-Luxemburg Capitale Europene ale Culturii. Nu este o relație întâmplătoare. Cu secole în urmă, la început de secol XIII, sașii din Transilvania au fost aduși inclusiv din zona de atunci a Marelui Ducat în scopul urbanizării așezărilor. Iar Marele Duce, vizitând relativ recent localitățile săsești a putut lăuda păstrarea tradițiilor, a limbii.
Și pentru că relația culturală stimulatoare în ambele sensuri se sprijină pe un eficient climat economic și financiar, cu acest prilej a fost aniversată împlinirea unui deceniu de la crearea Forumului România- Luxemburg al Oamenilor de Afaceri din cele două țări. Țară europeană mică, putere financiară uriașă, Luxemburg se alătură marilor centre financiare din Zürich și din Londra, zone în care cultura, inclusiv cea muzicală, se află, cum e firesc, la mare cinste.
Semnificativ îmi apare faptul că acest important eveniment i-a reunit la Luxemburg, în Marea Sală a Conservatorului, pe trei dintre ambasadorii români acreditați aici în centrul continentului european, pe ambasadorul țării noastre în Marele Ducat, pe ambasadorul României pe lângă NATO, pe ambasadorul acreditat de la Chișinău. Au fost de față personalități ale corpului diplomatic, personalități apropiate zonei guvernamentale locale, importanți oameni de afaceri; când muzica întâlnește zona politică, faptul este unul de specială importanță. Așa cum tot un eveniment muzical artistic, petrecut în anul 2004, tot aici, în Luxemburg, a pregătit și a acreditat intrarea țării noastre în Uniunea Europeană, cu un deceniu în urmă.
Indiscutabil, faptul că Institutul Cultural Român din Bruxelles s-a implicat direct în construirea acestui eveniment denotă o sensibilă percepție privind oportunitățile momentului și ale locului. Este zona europeană în care ideile se nasc, se dezvoltă, prind contur; în climatul unui firesc echilibru al relațiilor interumane. Nu pot să nu observ, am întâlnit români care locuiesc în Marele Ducat de mai bine de două decenii; și-au consolidat un statut demn, stabil; fiind harnici, eficienți, inteligenți. Am fost emoționat peste poate când am aflat că cel puțin o dată pe săptămână își adună copiii pentru a socializa, pentru a se simți bine împreună; inclusiv în compania muzicii.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara